Chiolhan nou fericit!

Acestea au fost şi sunt bune ocazii de socializare în jurul unor mese care scârţâie sub povara agroalimentarelor de pe ele, atât solide şi coloide (da, aşa e: gândiţi-vă la răcitură, la piftie!), cât şi lichide, din care românii au consumat cu voioşie, urmând sfatul medicului, promovat şi la televizor, "Consumaţi zilnic doi litri de lichide.". Pe lângă altele a stat mereu, la bine şi la rău, vinul, frate drept cu românul. Oare au avut românii bani de vinuri bune, selecţionate, rafinate şi premiate sau au izbutit să se descurce altfel? Am încercat să aflăm care au fost principalele soiuri de vin de pe mesele româneşti de Sărbători:

* Badoalcă Românească Rurală (la damigeană, cu dop de ciucălău);

* Petească neagră (denumire de origine necontrolată, de la ţară, la pet de doi);

* Vin de masă (cu varianta "vin de scaune", mai ales de taburet din fag sau brad – de fapt, din brad au şi grecii o chestie, cu aromă de răşină);

* Lămâioasă (spre deosebire de tămâioasă, e un vin acru ca borşul);

* Busuioacă de Borhotin (cupaj rafinat obţinut, evident, din borhot cu zahăr);

* Botezată moldovenească (prezintă avantajul că nu mai trebuie apă sau sifon);

* Multul de Huşi (un soi care excelează prin cantitate);

* Necunoscut de regiune (foarte răspândit, deci, absolut logic, foarte apreciat);

* Frăguţă socrească (soi din struguri culeşi bobiţă cu bobiţă de socrul mic);

* Expirat de Supermarket (sortimente variate, mai ales rose mai vechi de doi ani)…

* După Crăciun, Revelion şi Sfântul Vasile, de obicei, prin frigider, cămară sau pe balcon, pe platouri sau prin găleata de gunoi, rămân bucate variate sau bucăţi de bucate: felii de mezeluri şi brânzeturi, resturi de salată de boeuf sau de ţelină cu maioneză, ouă umplute cu diverse umpluturi, pateuri, cornuleţe etc. Mulţi dintre cei care au fost gazde nu vor să le mai vadă sau să le mai simtă mirosul, aşadar le fac pachet şi le duc la serviciu, în prima zi de muncă. De exemplu, ca acum, între Sfântul Vasile şi Sfântul Ioan. Aşa se încing chiolhanuri pe bază de resturi de la toţi, tastaturile sunt date la o parte de pe birouri, se aduc scaune, se pune muzică, se comandă beri, pizza, diverse. Dacă atmosfera se încinge, începe şi dansul, unii angajaţi cu pretenţii de nostimi se dezbracă de cămăşi şi de caracter, câţiva încep să ţopăie pe mese, alţii îşi pipăie colegele etc. După cum ştiţi, mai mereu se găseşte printre ei şi unul care să imortalizeze momentele, făcând poze sau filmând cu telefonul şi, cam la fel de întotdeauna, se găseşte şi altcineva care să pună filmele pe net, pe You Tube, de unde se inspiră şi cei de la televiziunile de ştiri, care imediat dau pe post. Şi dacă locul de muncă e vreo agenţie, minister sau direcţie, ceva mai important, după ce clipurile apar la ştiri se lasă cu demisii, după cum bine ştiţi din anii precedenţi. Prin urmare, sfatul nostru e să renunţaţi la aşa ceva, oricât ar părea de nostim: dacă nu vă luaţi de lucru acasă, de ce să vă luaţi de distracţie la serviciu? Un an nou cât mai fericit să avem cu toţii!