Atentie – Case noi, cu defecte, vândute ca locuinţe de lux. Sfaturi de la cei păţiţi! (FOTO)

Motivele ţin de dorinţa dezvoltatorului sau a constructorului ca să facă economie şi să obţină un preţ bun la vânzare, pentru a-şi maximiza marja de profit. În acelaşi timp, odată scoase la vânzare, casele sunt însoţite de schiţe şi proiecte care arată că elementele de care am spus mai sus există, iar lucrările aferente au fost efectuate.

Cumpărătorii le achiziţionează în necunoştinţă de cauză, iar mai târziu nu mai pot reacţiona, sau le este greu să identifice toate lipsurile, acestea fiind ascunse de lucrări ulterioare. Astăzi vă prezentăm o colecţie de sfaturi din partea cumpărătorilor, actuali proprietari, care au păţit asemenea probleme, şi care vor să le împărtăşească şi altora. Din motive care ţin de dorinţele lor de a nu complica relaţii şi aşa tensionate cu dezvoltatorii, nu le vom publica numele.

Recomandări şi exemple

Dumitru Hriţicu, constructor: „Cea mai bună recomandare pe care aş putea să o fac pentru cei care îşi construiesc o casă este să o controleze de jos, de la parter. Să fii prezent, să vii, în etapele esenţiale să fii acolo, să controlezi ce se întâmplă. Dacă nu te pricepi la construcţii, ar trebui să vii însoţit de un specialist”.

Proprietar 1: „Prima şi prima dată, fundaţia e cea care trebuie verificată: să se încadreze în standard. Măcar la 90 de centimetri adâncime să fie săpată. Noi avem nişte prieteni care s-au mutat cu un an înaintea noastră. Şi, din experienţa lor, am ştiut ce să verificăm, la ce să fim atenţi. Când au săpat, am venit şi ne-am uitat, să nu fie jumătate de metru, să fie în standarde”.

Proprietar 2: „La utilităţi trebuie să fie prima dată atenţi viitorii cumpărători: dacă nu sunt trase, trebuie aflat cât durează, să fie trase până la predarea casei. La vecinul a fost înfundată canalizarea la baie. Muncitorii au băgat ceva în canalizare”.

Proprietar 3: „După ce s-a ajuns la roşu, la cărămidă, urmează stratul de tencuială. La unele case, aici, în spate, nu au mai pus stratul ăla de tencuială, ci direct stratul alb de gled. S-a sărit peste câţiva centimetri. De aia trebuie să fii pe şantier şi să verifici fiecare etapă. De asta dezvoltatorii preferă să vândă casa la cheie. Rar se întâmplă să cumperi casa şi să poţi veni să o urmăreşti cum creşte. Noi suntem ultimii care au lambriu la acoperiş. După noi, nu s-a mai pus. Apoi, la exterior, izolaţia nu era prinsă în dibluri”.

Proprietar 2: „Partea electrică şi partea sanitară sunt foarte importante. Un proprietar care locuieşte la două case de noi şi-a făcut încălzire în pardoseală. A plătit 10.000 de lei pentru încălzirea în pardoseală, costuri suplimentare, pentru care nu a primit nicio chitanţă, nicio factură. Şi nu le funcţionează încălzirea în pardoseală. La noi, caloriferul din camera fetelor nu se încălzea. Pe partea electrică ei îţi dau o ofertă standard. Trebuie să te gândeşti ce înseamnă standardul ăla. Dacă nu eşti cunoscător, nu ai de unde să ştii”.

Proprietar 3: „Unui alt vecin i s-au cerut bani în plus, pentru că s-au scumpit materialele. În precontract nu era stipulat lucrul acesta, dar au mers la intimidare, pentru că, dacă tu refuzai să iei casa, care era aproape finalizată, ei preferă să o scoată la vânzare, la preţul actual. Lor le convine să îţi înapoieze avansul şi să câştige. Plus întârzierile pe care tu le-ai suportat”.

Proprietar 4: „Persoana care cumpără TREBUIE să vorbească cu un notar. În baza precontractului, casa poate fi înregistrată pe numele tău. Asta am şi făcut, şi am stipulat şi într-o parte şi în cealaltă, că dacă se depăşeşte termenul de livrare, trebuie să îmi plătească o anumită sumă. Eu am zis: «Stipulaţi acolo o sumă recompensă pentru fiecare zi. Dacă mi-a depăşit o lună de zile, îmi dă 100 de milioane (10.000 lei) şi îmi plăteşte şi pensiunea unde stau». Încă un sfat: potenţialii cumpărători să nu meargă la notarul propus de vânzător. Şi să nu se semneze contractul până nu e gata totul. Că, până semnezi, îţi zâmbesc, te bibilesc. Dacă ai semnat înainte, nu mai vin să termine lucrările. Dar de ce? De ce trebuie să ne umilim noi şi de ce trebuie să ne îngenuncheze nişte personaje care nu ştiu e înseamnă antreprenoriatul real?

