Ciupercuţele

Conform unui recent raport de securitate american publicat în prestigiosul The Washington Post, din 2014 şi până acum Rusia a canalizat peste 300 de milioane de dolari către partide politice şi candidaţi din întreaga lume. Brexit, Trump, Bolsonaro, Orban, Le Pen sunt temele (şi temerile) despre care vorbeşte toată lumea, însă ceva mărunţiş cu siguranţă s-a strecurat şi prin zona noastră, în România şi Republica Moldova. 

Peste Prut, rareori vezi un proiect politic nou apărut care să fie şi constructiv. În general, imaginaţia naşilor de partide din Republica Moldova pare că se limitează doar într-o singură direcţie, aceea de a face rău, trezindu-te ori cu un partid care copie numele şi sigla unuia deja existent, ori cu o formă de organizare politică ce nu urmăreşte să câştige voturi pentru platforma sa, ci să îi zăpăcească pe alegătorii altor partide care sunt deja prezente în Parlamentul de la Chişinău. Întâmplător sau nu, toate partidele astea apărute peste noapte au un duşman comun, partidele proeuropene. 

Atunci când eşti la munte şi te apucă avântul de cules ciuperci după ploaie, oamenii locului – de la Cârlibaba până-n Ciumârna – îţi vor spune toţi acelaşi lucru: să te fereşti de cele roşii cu puncte albe, ochioase, dar tare otrăvitoare. Iar toamna aceasta, la Chişinău, după ce parcă s-a mai domolit puţin furtuna odată cu obţinerea statutului de ţară candidată la aderarea la Uniunea Europeană, parcă încep să se arate semnele unei recolte generoase de noi ciupercuţe otrăvitoare. 

Prefaţând alegerile locale din 2023, prezidenţialele din 2024 şi parlamentarele din 2025 (asta dacă vor fi la termen), presa de la Chişinău anunţă că în doar câteva săptămâni ar urma să apară în toamna politică moldovenească nu mai puţin de cinci partide nou-nouţe, care mai de care mai „tentant”. Cei mai grăbiţi par a fi cei de la Partidul „Statalitate – Государственность” care-şi propun să apere şi să promoveze neutralitatea ţării şi familia tradiţională, un loc aparte fiindu-i oferit domnului Ştefan cel Mare şi Sfânt – „statalist cu literă mare în istoria Moldovei”, sloganul ales fiind unul pe măsura imaginaţiei fondatorilor: „Moldoveni de toate naţionalităţile, uniţi-vă!”.

În afara „stataliştilor”, moldovenii se vor pricopsi şi cu un Partid Naţional Moldovenesc care va milita – şi el – pentru unirea societăţii, apoi cu un Partid (care încă nu are nume în acest moment) generat dintr-o Mişcare a Primarilor, dar şi cu un alt Partid (nici aici neexistând încă un consens asupra numelui de scenă) condus de către fosta Ministră a Finanţelor din guvernul din perioada în care socialistul Dodon era Preşedintele Republicii Moldova. Ultimul de pe lista viitoarelor lansări, dar cel mai şugubăţ, se anunţă a fi Partidul Mişcarea Alternativă Naţională, asumat de către actualul primar de Chişinău, domnul Ceban, proiect politic care, „după ce va prelua puterea, va face ca Republica Moldova să ajungă în 10 ani – cel mult – la nivelul ţărilor din sud-estul Europei.”

Pentru că domnul Ceban, primarul Capitalei, fost deputat socialist alături de Dodon şi care astăzi se pozează cu primari gură-cască din România, este o figură foarte prezentă în spaţiul public, ziariştii de la Jurnal TV – una dintre televiziunile respectate de la Chişinău – au realizat o investigaţie de presă din care lumea a înţeles că sunt multe lucruri de neînţeles în profilul public al celui care visează să îi îndepărteze de la putere pe Maia Sandu şi pe proeuropenii de la Partidul PAS. Nedumeririle jurnaliştilor de la Chişinău au plecat de la faptul că domnul Ceban gestionează în prezent două conturi de Facebook, într-unul prezentându-se drept Ion Ceban, iar în celălalt mai pe scurt, IvCeban. Căutând prin arhivele jurnalelor de ştiri, investigaţia de presă le prezintă telespectatorilor moldoveni un personaj dubios, care îşi trăieşte viaţa într-o continuă zbatere între două personalităţi antagonice, un adevărat Dr. Jekyll şi Mr. Hyde al zilelor noastre.

Pe vremuri, socialistul Iv(an?) Ceban umbla cu un tricou roşu, cu steaua socialistă-n piept, şi sărbătorea împreună cu Igor Dodon ziua de 1 Mai (sau „Paştele Golanilor”, cum îi mai ziceau cu năduf cei care nu iubeau comunismul) în timp ce astăzi, îmbrăcat în cămaşă albă, Ion Ceban se declară „proeuropean”. Nu cu mult timp în urmă socialistul Iv(an?) Ceban mărturisea la un post de televiziune că vorbeşte limba „moldovenească”, după care recent, „proeuropeanul” Ion Ceban declara – la acelaşi post de televiziune şi în emisiunea aceluiaşi ziarist – că vorbeşte limba română. Cu câţiva ani în urmă socialistul Iv(an?) Ceban tropăia protestând vehement la Bruxelles alături de tovarăşii săi, criticând acordul de Asociere la UE al Republicii Moldova şi dădea interviuri în limba rusă în capitala Europei, perorând că „moldovenii îşi doresc integrarea în Uniunea Vamală Rusia – Belarus”, în timp ce astăzi, „proeuropeanul” Ion Ceban declară sus şi tare că „suntem pentru integrarea europeană a Republicii Moldova”. Asta ca să nu mai spunem că, în timpul campaniei electorale, socialistul Iv(an?) Ceban promitea să fie un primar „apolitic”, în timp ce acum câteva săptămâni „proeuropeanul” Ion Ceban anunţa, chiar din sala de şedinţe a Primăriei, fondarea noului său proiect politic de „alternativă naţională”.

Grea dilemă pentru cei care ar fi tentaţi să îl mai voteze şi în 2023 pe actualul primar (cu personalităţi multiple) al Chişinăului: socialiştii cu care hăhăia de 1 Mai poate i-ar da votul lui Iv(an?), dar ce se fac ei când văd actuala cămaşă albă, „proeuropeană”? Pe de altă parte, poate că pozele cu primarii din România şi discursul „proeuropean” al domnului Ion Ceban ar putea duce de nas nişte alegători creduli, însă cum poţi face să dispară din arhivă răcnetele de la Bruxelles împotriva Uniunii Europene şi steagurile roşii cu steaua socialistă a lui Dodon?

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova