EXCLUSIV: „Nu am mai văzut aşa ceva în viaţa mea”. Calvarul de luni din trafic, descris de ambulanţierii de serviciu

miercuri, 10 ianuarie 2024, 02:50
5 MIN
 EXCLUSIV: „Nu am mai văzut aşa ceva în viaţa mea”. Calvarul de luni din trafic, descris de ambulanţierii de serviciu

„Lucrez de 17 ani pe ambulanţă, dar nu am mai văzut aşa ceva”, a spus Costel Filip, ambulanţier la Serviciul Judeţean de Ambulanţă din Iaşi. Acesta a fost de serviciu în timpul viscolului şi ninsorii de luni, 8 ianuarie, şi povesteşte că timpul de deplasare până la o solicitare s-a triplat în interiorul oraşului, iar în judeţ a ajuns la câteva ore. Drumurile erau impracticabile, iar personalul de la SAJ Iaşi s-a lovit de probleme pe care nu se aştepta să le aibă în municipiul Iaşi.

„Sincer vă spun, a fost ceva ce ne-a depăşit complet, şi fizic, şi psihic. A mai fost zăpadă, dar acum s-au înmulţit maşinile, oamenii nu mai au răbdare, maşinile din trafic nu sunt echipate corespunzător. Nu puteai să depăşeşti oamenii, efectiv nu aveau unde să se ferească stânga-dreapta. Ca anul acesta parcă nu a fost în niciun alt an”, a spus Costel Filip.

Pacienţi căraţi cu prelata, fiindcă targa cu roţi nu putea trece prin zăpadă

Acesta spune că transportul pacienţilor până la ambulanţă a fost un chin. La o intervenţie în cartierul Dacia, la un pacient care avea nevoie urgentă de ajutor, au lăsat ambulanţa la bulevard, la câteva sute de metri distanţă de adresă, fiindcă nici nu găseau drumul de intrare în cartier sub stratul de zăpadă. Au cărat tot echipamentul de care ar fi putut avea nevoie, voluminos şi greu de câteva zeci de kilograme, şi s-au întors cu un „bagaj” suplimentar: pacientul.

„Putem să spunem că ne-am întors cu pacientul în spate, pentru că nu poţi să porţi o targă cu roţi prin zăpadă, nu au pe unde să meargă roţile. Aşa că l-am luat pe o prelată şi am mers aşa câteva străzi, a fost foarte, foarte dificil. La fel şi drumul către spital, participanţii la trafic nu aveau unde să se ferească, erau în coloane pe drum”, a explicat bărbatul pentru „Ziarul de Iaşi”.

Costel a lucrat şi ieri, marţi, 8 ianuarie, şi spune că, deşi bulevardele principale au fost eliberate, în continuare în cartiere s-a intrat foarte greu şi au făcut la fel, au lăsat ambulanţa la câteva sute de metri distanţă şi au mers pe jos către adresele unde au fost solicitaţi. Când l-am sunat, în jurul prânzului, era la chiar la o astfel de intervenţie.

„Traficul a fost îngrozitor, am făcut de trei ori mai mult în oraş“

Dincolo de condiţiile dificile, şi cazurile au fost unele foarte complexe. Costel Filip conduce o ambulanţă cu medic, de tip C1, iar ei intervin la cazurile grave, în care este nevoie de ajutor de tip terapie intensivă pentru pacienţi. Iar luni, pe viscol, au avut un caz care l-a marcat pe Costel, în ciuda celor 17 ani pe care-i are în sistem. Un bărbat de 52 de ani a intrat în stop cardio-respirator în casa scării. Au ajuns cu dificultate la el, prin troienele de pe străzi, chiar dacă blocul era la bulevardul principal. Bărbatul a fost resuscitat timp de 80 de minute, dar nu a răspuns manevrelor şi nu a putut fi salvat.

