Ce face Oradea şi nu face Iaşul. Cum au soluţionat alţii probleme nerezolvate la noi

Binecuvântată cu o poziţionare geografică de invidiat, în apropierea graniţei de vest, pe Autostrada A3 – Transilvania (în construcţie), la doi paşi de izvoarele termale de la Băile Felix, Oradea a primit şi un «bonus» în 2008: pe Ilie Bolojan.

Fără trafic greu

În primii trei ani din noul mileniu, Oradea a fost înconjurată de o şosea de centură cu o singură bandă pe sens, lucru ce a permis scoaterea din oraş a traficului greu care tranzitează spre Vama Borş. După 2010, centura a mai primit o bandă pe sens, dar şi treceri denivelate (pasaje) în intersecţiile importante. Ultimul pasaj suprateran va lega centrul oraşului de unul din parcurile industriale de la periferie.

„Centura Oradea este finanţată din trei surse: de la bugetul Ministerului Transporturilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Programul Operaţional Infrastructura Mare pentru proiecte pe care le-am realizat noi pentru CNAIR – am realizat studiile de fezabilitate, am făcut exproprieri şi am predat terenul «curat», pentru că nu eram eligibili pentru aceste proiecte – şi, în fine, prin Programul Operaţional Regional“, ne-a explicat primarul Oradei secretul fluidizării traficului din interiorul şi din jurul oraşului. El a subliniat că o şosea de centură reprezintă o necesitate pentru orice oraş, atât pentru trafic, cât şi pentru crearea unei oportunităţi de dezvoltare a comunităţii: de-a lungul centurii ocolitoare apar fabrici, depo­zite şi alte diverse activităţi economice.

Clădiri vechi cu faţade noi

La fel ca în majoritatea oraşelor transilvănene, peisajul urban al Oradei nu amestecă partea veche cu cea a construcţiilor de după 1945. Dar, mai mult decât în Timişoara, Cluj şi Braşov, multe dintre clădirile vechi arată ca noi. „Sunt nişte legi în vigoare care ne ajută să ne implicăm în reabilitarea clădirilor din centrele istorice“, ne-a dezvăluit primarul Bolojan care este „secretul“ renovării faţadelor, atât pentru clădirile monument istoric, cât şi pentru cele din zonele protejate. Este vorba despre aşa-numita „Lege a faţadelor“ (153/2011, completată în 2016) şi de legislaţia referitoare la monumentele istorice.

„În 2009 şi 2010 am fotografiat toate clădirile din centrul istoric, s-a făcut descrierea problemelor pe care le are fiecare, ca să ştim ce preluăm şi ca să înlăturăm orice fel de intervenţii neavizate. Apoi am adoptat un pachet de măsuri de susţinere a reabilitării faţadelor, dar şi coercitive împotriva celor care nu-şi refac clădirile“, ne-a spus primarul. Concret, Municipalitatea realizează din fonduri proprii proiectul tehnic (respectând toate elemente de faţadă), iar proprietarii suportă contravaloarea reabilitării sau pot accesa împrumuturi fără dobândă pe care le acordă Primăria – toată suma necesară, în cazul monumentele istorice, respectiv cel mult jumătate dacă clădirea din zona protejată nu este pe lista monumentelor. Cinci ani după finalizarea lucrărilor, proprietarii sunt scutiţi de plata impozitului pe clădire.

Cei care nu-şi repară faţada riscă amenzi în cazul desprinderii tencuielii, precum şi o supraimpozitare de 500 la sută, maximul prevăzut de lege, dacă clădirea nu arată bine. Deţinătorul unui spaţiul comercial va plăti, de asemenea, un impozit majorat dacă-şi ţine prăvălia/ magazinul/ restaurantul închis.„Cu acest pachet de măsuri, ni s-a dublat an de an numărul de autorizaţii de construcţie“, a mai spus Ilie Bolojan, precizând că ceea ce se vede la păstrarea ca noi a clădirilor din Oradea este doar aplicarea unui model german.

Cum s-a rezolvat problema parcărilor în centrul oraşului

Anul trecut, taxa de parcare a adus la bugetul Oradei de patru ori şi jumătate mai mulţi bani decât a obţinut Iaşul: 13,7 milioane de lei, în creştere cu 38 la sută faţă de 2016. O treime din sumă a fost achitată de conducătorii auto cu telefonul mobil. Aceasta este modalitatea de plată preferată a orădenilor şi vizitatorilor oraşului, care mai au la îndemână tichetele răzuibile sau eliberate de parcometrele omniprezente, cardurile cumpărate anticipat, vouchere sau plata în numerar.

„În Oradea nu poţi să parchezi nicăieri în zona centrală dacă nu plăteşti“, afirmă primarul oraşului de pe Crişul Repede. „Nu poţi să parchezi pe trotuare, că ţi se ridică maşina“, avertizează el, explicând apoi cum funcţionează mecanismul prin care mereu sunt şi locuri de parcare libere: „În jumătate din locurile din centru nu poţi să laşi maşina mai mult de două ore (strategie aplicată şi la Cluj, din acest an – n.r.). Nu există abonamente pe aceste locuri pentru că, altfel, cei care lucrează în această zonă îşi lasă maşinile timp de opt ore – practic blochează acel loc de parcare, iar cei care ar avea probleme de rezolvat la instituţiile publice de aici sau care ar merge la cumpărături nu ar avea unde să-şi lase maşina. Astfel, în loc de o maşină pot să parcheze patru sau mai multe. Cu cât ridici tarifele mai mult, cu atât oamenii au interesul să plece mai repede. Gestionarea parcărilor este o ştiinţă, nu o chestiune pe care a făcut-o vreun primar genial“, a ţinut să adauge edilul Oradei.

De altfel, pe tot parcursul discuţiei, Ilie Bolojan a susţinut că nu a făcut altceva decât să aplice modele care au fost testate şi funcţionează în oraşe din Europa şi de peste ocean. În privinţa parcărilor, de exemplu, un „manual de utilizare“ urmează să apară anul acesta şi în limba română: Asociaţia Municipiilor, al cărei preşedinte executiv este, suportă costurile de traducere şi tipar ale cărţii „The high cost of free parking/ Costul ridicat al parcărilor gratuite“, autor Donald Shoup.

Bani europeni pentru spaţii verzi

„Avem un angajament să facem două hectare de spaţii verzi în fiecare an“, ne-a declarat primarul Oradei, fiind de acord că niciodată nu vor fi suficienţi metri pătraţi pe cap de locuitor. Deşi a recunoscut că nu a trecut de ceva vreme prin oraşul nostru, el s-a arătat convins că şi la Iaşi se vor face spaţii verzi, pentru că există o axă de finanţare în planul de mobilitate urbană, care pune la bătaie fonduri de până la 5 milioane de euro destinate regenerării anumitor zone distruse.

De administrarea acestor fonduri din cadrul POR, Axa 4, Prioritatea de investiţii 4e, urmează să se ocupe o structură numită Autoritatea Urbană – care, la Iaşi, există de un an, însă doar în organigrama Primăriei. Cât priveşte Oradea, e de notorietate reconversia a două cimitire din zona centrală a oraşului în parcuri. „Am făcut şase hectare de parcuri. M-am dus la biserici, am vorbit cu episcopii, s-au semnat protocoale, am scos toate rămăşiţele, am făcut slujbă, le-am mutat în Cimitirul Municipal cu monumente comemorative“, ne-a dat primarul un exemplu local de regenerare a unor locuri din oraş, altminteri îngrijite doar parţial.