Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Corbul

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Curăţându-şi agale ciocul de marginea jgheabului, corbul continua să mă scruteze cu ochiul său albastru în care sclipea un râs sarcastic. Apoi fâlfâind din aripi grele îşi luă zborul, dispărând în peisajul autumnal.

De pe la mijlocul lui octombrie, de când au început să cadă frunzele şi până-acum, în fiecare dimineaţă când ies în curte, găsesc petice de muşchi verde risipite pe marginea trotuarului ce-mi înconjoară casa. La început am fost cuprins de bănuieli. Aveam impresia că cineva dinadins, ca să mă sperie, aruncă bucăţi de muşchi peste gard. N-am stat la pândă, dar am făcut tot felul de presupuneri, care mai de care mai abracadabrante. Mă întrebam de unde provine muşchiul: poate nişte copii hălăduind prin pădurea din apropierea, l-au jupuit de pe stejarii seculari şi trecând pe lângă imobilul unde locuiesc l-au aruncat peste gard. Supoziţia nu stătea însă în picioare. Copiii ar fi aruncat odată, de două ori, de trei, apoi s-ar fi plictisit şi ar fi abandonat joaca de-a barba oarbă. Atunci cine? Vreun cunoscut care făcând operaţiunea aceasta noapte de noapte îmi punea nervii la încercare?! Vreun prieten pus pe şotii? Vreun vecin? Şi oare muşchii erau luaţi din pădure sau din cimitirul aflat în apropiere? Gânduri şi scenarii dintre cele mai sumbre mi se plimbă prin creierul potopit de melancolia toamnei. Cum aveam pe masă cărţile de poezie ale lui Stoiciu, mi-am zis că poate cineva îmi doreşte răul şi-mi face vrăji, aruncându-mi răvaşe malefic otrăvite peste gard. Am deschis la întâmplare una dintre ele şi am dat peste următorul pasaj: „pornit din mormânt, odată cu cometele, stelele, praful/ cosmic, întru-toate ornamentele pe ouă cu/ ceară, puse în culoarea la fiert./ Regenerând cine ştie ce memorie latentă… Pornit noaptea pe urma vitelor rătăcite./ Turmă adunată din cele mai vechi timpuri în cimitir./ (…)/ Oprit lângă chiliile de lemn, ale căror urme carbonizate, înainte de Paşti, se află/ scoate la iveală. Aici unde săgeata/ timpului are schimbată direcţia”. Am privit pe fereastră, un vânt cumplit stârnit parcă de nicăieri, scutura copacii de ultimele frunze îngrămădindu-le pe marginea trotuarului. Ce l-o fi apucat pe Liviu să scrie astfel de lucruri? m-am întrebat. Mi-am desprins privirea de pe geam şi am citit mai departe: „Cu ochii pe cer: îmbrăcat în puterea nopţii de reîntoarcere/ pe lumea asta,/ putere despicată în faţă, încheiată cu/ nasturi, lungă până la şold,/ confecţionată din trei piei de oaie: una pentru spate,/ alta pentru faţă şi alat/ pentru mâneci. Pe temeiul unor impresii. Poate şi-a clevetelii…”

După cum mă aşteptam, lectura poeziilor lui Lis nu mi-a risipit starea de angoasă, ci dimpotrivă, mi-a accentuat-o. Stăteam aplecat deasupra cărţilor sale privind peisajul scheletic de dincolo de geam şi mă întrebam: oare cine îmi vrea răul?

Afară vântul se înteţise. Copacii dezgoliţi de frunze scârţâiau lugubru, zgâriind faţada blocului de-alături. Geamurile zdrăngăneau. Burlanele ca nişte ţevi de orgă scoteau sunete agonice. Stăteam în camera mea, înconjurat de tomuri grele, cu paginile răvăşite de un vânt necunoscut.

…În fine, într-o dimineaţă ceţoasă am reuşit să dezleg misterul. Coborând în curte, am  aruncat o privire spre acoperiş şi am văzut acolo un corb care îşi făcea de lucru, scormonind cu ciocul în jgheabul casei, plin de frunze, de ghindă şi de nuci, dar şi de muşchi verde. „A, deci dumneata erai musiu, şi eu îmi făceam atâtea griji în privinţa forţelor malefice ce-mi voiau răul.” Mi-am adus atunci aminte de corbul lui Poe, ce-şi transferase aripile într-o poezie de-a mea, dar şi în poezia lui Daniel Corbu, scrisă mai târziu, ce avea acelaşi subiect. 

De atunci, în fiecare dimineaţă, în timp ce-mi fumez pipa înalţ spre acoperişul casei mici rotocoale de fum, în semn de salut, în timp ce corbul, stând cocoţat pe burlan, scoate câte un croncănit ironic. Privindu-l, mi-am dus aminte de poezia mea şi-am murmurat în gând: „Era în decembre./ Cu baston, barbişon, pantofi lăcuiţi şi pipă,/ treceam seara, agale, prin parcul cu nume Copou,/ când poposi pe un soclu de piatră/ corbul lui Edgar Allan Poe.// - Pe cine imiţi tu, Nichita Danilov,/ pe cine vrei să imiţi tu, Nichita Danilov,/ croncăni corbul lui POE,/ că te plimbi cu baston, barbişon şi pipă,/ atât de agale, prin parcul Copou.// - O, eu vreau să-l imit/ pe marele Edgar Allan Poe,/ de aceea mi-am lipit barbişonul,/ mi-am luat bastonul, papionul, ţilindrul şi pipa/ şi-am ieşit la plimbarea de seară/ prin parcul cu nume Copou”.

