Spectacolele excelenţei muzicale la Iaşi (I)

Pentru un post cultural reclama însemnând, în afara transmisiunilor de înaltă calitate ideatică şi tehnică, promovarea intensă, echilibrată prin manifestări publice promiţând şi, mai ales, atingând performanţa. Aşa s-a întâmplat în zilele dinaintea, din timpul desfăşurării adevăratului festival ce a prilejuit începerea transmiterii programelor Radio România Muzical la Iaşi (22-25 martie). Sigur, inaugurarea noii frecvenţe – 95,4 FM – într-un oraş al muzicii cum este Iaşul, unde activează de atâtea decenii Filarmonica, Opera, Universitatea de Arte, Colegiul de Arte, s-a întâmplat cu mare întârziere faţă de intrarea postului în universul radiofonic românesc (1997), dar acum noua apariţie se cuvine apreciată pentru ceea ce a însemnat în serile trecute, pentru ceea ce postul va oferi permanent melomanilor, profesioniştilor ieşeni. Seria celor patru momente muzicale spectaculoase a pus în rezonanţă valori care au apărut, au fost cultivate un timp aici spre a-şi continua educaţia în mari centre muzicale europene, acum recunoscute unanim pe plan internaţional, cu valori ce îşi au originea şi locul stabil în Bucureşti, în Timişoara, dar reprezintă, la fel, plenar cultura muzicală română.

Obişnuită cu tirania minutelor parcimonios folosite în emisiuni săptămânale spre a oferi auditorilor informaţii, extrase din cronici, opinii, totdeauna idei importante despre lucrări, despre interpreţi ce ating excelenţa, Cristina Comandaşu, directoarea postului Radio România Muzical, a evocat pentru publicul numeros venit miercuri, 22 martie, în sala „Eduard Caudella” a Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu”, pentru ascultătorii transmisiunii directe episoade esenţiale din istoria artei muzicale culte la Iaşi, a argumentat rolul radioului în general, al radioului muzical în societatea contemporană, a schiţat personalitatea Ralucăi Ştirbăţ. S-a demonstrat că muzica are nevoie şi de cuvinte, pentru că, se ştie, Raluca Ştirbăţ îşi dublează impactul ideatic-emoţional ca pianistă asupra celui ce ascultă subliniind idei, selectând informaţii mult folositoare pentru înţelegerea epocii, stilului cărora le aparţin lucrările înscrise în program, nu ocoleşte unele detalii tehnice reprezentând modul de interpretare, emisia sunetelor, soluţiile expresive pe care le consideră potrivite. Dar totul se contopeşte într-un discurs echilibrat, alert, substanţial, atrăgător. Cum amfitrioana primului moment muzical, Cristina Comandaşu, a precizat că Raluca Ştirbăţ este autoarea volumului publicat la Editura Muzicală, George Enescu. Creaţia pentru pian (2022), profesorii, studenţii claselor de pian au posibilitatea să-i cunoască şi talentul, experienţa de muzicolog – calităţi dovedite prin conferinţele susţinute în anii trecuţi la Universitatea de Arte din Iaşi, prin micro-studiile incluse în albumele sale discografice, prin emisiunile de radio şi televiziune în care şi-a demonstrat cultura muzicală bogată, soliditatea argumentelor privind concepţia proprie asupra lucrărilor oferite spre audiţie, pasiunea şi curajul de a lumina adevărul – totul comunicat cu eleganţă, cu atractivitate. Fiecare opus înscris în recitalul cu titlu fericit ales „De la Viena la Iaşi”, reprezentând clasicismul-romantismul-modernitatea creaţiei pentru pian, a beneficiat de o scurtă şi necesară prezentare: Fanteziile K.V. 397 în re minor şi K.V. 475 în do minor de Mozart, Impromptu-urile opus 90 nr. 2-3 de Schubert, Valsul-capriciu „Soirée de Vienne” de Schubert-Liszt, Arabesca nr. 1 de Debussy, Sonata opus 1 de Alban Berg, „Carillon nocture” de Enescu şi, ca bis, „Bacchanale” de Constantin Silvestri.

Cântul Ralucăi Ştirbăţ dezvăluie studiul riguros, lucid al partiturilor, inclusiv cu „uneltele” muzicologului, acordarea sensibilităţii, a climatul psihic-emoţional propriu la spiritul, la stilul fiecărei epoci pe care niciodată nu le reproduce arhivistic, documentar. Le respectă caracteristicile, dar le insuflă patos, forţă, delicateţe, gingăşie.

Evident, dificultăţile tehnice paganiniene, să mă exprim aşa, impun o tehnică redutabilă, evidentă, dar Raluca Ştirbăţ rezolvă cu măiestrie alt binom, cel al plasării dexterităţii tehnice impresionante în suport al ideilor, expresivităţii, muzicalităţii. Încă un binom fiind caracterizat printr-un singur cuvânt: concepţia intrepretativă relevând spectacolul interior, al ideilor, şi spectacolul exterior, al excelenţei tehnic-expresive.

Joi, 23 martie, al doilea recital, în aceeaşi Casă Balş ce l-a găzduit în secolul al XIX-lea pe Franz Liszt, au fost oaspeţi violonistul Alexandru Tomescu şi pianista Iulia Toma. Elementele comune ale celor două momente muzicale au rămas accesibilitatea programelor şi comunicarea interpreţilor cu publicul prin cuvinte simple, semnificative. Alexandru Tomescu a selectat pentru întâlnirea cu publicul ieşean, cu cei care l-au ascultat la radio, piese de popularitate compuse de Massenet, Kreisler, Elgar, Saint-Saëns şi (la bis) Mircea Chiriac, dar, la fel ca Raluca Ştirbăţ, nu a ocolit o lucrare de dimensiune extinsă, dificilă tehnic-expresiv: Sonata în la major pentru vioară şi pian. Acest captatio benevolentiae este o reţetă infailibilă în cazul programelor muzicale lipsite de o temă unică, lipsite de cuvinte, dar cu succes sigur dacă ideea are atracţia perenă a iubirii lungă de o viaţă, cu titlu scurt, semnificativ „Salut d’amour”. Iubiri împărtăşite, iubiri nestinse, ce au rodit şi în miniaturi muzicale cu farmec fără sfârşit.

Alexandru Tomescu are ştiinţa, harul de a lumina contrastele de tempo, de nuanţe servind respectuos-afectuos ideile şi frumuseţile melodice. Deşi a repetat ideea cunoscută a prevalenţei muzicii faţă de cuvinte, violonistul oaspete a caligrafiat fiecare sunet, propoziţiile, frazele melodice mai lungi sau mai scurte asemenea cuvintelor ordonate pe pagină, într-un cânt bogat ornamentat. Dinamic, de-a dreptul patetic uneori, dar mereu în limitele echilibrului, ale bunului gust. Mi-a plăcut tot ce am ascultat în acest recital, dar nu pot să nu-mi exprim admiraţia totală pentru versiunea Sonatei de César Franck – apogeul tehnic, dinamic, expresiv, spectaculos, de indiscutabilă virtuozitate a violonistului Alexandru Tomescu, însoţit pe exact aceleaşi coordonate de pianista Iulia Toma.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor