De ce să votez? Argumente pro şi contra

Pe vremea studenţiei, în perioadele electorale, obişnuiam să ne reunim la Clubul Presei din Iaşi câţiva studenţi de la Sociologie, Ştiinţe Politice, Filosofie, Litere, Economie pentru a pune lumea la cale. Discuţia se încingea repede şi devenea pe alocuri pasionantă. Partidele, doctrinele politice, candidaţii, programele electorale, sondajele de opinie constituiau temele de dezbatere preferate. Într-una din seri, când vocile noastre monopolizau deja atmosfera şi prevesteau un conflict de opinii, un comesean, încercând să calmeze spiritele, intervine şi ne spune ceva de genul că în ciuda analizelor noastre preţioase, noi nu contăm din punct de vedere statistic, că aşa-numiţii „votanţi raţionali” sunt complicaţi şi adesea nehotărâţi, reprezentând un segment redus în economia votului, în raport cu masa mare a electoratului ş.a.m.d.

Abraham Lincoln spunea că, în democraţie, „votul este mai puternic decât glonţul”. Oare chiar aşa să fie? V-aţi întrebat vreodată cât anume contează un vot în totalul voturilor exprimate? La alegerile locale din septembrie 2020, în judeţul Iaşi, au votat 293.986 de persoane. Prin urmare, votul unui alegător din judeţul Iaşi poate influenţa real alegerile cu o probabilitate de 0,0000034. Cu alte cuvinte, votul fiecăruia dintre noi, ca act individual, nu prea contează. Ideea că democraţia este domnia cantităţii asupra calităţii, că în alegeri contează „legea numerelor mari”, că individul separat nu contează din punct de vedere statistic poate demotiva chiar şi pe cel mai disciplinat cetăţean, animat de simţul datoriei civice, inclusiv exercitarea dreptului de vot.

Votul unui profesor universitar de la Departamentul de Ştiinţe Politice al Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi contează la fel de mult ca votul lui nenea Ionel din satul Bohotin care lucrează cu ziua pentru o bucată de pâine şi nu are treabă nici măcar cu administraţia locală. Votul unui student de 18 ani de la Facultatea de Statistică, Informatică şi Cibernetică din cadrul Academiei de Studii Economice, care votează pentru prima dată, este identic cu cel al mătuşii Mărioara de 90 de ani care nu ştie exact cine candidează şi nici cum trebuie să procedeze într-o secţie de votare. În acest context, amintesc de o situaţie amuzantă cu o bunicuţă care, într-o conversaţie avută după alegerile parlamentare din anul 2008, mi-a spus că politicianul ei preferat era Tăriceanu deoarece îi mărise pensia. Şi-am întrebat-o dacă l-a votat pe premierul de atunci şi partidul al cărui preşedinte era. Bunicuţa mi-a mărturisit că a votat aşa cum i-a spus primarul din comuna sa, cu trandafirii. „Bunicuţă, Tăriceanu nu-i cu trandafirii, e cu săgeata”, am ţinut să precizez. „Apoi, maică, asta să fie paguba, ce să fac acuma?!”, veni răspunsul simpaticei bunicuţe.

Mecanismele electorale ale unei comunităţi sunt destul de complicate, uneori dificil de descifrat chiar şi pentru un sociolog cu oarecare expertiză în câmpul electoral. În altă ordine de idei, prezenţa la vot în judeţul Iaşi a fost de 37,4% la alegerile locale din septembrie 2020, ceea ce înseamnă că preşedintele Consiliului Judeţean a fost ales de 38% din totalul voturilor valabil exprimate de o minoritate electorală. În termeni de legitimitate politică, una e să fii ales de 38% din cei 37,4% alegători prezenţi la urne şi alta e să fii ales cu 54% din totalul voturilor valabil exprimate de peste 60% dintre alegători. Aşa funcţionează democraţia, spunem uneori resemnaţi. Şi, totuşi, de ce votează unii dintre noi, în timp ce alţii preferă să facă altceva în ziua alegerilor?

În lipsa unui sondaj de opinie post-electoral, încerc să inventariez câteva argumente pro şi contra prezenţei la vot. Argumentul „pro” cel mai des invocat este că participarea la vot este fundamentală pentru consolidarea democraţiei. Dacă votez atunci contez, se spune adesea. Exprimarea votului este considerat un exerciţiu democratic, chiar dacă după epuizarea momentului electoral nu mai avem posibilitatea de a influenţa în mod direct puterea. Mulţi dintre noi merg să voteze invocând ideea de „datorie morală”, adăugând argumentul „din respect pentru tinerii care au murit la revoluţia din 1989”. Alţii votează pentru că aşa obişnuiesc să procedeze atunci când sunt organizate alegeri. În acest caz, avem de-a face cu votul ca ritual de participare la viaţa cetăţii: votez deoarece sunt cetăţean şi am acest drept! Prezenţa la vot este argumentată şi de dreptul de a critica puterea: „dacă n-ai votat, nu ai dreptul să comentezi”, susţin unii concetăţeni. Există şi un segment de votanţi care se prezintă la urne pentru „viitorul copiilor lor”, „cu speranţa de mai bine”, „ca să nu fie rău”, „să nu decidă alţii în locul lor”. Apoi, există şi votul motivat de apartenenţa la un partid politic, de simpatia faţă de un politician sau o ideologie anume. Şi, nu în ultimul rând, ne prezentăm la vot pentru a sancţiona puterea, aşa-numitul „vot negativ”, sau pentru a-i „premia” pe cei care, considerăm noi, au performat în funcţiile publice.

Categoria celor care nu votează, preferând să facă altceva în ziua alegerilor, este adesea aspru sancţionată de către cei care au „un simţ civic dezvoltat”. Chiar şi la persoane cu pretenţii de formatori de opinie sau de analişti politici întâlnim aprecieri de genul „cei care nu votează sunt proşti sau nesimţiţi”, deşi România nu se numără printre ţările în care votul este obligatoriu, aşa cum este în Grecia, Belgia, Luxemburg sau în unele ţări din America Latină. Prezenţa la vot la alegerile locale din acest an a fost de 46% din totalul cetăţenilor cu drept de vot. Prin urmare, 54% dintre concetăţeni nu au votat din următoarele motive: pentru că „oricum nu contează” deoarece oricine ajunge la putere este mai degrabă preocupat de interesele sale decât de cele ale poporului, pentru că „nu are pe cine alege” în sensul că oferta politică nu este pe măsura aşteptărilor sale, deoarece iese candidatul „X” şi nu are cum să iasă „Y”, pentru că exercitarea dreptului de vot este considerată dăunătoare („mă află primarul şi nu e de bine…”). Oricare ar fi motivul/ explicaţia prezenţei scăzute la vot, aceasta este un indicator important care descrie gradul de consolidare a unei democraţii.  

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi