Sentinţa finală pentru medicul radiolog care şi-a agresat soţia, provocându-i o fractură

Judecătorii au apreciat însă că scara blocului nu este un spaţiu public, ceea ce l-a scăpat pe medic de o circumstanţă agravantă a faptei. El va trebui să achite totuşi o despăgubire serioasă fostei soţii.

Medic radiolog în cadrul Spitalului „Sf. Spiridon”, Iulian Istrate divorţase de V.R., fetiţa de 11 ani rămânând în grja mamei. Relaţiile dintre cei doi foşti soţi rămăseseră tensionate. La sfârşitul lui mai 2021, Istrate şi-a sunat fosta soţie, întrebând-o de ce fetiţa nu mersese la cursurile after school. V. R. i-a răspuns că poate veni să se convingă singur şi a plecat de la serviciu, îndreptându-se spre casă. În faţa scării blocului în care locuia, s-a întâlnit cu fostul soţ. Cei doi au urcat spre etaj, certându-se.

Pe acest fond, ajunşi la etajul 1, Istrate şi-a împins fosta soţie pe scări. Femeia s-a rostogolit opt trepte, iar bărbatul s-a luat după ea, lovind-o cu pumnii şi picioarele. În declaraţia sa, femeia a precizat ulterior că fusese şi lovită cu capul de pereţi, fostul soţ ameninţând-o permanent că o omoară. A lăsat-o apoi căzută la capul scărilor şi a plecat. V.R. a suferit o fractură a cotului şi mai multe contuzii, având nevoie de o lună şi jumătate de îngrijiri medicale.

Pentru medic, urmarea a fost un dosar penal pentru lovire sau alte violenţe, supus spre analiză Judecătoriei ieşene. Magistraţii acestei instanţe au apreciat că, în pofida pregătirii profesionale şi a statutului inculpatului, o simplă amendă nu este suficientă pentru a-l face să conştientizeze consecinţele infracţiunii.

Brutalitatea atacului i-a făcut pe judecători să-i aplice o pedeapsă de doi ani de închisoare, dar cu suspendarea executării pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. În plus, magistraţii au aprobat cererea fostei soţii de a i se acorda daune morale în sumă de 100.000 lei. Ei au refuzat totuşi acordarea de daune materiale de 20.000 lei, întrucât femeia nu depusese acte care să ateste efectuarea acestor cheltuieli.

Sentinţa Judecătoriei a fost contestată de Istrate, de V.R., dar şi de procurorii. Reprezentanţii Parchetului de pe lângă Judecătorie au apreciat că pedeapsa era mult prea blândă, raportat la împrejurările în care fusese comisă, precum şi la persoana inculpatului. Ei au subliniat că fapta fusese comisă în casa scării, deci în public, ceea ce reprezintă o circumstanţă agravantă. Durata mare a îngrijirilor medicale necesare femeii reprezentau un alt element care nu ar fi fost luat în calcul de judecătorii primei instanţe.

Procurorii au cerut majorarea cuantumului pedepsei, dar şi al termenului de supraveghere. La rândul său, V.R. a insistat că avusese cheltuieli de aproximativ 4.000 de euro pentru tratamente, intervenţii chirurgicale, terapii, recuperare şi transport, bani pe care îi solicita sub forma daunelor materiale.

De cealaltă parte, Istrate a cerut reducerea pedepsei sau chiar anularea ei, dar şi reducerea daunelor morale stabilite. Avocatul său a subliniat faptul că pentru desfăşurarea procesului penal în cazul lovirilor sau altor violenţe este necesară plângerea prealabilă a victimei. Or, V.R. n-ar fi depus o astfel de plângere. În plus, gestul lui Istrate, de a-şi împinge fosta soţie pe scări fusese unul reflex, provocat de atitudinea femeii, care îi adresa injurii şi trăgea de el.

După incident, medicul participase la 10 şedinţe de consiliere psihologică, îi oferise, pentru început, fostei soţii, suma de 3.000 de lei ca despăgbiri civile, plătise orele de after school ale fiicei, în plus faţă de pensia de întreţinere şi se oferise să o ajute pe V.R. după decesul mamei acesteia. Depusese deci toate eforturile de a diminua consecinţele faptei.

Magistraţii Curţii de Apel nu au fost de acord cu interpretarea procurorilor, conform căreia casa scării ar reprezenta un loc public. Pentru ca un loc să fie public, conform legii, el trebuie să fie accesibil totdeauna. Or, existenţa unui interfon presupune că accesul este permis doar locatarilor, nu publicului larg. „A pune pe acelaşi loc, scara unui bloc cu interfon şi un parc sau o stradă, atunci când avem în vedere scopul instituirii agravantei comiterii unei infracţiuni în loc public (acela de a reprima mai aspru curajul unui infractor care sfidează membrii societăţii şi expune posibilul public la acte antisociale), înseamnă a ignora distincţii relevante între situaţii şi contexte total diferite, operând cu o interpretare strict literară a textului de lege”, au explicat judecătorii.

Ei au respins însă şi aprecierea lui Istrate că, în fond, fosta sa soţie nu depusese o plângere împotriva lui. Procesul-verbal întocmit de poliţişti în ziua incidentului menţiona că „persoana vătămată a ţinut să precizeze că formulează plângere penală”. Cum procesul-verbal conţinea manifestarea de voinţă a victimei, el a fost considerat de judecători ca echivalând cu o plângere în sensul legii.

A fost respinsă şi cererea femeii de acordare a unor daune materiale, întrucât acestea trebuie justificate cu acte. Simpla mărturie a V.R. şi a unei martore nu a fost suficientă pentru judecători. Dimpotrivă, magistraţii au apreciat că suma de 100.000 de lei acordată de prima instanţă ca daune morale este prea mare şi au dispus înjumătăţirea acesteia. A fost singura modificare adusă sentinţei Judecătoriei. Decizia Curţii de Apel este definitivă.