Moş Crăciun… Moş Crăciun…

Moş Crăciun… Moş Crăciun! Am câteodată impresia că ai surzit sau ai devenit candriu – deh, vârsta! – de poţi da cadouri cât încape lui Alexe, lui Chirica sau infractorului Zămoşteanu (ca să nu mai vorbim că şi ei îşi bagă mâna cât încape în venitul public), ba îi mai scapi şi de puşcărie, dar nu poţi face nimic pentru braţele amputate ale fetei de 15 ani de la Paşcani de care scrie Ziarul de Iaşi. Sau de ce nu-i dai una peste fleancă lui Alin Udrişte care-şi hărţuieşte angajatele, arătându-le filme porno. Vai, şi nu dai mai nimic, Moşule, şi pentru muncitorii necalificaţi, doar vreo 2550 acolo. De ce, Moşule, eşti de acord să dai o pensie specială în judeţul Iaşi de 43.381 lei brut pe lună unui parlamentar cufurit şi altor copii îmbătrâniţi în rele, iar unui profesor începător de şcoală generală îi dai cel mult 4000 de lei? Iar acesta este numai un exemplu, fiindcă numărul zaharisiţilor „speciali” s-a dublat în ultimul timp. Căci ban la ban trage, se ştie, şi păduchele la golan. Iar turcul plăteşte, altfel zis statul, adică noi.

Cu alte cuvinte, de ce dracului, sacul tău, Moşule, e mai mare pentru unii şi pe nedrept, dar mic pentru alţii, spart, indiferent de munca prestată? De ce, cu alte cuvinte, eşti pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă? De ce un profesor din ciclul preuniversitar, de pildă, primeşte 4000 de lei, iar o pensie „specială” e de cam 40.000? În ce anume „specială”? În hoţie? Păi, să nu-i dai un toiag peste fleancă? Şi astea sunt „cadouri” lună de lună. Te-ai ţicnit la cap, Moşule? Nu ţi-e ruşine cu părul tău alb pentru o asemenea hoţie? Un colind, cântat de studenţii teologi, exclamă cu bucurie: „Ce bucurie ar fi!” Care bucurie? A lui Behehecali? A lui Năstase nu mai ştiu câte case? A lui madam Udrea? Şi câţi ca ei!

Iar condamnările astea pentru oamenii politici sunt numai de formă. Lumea a început să-şi dea seama, Moşule, că penalii din Parlament nu au a se teme. Ori le dă „cu suspendare”, ori le dă aşa… ca să închidă gura mulţimii: uite, noi, judecătorii, ne-am făcut datoria, îi băgăm la răcoare pe ăştia. Dar „ăştia” ies repede şi degrabă afară, au făcut doar o vizită de recunoaştere a celulei, bănişorii sunt tot la locul lor şi reîncep furtişagurile şi matrapazlâcurile.

Prin alte părţi, Moşule, te faci şi mai de cacao. Crăciunul e tristă sărbătoare în Ucraina, de pildă. Putin şi gheneralii săi înfiretaţi ucigaşi lansează atac după atac. Să nu uităm asta. Nici o motivaţie nu le poate scuza cruzimea. Şi ce este mai dureros: mulţi ruşi de rând au ajuns să aprobe agresiunea. Bombardamentele continuă cu aceeaşi intensitate, când antihriştii de la Moscova aruncă în luptă bombardiere de mare capacitate. Oamenii mor, inclusiv prunci nevinovaţi. Şi cine poate fi vinovat, dacă nu atacatorul? Şi nu are, repet, nici o scuză.

Nu poţi face nimic, Moş Crăciun, de eşti bun! Cu toate acestea, la Kiev, zilele acestea angajaţii Primăriei instalează bradul de Crăciun în faţa celei mai mari catedrale din oraş. În multe regiuni, însă, curg lacrimi de durere.

Şi tare mă tem, Moşule, că vii cu maybach-ul doar la hoţii bogaţi, iar, dacă pătrunzi o dată pe an în casele sărmane, e doar o dulce iluzie. Potrivit unor date, până acum 105 persoane care au avut, la un moment dat, calitatea de senator sau deputat români au fost condamnate penal prin sentinţe definitive. Ce faci, Moşule? Dintre cei 105 infractori din Parlament, în cazul a 56 se poate folosi apelativul de „puşcăriaş”, întrucât au primit pedepse privative de libertate. Ce-i drept, nu toţi au ajuns la închisoare întrucât unii dintre ei au fugit prin ţări străine, iar Moşii Crăciuni de acolo nu colaborează bine cu tine, Moşul Crăciun românesc. Justiţia încă se chinuie să-i aducă la penitenciarele de pe teritoriul naţional. Căci astăzi, Moşule, am ajuns iarăşi la o vorbă a străbunicii mele: „Hoţii de azi nu-s în codri, ci în cănţălării.”

De aceea zic: Dacă nu ai surzit sau nu te-ai ţicnit, Moşule, teamă mi-e ca şi tu să nu fi devenit un mare hoţoman. Iertaţi-mă oameni buni, că pot gândi astfel, că poate m-am prea acrit, dar realitatea nu numai că mă îndeamnă, ba chiar mă şi obligă. Moş Crăciun… Moş Crăciun…

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist