Cele trei crize ale Bacalaureatului. Idei inedite la Conferința națională „Dialoguri despre Educație” de la Academia Română, filiala Iași

Condusă de prof.dr. Marin Manolescu de la Universitatea din București, dezbaterea a reunit profesori, directori de licee și universitari din toată țara, dar și din Republica Moldova. Evenimentul a început printr-o diagnoză a Bacalaureatului. Astfel, profesorul Manolescu a distins trei crize ce împânzesc peisajul Bacalaureatului: criza identității, criza sensului și criza modelului de personalitate al elevului. Totodată, acesta a identificat două categorii de cauze ale devalorizării acestui examen.

Cauzele socio-politice și economice, precum schimbarea de regim politic și democratizarea vieții sociale, au adus o serie de transformări și idei democratice în educație. Totodată, a evidențiat inegalitățile de acces și paradoxurile dintre dreptul la educație și egalitatea de șanse. Apoi, a amintit cauzele psiho-socio-pedagogice, precum schimbarea sistemului de învățământ, elitismul excesiv, mimetismul și mentalitatea familiei.

Pedagogia competențelor în spațiul școlar românesc

De la bun-început, profesorul de la Universitatea din București a precizat că întreaga sa intervenție reprezintă o pledoarie pentru Bacalaureat, întrucât îl vede ca pe o necesitate, dar nu și ca pe o obligație. Într-o vreme în care mulți pun sub semnul întrebării relevanța și direcția Bacalaureatului, el a atras atenția asupra multiplelor dileme ce îl înconjoară: „concepția, structura actuală, conținutul, organizarea și miza socio-emoțională”.

„Pe noi ne-a cam luat valul în învățământul românesc și vedem în mare parte doar părțile pozitive ale pedagogiei competențelor. Sunt multe avantaje, dar și multe limite, iar lucrări din domeniu scot în evidență elitismul și pragmatismul excesiv. Evaluările acestea comparative internaționale își propun să evalueze în ce măsură elevii sunt capabili să aplice ceea ce au învățat. Însă, câți dintre noi suntem capabili să aplicăm ceea ce învățăm? Pe de altă parte, discutăm despre pragmatism excesiv, adică elevul să facă, dar din ce să facă dacă nu are conținuturi? El trebuie întâi să învețe carte și abia apoi să fie în măsură să aplice”, precizat Marin Manolescu.

În timp ce recunoaște importanța pedagogiei competențelor, el insistă asupra nevoii de echilibrare între teorie și practică în implementarea acestora. „Din punct de vedere al teoriei pedagogice stăm foarte bine. Pedagogia, la ora actuală, în România, privind competențele, este la înaltă clasă, nu suntem nici cu un pas în spatele altora. Dar ce facem cu practica? Din punct de vedere al practicii școlare, școala românească se află cantonată în pedagogia anilor ’70-’80, pentru că programele noastre, atât din preuniversitar, cât și din universitar, sunt construite din perspectiva competențelor”, a adăugat acesta.

Marin Manolescu: „Copilul trebuie să vină la școală din plăcere, dar trebuie și să facă efort”

Profesorul de la Universitatea din București a atras atenția asupra preocupării de bunăstare permanentă în școală, subliniind că există un risc de a submina procesul de învățare. „Toată lumea vorbește despre starea de bine a elevului și a profesorului, dar despre starea de efort a acestora cine vorbește? Această idee a stării de bine conduce la diverse atitudini de respingere a școlii și a efortului pentru a învăța. Da, copilul trebuie să vină la școală din plăcere, dar trebuie și să facă efort, pentru că sunt multe conținuturi care nu pot fi învățate decât prin efort”, a argumentat profesorul universitar.

În contextul unei căutări globale pentru un model unic de evaluare, cadrul didactic pledează pentru evaluarea standardizată, dar cu o condiție, „să fie făcută deștept, de către specialiști”. „Nu sunt de acord cu testarea standardizată, cu atât mai mult cu testarea digitală standardizată. «A evalua» înseamnă a emite judecăți de valoare, pe când «a testa» înseamnă a măsura. Testarea este sinonimă cu cantitatea, dar evaluarea are trei operații – măsurare, apreciere, decizie. Prin testare rămânem la nivelul măsurării și, din păcate, am cam căzut în această capcană”, a completat Marin Manolescu.

Meritocrația și mediocritatea Bacalaureatului

În cadrul dezbaterii, meritocrația, ca principiu realizat prin educație, a fost pusă în contrast cu mediocritatea, definită drept „promovarea la limită”. În plus, prof. univ. dr. Marin Manolescu a subliniat că, la ora actuală, curba lui Gauss este complet deformată.

„În concordanță cu principiile meritocratice, ar trebui să fie promovați cei care merită, cei care au merite școlare, dobândite prin educație și consacrate prin evaluare. Dintotdeauna mediocritatea a însemnat promovarea la limită și este un concept relativ. Dacă ne gândim la Definitivat, 8-ul e limita. Cine a luat Definitivatul cu 8,05 intră în categoria mediocrilor”, a explicat acesta.

În plus, profesorul a precizat că școala de azi promovează mediocritatea, mai ales prin diferențierea în „subiecte grele” și „subiecte ușoare” la Bac. „Lumea se întreabă dacă subiectele să fie grele sau ușoare pentru elevi, dar este o întrebare care nu își are rostul, pentru că Bacalaureatul are rolul de a evalua ceea ce trebuie în concordanță cu un profil al absolventului de liceu. Examenele sunt sursă de promovare a mediocrității, dar și superficialitatea în evaluare. Totodată, o altă modalitate de promovare a mediocrității este ținta de deficit, pentru că la noi, anual, se spune așa: «este bine dacă, la nivel național, vor promova atâția candidați la Bacalaureat». Dacă procentul e prea mare se ajunge la superficialitate, dacă procentul e mai mic va fi selecție, competiție”, a spus Marin Manolescu în cadrul dezbaterii.

Bacalaureatul – un singur examen și mai multe dileme

În urma prezentării făcute de profesorul universitar, o serie de întrebări-cheie au fost ridicate, oferindu-le participanților ocazia să își exprime punctele de vedere și să lanseze noi direcții de discuție. Amintim o parte dintre întrebările expuse: „Cu sau fără Bacalaureat?”, „Trebuie redefinit liceul?”, „Cum să definim Bacalaureatul?”, „Ce sens îi dăm?”, „Care să fie concepția de fundamentare?”, „Bacalaureat unic sau Bacalaureat diferențiat?”, „Ce structură să aibă Bacalaureatul?”, „Cum armonizăm Bacalaureatul cu facultatea și cu piața muncii?”, „Care să fie profilul absolventului de liceu?”, „Trebuie regândit sistemul de formare a cadrelor didactice?”.

Intervențiile participanților au adus în prim-plan perspectiva elevilor, necesitatea unei revizuiri ample a curriculei școlare și importanța unei abordări echilibrate între teorie și practică în învățământul românesc.

Acad. Viorel Barbu: Mulți elevi își pierd încrederea în mediul școlar

„Eu cred că trebuie să fim atenți la vocea elevilor și să nu luăm în derizoriu ceea ce au spus ei. Nu cred că elevii vorbesc despre o eliminare a Bacalaureatului. Eu cred că ei vor să spună că școala este tot mai departe de realitatea din jur. Ei au vorbit despre modul în care sunt evaluate competențele. Dacă pe vremea mea învățam comentarii la limba română, să știți că și astăzi, după atâția ani, sunt subiecte care se învață la limba română, deși noi trebuie să evaluăm altceva – argumentarea, capacitatea de argumenta etc. Eu cred că ceea ce au spus elevii trebuie să fie un reper pentru noi. Problema de fond e că trebuie să reconstruim curricula școlară. Înainte de a discuta cum evaluez competențele și cum faci un reper dintr-un examen de Bacalaureat care sigur că trebuie să rămână în sistem, trebuie să ne gândim ce facem cu curricula școlară. Cred că avem nevoie de mai multă libertate în școli, de mai multe alegeri pentru ceea ce considerăm noi că este bine pentru elevii noștri”, a spus Adina Romanescu, directoarea Liceului Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași.

Președintele Filialei Iași a Academiei Române, acad. Viorel Barbu, a adus în atenție o perspectivă critică asupra percepției elevilor față de sistemul de învățământ actual. El evidențiază faptul că mulți dintre aceștia nu mai văd în școală un ideal educațional și își pierd încrederea în acest mediu.

„O parte dintre elevi se gândesc că școala este departe de aspirațiile lor. Ei spun că școala îi învață lucruri inutile, că nu au nevoie de profesori și că pot învăța de pe internet totul. Eu cred că Bacalaureatul trebuie menținut. Nu este nouă această contestare a examenelor, însă, problema Bacalaureatului trebuie rezolvată, fiindcă de la an la an se dau subiecte tot mai ușoare. De fapt, ce pretindem noi de la școală? Liceul nu creează specialiști, școala trebuie să dea principii. De exemplu, dacă vorbim despre matematică, nu este important neapărat calculul, ci principiul”, a intervenit acad. Viorel Barbu.

Un alt cadru didactic a spus că ar trebui să se țină cont, pe lângă rezultatul obținut la examenul de Bacalaureat, și de notele din timpul anului, iar altul susține că ar fi utilă reintroducerea evaluării la final de clasa a X-a, pentru că elevii primesc acea diplomă de absolvire a zece clase. Antonia Damian, inspector școlar din Buzău, a punctat nevoia unei diferențieri între Bacalaureatul susținut de elevii unui liceu tehnologic și cel susținut de elevii de la un liceu teoretic.

Conferința Națională „Dialoguri despre educație” a fost organizată în perioada 19-20 aprilie de Comisia de Științe ale Educației din cadrul Academiei Române – Filiala Iași și a urmărit tema „Competența – potențial și limite”.