„Cazuri au fost şi sunt în continuare. Parcă în urmă cu câţiva ani erau mai rare, dar poate suntem şi noi mai bolnavi astăzi. Oricum, pe o astfel de vreme şi în astfel de condiţii, meseria noastră e foarte grea. Deşi e un serviciu în aşteptare, luni nu a fost deloc aşteptare, am avut solicitare după solicitare”, spune bărbatul.

La o altă solicitare care a fost în Lunca Cetăţuii, pentru o pacientă cu crize comiţiale, care a fost stabilizată şi dusă la spital, Costel Filip spune că au făcut mai mult decât s-ar fi aşteptat. 30 de minute din oraş până în Lunca Cetăţuii, un traseu pe care îl făceau în 10 minute chiar şi în zilele aglomerate. Şi tot la fel de mult înapoi, în drum spre spital.

„Am stat foarte mult în trafic în oraş, s-a circulat îngrozitor, am făcut, spre exemplu, 26 de minute la Spitalul «Sf. Spiridon» până la Spitalul de Neurochirurgie, nu ştiu dacă vă daţi seama, dar este foarte mult. Iar la noi, la ambulanţele de tip C, sunt pacienţi în stare gravă, în comă, inconştienţi”, a mai spus ambulanţierul.

„Mi-am făcut cruce şi am spus: dacă plec de aici e lucru mare”

„Ziarul de Iaşi” a vorbit şi cu Ciprian Filip, un alt ambulanţier, care conduce o maşină din seria mai nouă cumpărate pentru dotarea SAJ Iaşi, care are tracţiune 4×4 şi cutie automată de viteze. „Aveam cauciucuri de iarnă, am mers doar cu 20-30 la oră şi doar pe manual, cu a întâia şi a doua, că dacă lăsam pe cutia automată nu ar fi mers maşina”, povesteşte acesta experienţa din trafic de luni, 8 ianuarie.

Bărbatul spune că autorităţile nu au făcut discriminare, se circula la fel de prost şi oraş, şi pe drumurile din judeţ. „Nu s-a dat cu nimic pe drum, era zăpadă şi gheaţă dedesubt. Nu am întâlnit niciun utilaj, drumurile erau înfundate, am pătruns foarte greu chiar şi pe drumul principal, până la Drăguşeni, spre exemplu. De abia am ajuns, mi-am făcut cruce şi am spus: dacă reuşesc să ajung aici şi înapoi, e lucru mare”, a explicat Ciprian Filip.

O ambulanţă a făcut 80 de minute de la Metro la Neurochirurgie

În timpul zilei de luni a făcut doar şase intervenţii, faţă de 10-12 câte face într-o tură normală. Iar unul dintre cele mai impresionante cazuri a fost chiar cel care l-a dus până la Drăguşeni. O familie din Ipatele, cu un copil care a început să aibă convulsii, s-a pornit spre Iaşi. Părinţii au rămas înzăpeziţi pe drum, a venit primăria din comună cu un utilaj să-i ajute, iar cu ambulanţa s-au întâlnit la Drăguşeni, unde a fost preluat copilul şi dus la spital.

Dar mare parte din timp l-a petrecut în cursul zilei de ieri în trafic. Una dintre intervenţii a fost la Uricani, la un pacient care a suferit un AVC. Chiar dacă nu a fost un caz complex din punct de vedere medical, traficul le-a mâncat foarte mult timp.

„De la Metro până încoace, spre spital, am făcut o oră şi 20 de minute. De la Antibiotice deja erau tiruri oprite care nu puteau să înainteze. Colega stătea cu pacientul, coordona situaţia cu medicul, iar rolul meu e să văd cum ies din astfel de situaţii. Mă dau jos, dau la lopată, orice e nevoie. Punem cauciucuri, lanţuri, facem tot ce trebuie să intrăm până unde se poate, dar dacă nu se poate… De la sensul giratoriu de la intrare în oraş, stăteam cu girofarul pornit, dar oamenii nu aveau unde să se ferească”, a explicat Ciprian Filip.

 

 

Comentarii