Despre localişti

Există o specie ciudată de oameni ce-şi manifestă identitatea doar la nivelul local. Şi nasc un soi de conflict meschin, aşa cum e cel dintre unii ce se consideră autohtoni (şi nu ţine neapărat de inteligenţa acestora, cât mai ales de practicile lor teritoriale specifice spaţiilor autarhice) şi „veneticii”/ „viniturile” ce s-au stabilit într-o anumită localitate. Dacă înţeleg (măcar parţial!) mobilurile „conflictului” infralocal atunci când „veneticii” aparţin unei culturi diferite, nu le mai înţeleg pe cele care animă „conflictul”, atunci când migraţia are loc din proximitatea regională.

Iată o mostră ce demonstrează existenţa unui astfel de conflict. Textul pe care vi-l propun e un comentariu adresat unui om educat stabilit de mult timp în Iaşi, ce a îndrăznit să comenteze (pertinent!) la o postare despre o intervenţie urbanistică recentă în centrul Iaşului: „Ciobene, vezi-ţi tu de oraşul [X al] tău. Vii la Iaşi şi ne dai nouă lecţii de civilizaţie şi de moralitate, dar când intru în oraşulvostru, spui că am intrat în al II-lea război mondial. Tare vă mai place să vă lăudaţi la alţii acasă.”

Ar fi rămas textul de astăzi în cvasianonimatul Facebookului, dacă nu aş fi citit şi un comentariu din josul unui articol despre deschiderea Jumbo şi impactul acesteia asupra traficului de pe Bulevardul Socola, articol publicat în Ziarul de Iaşi. Un alt domn ce trăieşte exclusiv în microcosmosul local era supărat pe câteva maşini din Botoşani că i-au aglomerat bulevardul sau parcarea. Poate domnul nu ştie, dar până acum câteva zile, Botoşaniul era cu vreo sută de kilometri mai aproape de un Jumbo decât Iaşul. De fapt, majoritatea oraşelor şi comunelor din Moldova erau mai aproape decât Iaşul de unul dintre magazinele Jumbo din Suceava, din Bacău sau din Brăila. Oricât de avizi de „jumboşlucuri” ar fi fost botoşănenii în cauză, cel puţin teoretic, până mai ieri, au avut şansa de a se bucura de unul dintre magazinele reţelei mai abitir decât ieşenii.

Din perspectiva identităţii, localiştii sunt ataşaţi de un teritoriu scalar inferior: locul, teritoriul local. O altă particularitate a acestora e dată de faptul că există şi un hiatus în manifestarea identităţiilor transscalare. Ataşamentul teritorial nu mai funcţionează la scara imediat superioară (regiunea, în unele cazuri chiar şi judeţul). Pentru ei, ceea ce e dincolo de orizontul locale un spaţiu străin, populat de oameni ce pot afecta bunul mers al lucrurilor în oraşul lor. Însă, pot avea o identitate naţională bine conturată. Sub acest nivel ar mai fi doar „infralocaliştii”, care dacă ar fi şi izolaţionişti, ar alunga pe cei ce asfaltează strada din faţa casei lor pe motiv că asfaltatorii nu locuiesc acolo. Privite din perspectiva unui localist, relaţiile din interiorul unei comunităţi sunt profund asimetrice. Aceştia se poziţionează identitar aşa cum o făceau odinioară ţăranii noştri: cel din interior e fiu sau fiică de om gospodar (fapt pozitiv), cel din exterior e venetic sau venetică, fără „origine controlată” (fapt negativ, fără doar şi poate).

Nu e neapărat gravă această poziţionare identitară la scară locală. Unii sunt naţionalişti, alţii sunt regionalişti. În plus, aceste identitaţi nu se anulează una pe alta, pot funcţiona în tandem. Ce supără (însă!) la aceste poziţionări localiste e faptul că sunt scrise de oameni ce nu înţeleg nimic din funcţionarea relaţiilor dintre componentele unui sistem teritorial. Cum comuna Rediu nu e o planetă izolată, care funcţionează independent de celelalte locuri(-planete) situate în vecinătate, aşa nici Iaşul nu şi-ar justifica dimensiunea sa urbană în absenţa relaţiilor teritoriale la nivel regional, adică alea cu Bârladul, Vasluiul, Bacăul, Romanul, Botoşaniul, Paşcaniul. Aşa că le dau mai mult credit auriştilor naţionalişti decât localiştilor izolaţionişti. Măcar primii înţeleg că există relaţii teritoriale şi la distanţă, în ciuda izolaţionismului ce transpare din tezele lor suveraniste.

Lăsând glumiţele la o parte, un oraş mare sau mediu care nu are o bună parte a populaţiei născută în exterior e un oraş în declin. Aşa că mulţimea de autoturisme cu indicativele BT, VS, BC, NT sau SV pe străzile sau în parcările ieşene reprezintă un indicator al sănătăţii teritoriale a oraşului nostru, ce încă reprezintă cel mai important pol de atracţie al regiunii. O bună parte dintre conducătorii auto ce le utilizează vor fi ieşenii de mâine, dacă nu cumva sunt deja rezidenţi ai oraşului nostru.

În plus, pentru mulţi dintre cei mai mobili dintre noi, acasă poate fi un teritoriu multiplu (IoanaTudora, 2003), adăugând locului naşterii şi locurile în care am trăi tsuficient de mult încât să ne ataşăm de acestea. Pot să fie locuri din România sau de aiurea, din lumea largă.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi