Oficial ne merge prost

Morţii din duminica votului

Doi bătrâni au murit în ziua votului în Dolj.

Primul (80 de ani), din Amărăştii de Sus, a murit în secţia de votare, înainte de vot.

Al doilea (81 de ani), din Apele Vii, a murit în drum spre secţia de votare.

Sună a pildă, mi-am comentat postarea pe FB, pildă pe care, desigur, fiecare o interpretează după minte şi nevoi. În ce mă priveşte, n-am putut să nu mă gândesc la faptul că ambii erau din Dolj, un judeţ "roşu" (pesedist) şi că, poftim, până la urmă Iohannis a câştigat până şi-n ograda lu’ Manda şi cu Tanda Olguţa. Cum ar veni, electoratul îmbuibaţilor pesedişti se subţiază "văzând cu ochii".

Lăsând deoparte interpretarea-mi, admit, sarcastică, evident, nu putem şti cu cine ar fi votat cei doi bătrâni, putem cel mult bănui…

P.S. Ulterior, a mai apărut şi ştirea cu o femeie (de 69 de ani, din Ştefăneşti, Argeş) care a murit în curtea unei secţii de votare la puţin timp după ce-a votat. Fie-le uşoară ţărâna ţării!

Ideea de datorie

Am publicat eu săptămâna trecută inclusiv în ziar treaba cu doamna în vârstă care, ieşind de la vot, s-a întâlnit cu un cunoscut, salutându-l cu întrebarea "La datorie?"

Un fost coleg de generală (şi chiar şi de bancă) din Apoldu de Sus (actualmente preot evanghelic-luteran în Austria, de anul trecut chiar superindendentul Bisericii Evanghelice Luterane din landul Steiermark – echivalent cu episcop, dacă bine am înţeles), a povestit într-un comentariu la postarea mea următoarea anecdotă:

"Dragă Misch! Pornind de la ideea de datorie, trebuie să povestesc: 1987, Bistriţa, în antepenultimul an al epocii Ceauşescu, când PCR le stabilise cuplurilor apte să procreeze datoria cetăţenească de-a face trei copii: după naşterea celui de-al treilea său copil, colegul meu [preot la Bistriţa] s-a întâlnit pe stradă cu viceprimarul:

– Bună, părinte, permiteţi să vă felicit…

– Mi-am făcut datoria obştească!

– Părinte, dar copiii se mai fac şi din dragoste!"

(Micul dialog nu-i tradus de mine, ci e redat în original, ca să zic aşa.)

Delir pe A3

Delir pe A3 – postul tv, oameni buni, nu Autostrada Transilvaniei (care continuă să fie o fantomă compusă din câteva bucăţi răzleţe), duminică seara, în aşteptarea orei 21.00, deci a exit-poll-ului, şi-n lipsă de publicitate, pe burtieră rostogolindu-se cu repetiţie următoarele fraze-cârligoaie:

"Unuia dintre candidaţi îi cresc şansele"?

"Cifre complet surprinzătoare"??

"Bombă electorală"???

"Cifrele care şochează"????

"Mobilizare în stradă"?????

Între, mai apărea şi singura frază cu acoperire-n realitate: "Avem rezultatele".

Şcoli de gândire

Sosită marţi seara la şedinţa CEx a PSD, Firea a fost întrebată de-o reporteră:

– Dacă vi se cere demisia din funcţia de vicepreşedinte, v-o daţi?

– Am auzit de această şcoală de gândire…, a fost răspunsul primarului general al capitalei.

Auzi, "şcoală de gândire"!

Frate, astea şi ăştia de prin fruntea PSD-ului îs chiar toţi ba cu gândirea ferfeniţă, ba gonflată cu aere de-’ntelectuali?

Ferfeniţă fiind, desigur, gândirea Bădălăului, după a cărui "şcoală de gândire", doar 700.000 de d-"ăştia", de diasporeni, cei oficial rezidenţi în străinătate, ar trebuie să conteze la vot, restul de până la 3-5 milioane fiind "fetele alea de le duc ăştia".

Cum ar veni, între 2,3 şi 4,3 milioane de "fete de le duc ăştia"? Halucinant de mizerabilă "şcoală de gândire"!

Oficial ne merge prost

Cu câteva zile înainte de turul II al alegerilor prezidenţiale, a apărut un raport conform căruia, citez titlul de la Radio Europa Liberă, "România [e] în topul sărăciei şi mortalităţii în rândul copiilor din UE".

Din păcate, nimic surprinzător: România ocupă în mai toate domeniile locuri fruntaşe în… coada clasamentelor. Dar mie unuia asta mi-a trecut prin minte, aflând ştirea: cântecul de acum ceva ani al lui Smiley – "Oficial îmi merge bine".

Ei bine, amintindu-mi de el, mi-a venit pe loc să parafrazez titlul în "Oficial ne merge prost", dar… Dar neoficial ne descurcăm.

Acest lucru nu neagă existenţa sărăciei şi problema mortalităţii copiilor mult peste media UE, ci conţine ideea că, în opinia mea, cifrele oficiale nu cuprind nici pe departe toate datele ce denotă descurcăreala românilor.

Iar cum tot a fost ieri Ziua Naţională a României, să punem în context ideea şi să admitem că una dintre mizele ţării pe termen mediu şi lung tocmai în asta constă: în a diminua cât mai mult nevoia de descurcăreală, astfel încât să ne meargă cât mai bine atât oficial, cât şi neoficial. Păi, nu?

Michael Astner este poet, traducător şi publicist