Dar apoi ştiţi ce au făcut? Sunt draconici oamenii ăştia! S-au prins că ne învăţăm unul pe altul, şi atunci îşi ţin guriţa până expiră precontractul. Şi dacă ai ieşit din precontract, constructorul îşi ia muncitorii şi îi duce la alte case, abia începute, pentru ca firma să mai încaseze nişte avansuri. Cumpărătorul intră în disperare. Omul înebuneşte, nici nu se poate muta, nici nimic. Se duce, se roagă, se umileşte. Şi îi trânteşte: «Domnule, îţi dau avansul, du-te de aici!» Omul trebuie să stea în genunchi în faţa lui, să îl roage”.

De ce suntem „ţepuiţi” la case?

Constructorul ieşean Dumitru Hriţicu explică: „Sunt foarte mulţi constructori, toţi sunt şi dezvoltatori imobiliari, şi atunci construiesc 2, 4, 5, 10 case, şi încep să taie în stânga şi în dreapta din cheltuieli, ca să aibă de unde să scadă preţul sub cel dictat de piaţă. De exemplu, tencuiala de sus până jos a unei case. La 150 de metri pătraţi locuibili, ai undeva până la 500 de metri pătraţi de tencuială. Costă vreo 2.000 de euro materialele ca să tencuieşti toată casa, şi te mai costă încă vreo 2.500 manopera. Deci un 4.500 de euro. Per total, la o casă economiseşti undeva la 10 mii de euro, tăind şi din stânga, şi din dreapta”.

Astfel, două case identice la exterior, dar una construită cu “economii” şi alta cu respectarea proiectului, se vor vinde la preţuri diferite: „Profitul, până la urmă, e cam acelaşi, detaliază constructorul consultat. Amândoi vreţi să câştigaţi 15 mii de euro cu o casă, numai că tu nu-ţi permiţi să o vinzi cu 90 de mii de euro, trebuie să o vinzi cu 105 mii de euro, ca să ai câştig. El îşi permite să o vândă cu 90 de mii, pentru ca investeşte 75 de mii. Cumpărătorul alege casa mai ieftină. Când vezi că s-a surpat casa, şi sunt aşa cartiere întregi de case în Iaşi cărora li s-au dus colţurile caselor în jos, ce faci? Constructorul a dispărut, investitorul se spală pe mâini, că e constructorul vinovat, şi cel care a cumpărat-o rămâne cu paguba”.

Dar cum e să lucrezi pentru cineva care îţi cere să construieşti incorect? Hriţicu răspunde sincer: “Nu e OK. Nu e OK, dar la asta te împinge România, dacă vrei să faci ceva. Şi aşa avem probleme, pentru că eu cer 60 de euro pe metru pătrat de construcţie la roşu, şi vin multe persoane din Vaslui, Botoşani, care lucrează cu 45 de euro. Casele astea, arată el spre complexul din faţă, vedeţi, sunt vopsite cu oleacă de vopsea. Acoperişul nu are lambriu, ce se vede acolo e pur şi simplu tavanul casei. Sub ăla e folia şi tabla. Tu, dacă nu te pricepi, crezi că aşa trebuie să fie, dacă aşa ţi-o prezintă”.

Armonie creată de vecini, nu de constructor

«Creăm o zonă rezidenţială care favorizează apartenenţa la o comunitate şi care se integrează perfect cu zona locală. Bucuraţi-vă de un mod de viaţă frumos şi echilibrat!» – îi mai îndeamnă, de pe site-ul de prezentare, un dezvoltator imobiliar din zona Miroslava, lângă Iaşi, pe potenţialii cumpărători. Iar acest lucru chiar le-a reuşit. dar nu e meritul lor. Prin veşnicul schimb de informaţii despre capcanele întinse de constructor, cumpărătorii s-au apropiat unii de alţii.

„Mi-am şters din minte episodul ăla neplăcut (n.r. – construcţia casei). O doamnă mai în vârstă a izbucnit în plâns. Mie mi s-a făcut rău într-o zi. Toată lumea a trecut prin aceleaşi chinuri. Nu numai eu, nu numai fata asta, nu numai fata cealaltă, nu numai vecinul. Păcat… Proiectul este un proiect bun. Proiectantul a fost un om care îşi cunoaşte meseria. Însă cel cu construcţia… Îl găseai numai când trebuia să-i dai bani. Proiectul este foarte frumos. Sunt mulţi, mulţi copii aici care au pătimit din cauza lor. Păcat”, oftează pensionara, înainte de a încheia: „În schimb, oamenii de aici sunt excepţionali. Sunt atât de mulţumită că văd atâţia tineri care muncesc, care sunt harnici, săritori, au copii, ştiu cum să se comporte cu copiii. E o comunitate frumoasă, totuşi”.