Se poate prevala Chirica de faptul că nu a ştiut ce semnează? Categoric nu!

Deşi răspunsul intuitiv este uşor de dat, chichiţele legislative îl fac aproape imposibil de formulat. Un primar ştie orice se întâmplă în oraş, acesta este adevărul de zi cu zi. El are la dispoziţie poliţia locală, serviciile de control, dar şi cele executive pe domenii de specialitate, care îi spun tot ce se întâmplă în oraş. În campania electorală, după cum se poate observa din discursuri, un primar ştie totul pe de rost, şi are şi soluţii la orişice. Cu toate acestea, un primar nu ştie nimic, ne spune Mihai Chirica.

Un primar este doar un simbol al autorităţii, un fel de preot al puterii supreme şi invizibile a statului. Un primar, spune edilul, nu poate fi tras la răspundere pentru nimic din ce semnează, pentru simplul fapt că el semnează ca primarul, dă autoritate actelor şi atât. El nu răspunde pentru conţinut, este infailibil din acest punct de vedere. Ceea ce promite în campania electorală, adică acţiuni cu conţinut, nu mai sunt responsabilitatea sa după aceea, odată devenit edil. El este de neatins.

În spatele acestui calambur de-a autoritatea şi conţinutul se ascunde de vreo două zile primarul nostru. După cum ştim, el a fost suspendat din funcţie, după ce a fost pus sub control judiciar de către DNA. Acuza este fals intelectual sub formă continuată şi instigare la uzurparea funcţiei. Un bloc cu nouă niveluri a fost raportat de către angajaţii Primăriei că are numai patru niveluri. Asta ca să corespundă cu autorizaţia de construcţie, care, evident, nu fusese respectată. Blocul în cauză nu este unul oarecare, ascuns printr-un cartier mărginaş. Se află în Tătăraşi, la bulevard, şi este vizibil de la un kilometru în deal şi unul în vale. Săptămână de săptămână, edilul nostru trece pe la umbra acestei construcţii în drumul său spre Tiki Village, un local de lângă lacul Ciric, deţinut de nişte prieteni, unde domnul primar obişnuieşte să dea dedicaţii plătite pentru Adi Minune. Blocul de care vorbim este de asemenea subiect de controversă încă de la construcţie.

Ziarul de Iaşi a scris de atunci că patronul nu a respectat autorizaţia şi că nu poate intra în legalitate. Domnul primar ştia de scandal, de tevatură, cu atât mai mult cu cât patronul în cauză se şi apucase de vândut apartamentele. Pentru a ţine suspansul, acesta a dat în judecată Primăria şi, la adăpostul proceselor, a promis cumpărătorilor că regimul de înălţime se va schimba, procesul va fi câştigat şi vânzările vor fi legale. Zilele trecute, colegii de la Reporter de Iaşi au arătat că onor Primaria a dat verde vânzarilor, emiţând un certificat cum că imobilul în cauză are numai patru niveluri, deşi avea nouă. Procurorii au săpat la rădăcină şi l-au acuzat pe primar.

Pe scurt, i-au spus „ştiai că are nouă niveluri, dai ai dat undă verde pentru patru. Mai mult, le-ai cerut oamenilor tăi să semneze de patru niveluri”. Primarul s-a apărat spunând că nu ştia, că este vina angajaţilor, că el este doar cu autoritatea, subordonaţii fiind cu conţinutul. Ipocrizia edilului este cât blocul lui Cheşcu de mare. Primarul vrea să ne spună că, chiar dacă ştia din auzite şi văzute dimensiunea clădirii, actul este cel care spune adevărul. Blocul are nouă niveluri când îl priveşti, şi patru niveluri când îl certifici.

Aceasta este administraţia primarului Mihai Chirica: una cu două feţe. Se spune că în semnele măririi unui demnitar vezi şi seminţele decăderii sale. Abilitatea cea mare a conducătorului urbei a fost manipularea cinică a dublului discurs. Atac la adresa lui Dragnea, din considerente de imagine, în paralel cu exercitarea metodelor financiar-politice ale aceluiaşi demnitar, din considerente practice. Colectarea a 150.000 de euro de la dezvoltatorii imobiliari, sub pretextul botezului ultimului său bebeluş.

Casa şi domeniul de la Suceava nu-i aparţin, sunt ale fratelui, care trăieşte dintr-o leafă ce nu i-ar permite o asemenea avere. Vila în care stă nu-i a lui, este a soacrei, iar altă vilă, cât un bloc, nu-i a lui, este a copiilor din prima căsătorie, pe numele cărora a lăsat-o. Un teren cumpărat cu 7.000 de euro a fost vândut cu 100.000, dar acolo a fost mama, nu el. Toate i-au ieşit până acum, când însă i s-a înfundat. De data asta nu-l crede nimeni, ba mai mult, a fost scos pe tuşă.

Se spune, în politică, că poţi să prosteşti pe unul întotdeauna, uneori pe toţi, dar nu întotdeauna pe toată lumea. Mihai Chirica s-a crezut o excepţie, că-i merge prosteala cu „papagalul” şi, eventual, cu făcut cetăţeni de onoare pe bandă rulantă, ca să aibă personalităţi care să-l vorbească de bine. A folosit instituţiile din subordine pentru scopurile sale personale. A pus angajaţii Direcţiei de locuinţe să ameninţe jurnaliştii cu evacuarea din case şi a zâmbit în tot acest timp, că el nu ştie, că doar actele vorbesc. Actele vorbesc acum împotriva lui, şi merită cu vârf şi îndesat ceea ce i se întâmplă. Iar Iaşul merită alegeri anticipate şi un primar nou.