Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Cocoşul Rocky

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Povestea asta e după un caz real… Cocoşul Rocky şi-a primit numele după ce, pui încă fiind, a dovedit o neînfrânată poftă de luptă cu orice vieţuitoare, de orice mărime ar fi fost ea.

Sărea la bătaie la găinile mai mari, chiar dacă le ajungea până la pulpă, la fraţii şi surorile de-o seamă, la copii, adulţi, la tot ce mişca prin curte. Nu renunţa niciodată, era trântit, tăvălit, ciocănit în cap, dar se ridica şi dovedea că avea un scop clar, să nu se lase bătut, să nu abandoneze lupta şi, evident, că plictisite de aşa o gâlmă de puf insistentă, bătrânele ogrăzii îl lăsau în plata Domnului, neştiind probabil că făcând acest lucru îi confirmau propria teorie: dacă insişti mult şi cu dăruire, ai să învingi…

A crescut, s-a pomenit concurent de curte cu Chuck, al doilea cocoş, de aceeaşi mărime cu el, poate un pic chiar mai greu, dar mult mai agresiv. Chuck trântea la pământ fără drept de apel orice găină şi oricât s-ar fi împotrivit. Cu Rocky a păstrat o distanţă diplomată mult timp. Se tatonau doar din când în când, însă fără finalitate, dezamăgind toată populaţia umană care aştepta în van o luptă adevărată între doi cocoşi frumoşi şi puternici. Ei probabil ştiau asta şi se făceau doar din limbaj ca să nu înţelegem noi, cred, iar fizic se răzbunau pe găini, că, deh, le mergea mereu.

A venit însă ziua în care stăpânul casei, adică eu, a trebuit să aleagă între cei doi cocoşi pentru că, ce să-i faci, erau prea mulţi la numai 5 găini. Se consuma prea multă mâncare fără să se producă nimic concret şi erau prea frecvente scenele de violenţă gratuită asupra găinilor, iar frumuseţea pură, ce să zic, nu era apreciată la adevărata ei valoare pentru că nu am ajuns încă la acel nivel estetic. Unde mai pui că amândoi erau extrem de tentanţi pentru o şedinţă de solar la cuptor, cu sos şi toate cele. Şi, ce credeţi, Rocky, la cerinţa explicită a copiilor, a fost ales să rămână, iar Chuck să devină doar gustos. Zis şi făcut, în scurt timp, unde-i erau picioarele i-a stat şi capul, după toate normele europene în vigoare de curmare rapidă şi fără durere a vieţii… Şi toate aşteptările au fost satisfăcute, friptură mai bună nici că am mâncat vreodată, o carne proaspătă, un muşchi gustos, moale, exersat în atâtea alergări în jurul ogrăzii, nişte oase dulci… Ce să mai vorbim, mai bine mă opresc aici că iar salivez pe tastatură… A meritat, e clar… L-am pomenit şi-l vom pomeni mult timp de-acum încolo…

Rocky a fost ales pentru faptul că era atât simpatic, cât mai ales dârz în încăpăţânarea lui neschimbată de a se lupta. Cum prindea o persoană singură, cum îi sarea în spate, în cap, oriunde. Devenise spaima tuturor plozilor de pe stradă. A sărit inclusiv la soacră-mea în timp ce era aplecată peste coşul cu rufe, crezând, probabil, în misiunea lui de samurai, că era ceva mai mic. A fost pus la punct cu o matură în cap, dar nu i-a păsat. Era epocală postura lui de retragere dintr-o luptă, niciodată cu spatele, niciodată fugind umilit, ci drept, într-o parte, ţanţoş, cu capul sus şi pieptul înainte, de parcă ţi-ar fi făcut ţie o favoare că se retrage.

Ei şi am ajuns la partea cea mai interesantă a poveştii, la relaţia lui Rocky al nostru cu cei mici, copiii noştri şi ai vecinilor. Cum spuneam, au fost de ajuns doar câteva atacuri fulgerătoare ca să-i pună la respect pe toţi. Ţin minte o secvenţă epocală ca în desene animate. Cei doi băieţi, al nostru şi al vecinilor, au ajuns, printr-un concurs de împrejurări întâmplător, să îl fugărească pe cocoş cu măturile prin jurul casei. Unul dintre băieţi, al nostru, s-a oprit câteva secunde să culeagă ceva de pe jos, celălalt, plin de avânt a continuat urmărirea, dar, ce să vezi, Rocky s-a oprit deodată brusc, semeţ, realizând parcă faptul că ar putea avea şanse în faţa acelui copil inocent rămas singur şi, într-o fracţiune e secundă, a trecut la atac. Surpriza a fost atât de mare pentru băiat, încât a scăpat matura din mână şi a zbughit-o la fugă nemaioprindu-se decât în curte la el. De atunci, şi au trecut deja doi ani, nu a mai avut curaj să înfrunte monstrul, iar acesta ştie asta pentru că de fiecare dată când îl vede, îl recunoaşte şi merge direct spre el…

Cu băiatul nostru lucrurile au fost un pic altfel. La început i-a fost şi lui teamă, dar încurajat de noi să nu se lase învins de un “biet” cocoş, că e mai mare, că are la îndemână o mulţime de arme prin curte cu care să îl pună la respect, a reuşit în cele din urmă să îl domine pe golan, dar nu fără luptă, nuuuu. Aici e ceva fascinant: cocoşul, deşi era învins de fiecare dată, nu renunţa niciodată, când se ivea din nou ocazia, să iasă la înaintare. E drept că băiatul nu arăta o voinţă de fier, era ca o luptă egală, cocoşul ataca în stilul propriu, cu ciocul şi ghearele în salturi scurte, băiatul riposta cu piciorul, dar destul de reţinut şi temător ceea ce îi dădea adversarului speranţe. Asta până ce acesta din urmă obosea, după aceea se retrăgea şi era uşor prins că nu mai avea suflu. Creasta i se învineţea de ruşine, umilire mai mare nu cred că simţea vreodată…

Cu ceilalţi copii, însă, situaţia a devenit pe cât de complexă, pe atât de interesantă, trimiţând la o sumedenie de simboluri. Unii căpătaseră fobie de găini în general, de pui mici, chiar de orice înaripată, tresăreau la orice zbatere de aripi, alţii, pur şi simplu evitau curtea atunci când cocoşul era “slobod”. Şi pot spune că nu făceau asta nici la curţile păzite de câini… Cocoşul era pentru ei pe locul întâi la frică. Am fost sfătuit, evident, uneori chiar insistent, să îl fac şi pe el friptură, dar nu puteam, devenise deja o ocazie excelentă de educaţie, nu se punea problema. Trebuia păstrat, aşa ceva nu găseşti oriunde, copiii erau cei care trebuiau să se adapteze. Şi ce să vezi, nu după o zi, nici după o săptămână, ci după luni de zile, confruntându-se zi de zi cu imaginea “enervantului” au început să se obişnuiască, să înfrângă fobii care i-ar fi putut afecta întreaga viaţă. Au învăţat, cu alte cuvinte, să îşi confrunte şi să îşi depăşească fricile, să lupte. Ce lecţie de viaţă poate fi mai importantă decât aceea de a te învăţa să lupţi?

Şi iată de ce s-a luat hotărârea unanimă ca Rocky al nostru să moară de moarte bună, cum i-o fi data. La mulţi ani, Rocky, mulţumim pentru tot, man!...

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri