Interviu cu Dan Byron: Iașul este unul dintre cele mai vii orașe din țară. A înfruntat viscolul ca să cânte aici

Ați avut de curând concert la Iași, cum a fost atmosfera, oamenii, locul? Cum e publicul de aici?

Iașiul este unul dintre cele mai vii orașe din țară, sau cel puțin așa se vede de pe scenă. În vara asta l-am vizitat de două ori, cântând la Rocanotherworld, un festival de la care am lipsit o singură dată, și în clubul Legend. De ambele dăți a fost mult peste așteptări. Probabil și anul de pauză al tuturor a avut un rol, dar pe cuvânt că la Iași bucuria revederii s-a simțit mai tare ca în alte părți.

Ce ne puteți spune despre seria de concerte Alternative Brunch?

Alternative Brunch e un concept mai des întâlnit în străinătate și prea puțin la noi. E vorba de concerte susținute la ora brunch-ului, numai bune pentru când vrei să iei masa în oraș cu familia, fără să-ți faci griji că e prea târziu pentru cel mic ori că te duci a doua zi obosit la muncă. Am fost 4 trupe implicate în acest proiect, parte din inițiativa Music Moves Europe: noi, Grimus, The Mono Jacks, Robin and the Backstabbers și am avut concerte la Bacău, Chișinău și Iași. Ne-a plăcut experiența și sperăm să o mai putem repeta și anii ce vin.

Ce amintiri mai aveți legate de Iași?

Am cântat de multe ori în Iași, în mai toate cluburile care au existat în ultimii 15 ani, la teatrul Luceafărul, la Casa de Cultură a Studenților… Țin minte că la un moment dat trebuia să venim la evenimentul caritabil numit „Crăciun din inimă de student” și în dimineața respectivă începuse o iarnă din aia în care se răstoarnă toată ninsoarea deodată, de se blochează tot. Am făcut vreo două ore de acasă până la sala de repetiție. La un calcul simplu, concertul nu avea nicio șansă să se țină, dar nu ne-am dat bătuți. Am redus o dubă de scule la câteva instrumente și niște rucsaci și ne-am dus la gară. Ne-am urcat în primul tren, chit că era arhiplin, că doar nu eram singurii blocați în București. Am fost destul de norocoși să prindem la un moment dat și locuri, așa că n-am stat chiar într-un picior tot drumul. Am ajuns direct pe scenă, am făcut un soundcheck scurt și am dat drumul la cântare. Nu cred s-a prins nimeni cât eram de obosiți. După concert am făcut și afterparty, am zis că dacă tot am ajuns până la Iași ar fi păcat să mergem direct la culcare.

Dacă ar fi să caracterizați Iașul într-un singur cuvânt, care ar fi acela?

Minunat.

Cunoașteți vreo trupă de aici pe care o apreciați?

Mi-a plăcut dintotdeauna Pinholes. Știu că nu mai locuiesc în Iași de ceva vreme, iar între timp am și început să lucrăm cu Vladimir Ivanov—unul dintre cei mai faini sunetiști pe care-i știu—, care e întâmplător unul din vocaliștii lor, așa că s-ar putea spune că le fac reclamă, dar n-aș sufla o vorbă dacă n-ar fi de cea mai bună calitate. Mai știu de Fine it’s pink și Adam’s nest, două trupe care nu-s deloc rele.  

Vă era dor de drumurile lungi, din București și până în Moldova? 🙂 Ce muzică ascultați în mașină, atâtea ore?

După anul ăsta de stat mai mult pe acasă, ne era dor de orice ieșire, iar drumul spre Iași nu e nicidecum cel mai lung pe care-l poți face. Încearcă Darabani-Brezoi odată în viață. Faci 9 ore dacă îi dai talpă. Nu știu exact ce am ascultat când am venit spre Legend, probabil ceva din 2006, poate Joanna Newsom – Ys sau Eraser-ul lui Thom Yorke, asta pentru că urmăresc podcastul lui Steven Wilson & Tim Bowness numit The album years, iar ultimul episod e despre 2006.

Cum a fost anul ăsta pentru voi, în special vara ce tocmai a trecut?

Vara asta n-a fost la fel de full ca cele de dinainte de pandemie, dar a fost plină de momente din alea pe care nu le uiți. Cred că highlight-ul suprem a fost la festivalul Living Rock de la Tuzla, dar au fost multe altele – concertul susținut alături de Filarmonica de Stat în Piața Mare din Sibiu, festivalurile Electric Nights de la Brezoi, Danube Rock Fest de la Galați sau dublul concert din Expirat-ul din București. De Rocanotherworld am zis deja. Feeling-ul meu e că ne-am dat seama cu toții între timp cât de importante sunt momentele astea, am început să le apreciem mai mult ca înainte. 

La începutul lui 2021, spuneai într-un interviu că dacă se va ține festivalul din Belgia la care voiai să mergi, atunci „o să mori şi o să învii”. Nu s-a ținut, dar în schimb voi ați avut multe concerte, inclusiv la festivaluri. Cum te-ai simțit la primul eveniment mare după pauza nedorită?

Ca să nu mă repet și să povestesc cum a fost și de „cealaltă parte a zidului”. La primul concert mare la care am fost – Beth Hart la Summer Camp, în Brezoi – m-a bușit plânsul. Bine, pe mine și pe toată lumea din jurul meu, ba chiar și pe ea. Era primul ei concert după un an și jumătate. Evident că două zile mai târziu am mers și la al doilea, deși nu era în plan (Beth Hart a cântat de cinci ori în Brezoi în vara asta).
Dacă am calculat bine, anul acesta faceți/ ați împlinit 15 ani de trupă. Cum sărbătoriți? Cum se văd cei 15 ani?
O să încercăm să facem un concert mai neobișnuit, dar nu știm încă dacă o să ne permită regulile să-l facem și cu public. Depinde foarte mult de ce se va întâmpla în următoarea lună. 

Unde te vezi peste următorii 15 ani?

Probabil tot pe scenă, dacă o să mai fiu în stare. 

Dan Byron are peste 20 de ani de activitate în muzica alternativă din România. Este liderul și vocalistul trupei byron, pe care a înființat-o în 2006 și alături de care a lansat până acum 7 albume de studio și 3 DVD-uri live. A compus împreună cu trupa soundtrack-ul unui serial original HBO Romania. Tot împreună cu byron a filmat concertul ”Live Underground” din Salina Turda și concertul ”Electric Marching Band” acompaniați de o fanfară militară și un cor de elevi. Înainte de byron, Dan a mai activat în câteva formule și formații, cele mai notabile fiind Kumm și Urma. De-a lungul anilor a colaborat cu o mulțime de artiști, printre care Alexandru Andrieș, Nicu Alifantis, Paula Seling, Luiza Zan. Este pasionat de songwriting și a ținut workshop-uri dedicate acestui subiect în cadrul conferinței Mastering the Music Business.