Curăţându-şi agale ciocul de marginea jgheabului, corbul continua să mă scruteze cu ochiul său albastru în care sclipea un râs sarcastic. Apoi fâlfâind din aripi grele îşi luă zborul, dispărând în peisajul autumnal.

Terminându-mi pipa, m-am întors în camera mea de lucru, reluând lectura romanului lui Ismail Kadare, Aprilie spulberat, şi în curând am dat peste un pasaj revelator: „Casa albanezului aparţine lui Dumnezeu şi oaspetelui. Lui Dumnezeu şi oaspetelui, pricepi? Deci înainte de-a fi a proprietarului, ea este a musafirului”. Musafirul casei mele era un corb, care îmi curăţa jgheaburile. Trebuia să-l protejez, nu?!

Cum un pasaj citit într-o carte, are drept răspuns un altul, mi-a venit în minte poezia Pasărea neagră a prietenului meu Daniel Corb (care, întâmplător sau nu, e născut în aceeaşi zi cu mine, dar în alt an). Din pricina aceasta multe dintre gândurile mele le regăsesc în scrierile sale. Poate şi viceversa.

Probabil că spiritele noastre rezonează, declanşând în subconştient aceleaşi imagini şi idei. Au rezonat şi de data aceasta. Căci, numai  ce m-am gândit la el, a şi sunat telefonul. După cum am presimţit, la telefon era chiar Daniel.

„Ce faci, prietene? l-am întrebat. Cum o mai duci, cum îţi merg afacerile literare?”

M-am aşteptat să-mi răspundă cu vocea sa duios-tânguitoare: „Bine, Nichita. Dar tu?” Dar din receptor s-au auzit sunete guturale şi cuvinte articulate într-o limbă necunoscută:

„Thatikamunu sipedi! Thatikamunu sipedi! Thatikamunu sipedi!” Urmate de un fâlfâit de aripi şi de o tuse ce aduce c-un cârâit ce m-au pus pe gânduri.

„Te simţi bine, Daniel? l-am întrebat după o vreme.

„Thatikamunu sipedi!” a răspuns poetul scoţând pe gâtlej aceleaşi sunete guturale, care mă înfiorară.

„Lasă prostiile, i-am zis. Vorbeşte omeneşte! Ce înseamnă acest misterios Thatikamunu sipedi?!"

Şi atunci cu aceeaşi voce guturală l-am auzit zicând:

„Deschide Dicţionarul mare la T, la S şi P şi la discutabila literă Z…”

„Deschide-l tu şi spune-mi despre ce-i vorba…"

Zopedi, mi-a spus, e groapa timpului; to axion esti, gnoti seauton, katimoris - floare sinucigaşă, katomos - dună de amurg amăgitor…”

După acest dialog s-a lăsat tăcerea. Eram din nou cuprins de o stare de nelinişte greu de definit. Mă gândeam la Poe, la Ismail Kadare, şi, desigur, la poezia mirificului Lucian Vasiliu, căruia îi era dedicat poemul lui Corbu.

Stăteam cu urechea lipită de receptor şi după un timp am auzit:

„Gnoti seauton, zopedi, imunu, katimos…”

 „Cine eşti?” l-am întrebat.

„Thatikamunu sipedi! Thatikamunu sipedi! m-a spus. Sunt îngerul tău păzitor. Îngerul Nevermore!

                                      *

Coborând treptele stradelei Başota (în număr de două sute paisprezece), copilul întreabă:

În care casă dorm ciorile?

Bătrânul privi spre cer, contemplând pânza neagră, croncănitoare ce se rotea prin amurg, înfăşurând oraşul în ţipete sfâşietoare.

În ciuda fâlfăitului neîntrerupt de aripi, în aer plutea o senzaţie de linişte şi împăcare.

Ciorile locuiesc într-o casă pustie de la marginea oraşului. Casa nu are nici uşi, nici ferestre. Tavanul s-a năruit, tencuiala de pe pereţi a căzut pradă frigului şi umezelii, iar podelele au fost scoase şi arse. Acoperişul s-a lăsat într-o parte şi totuşi prin ea mai bântuie, din când în când, imaginea unui trecut glorios... Şi atunci...

Şi atunci? întrebă copilul.

Şi atunci încăperile se umplu de oglinzi şi de glasuri, spuse bătrânul.

Cum se numeşte casa aceea? întrebă iarăşi copilul.

Se numeşte Casa Călăului, fiindcă în ea a locuit ultimul călău, care a trăit paşnic până la adânci bătrâneţi...

Nu le este frică doamnelor ciori şi domnilor corbi să în­nopteze într-un astfel de loc?

Privind Sinagoga, pietrele funerare acoperite de zăpadă şi singurul corb ce poposise în singurul pom din grădină, bătrânul spuse:

Ciorile se îmbracă în rochii de seară, iar corbii îşi pun redingota. Apoi se aşază în salon, fumează ciubuc şi beau cafea şi cântă la pian. La miezul nopţii îşi iau zborul perechi-perechi, valsând în ritmul unei muzici solemne.

E multă veselie acolo şi casa în mijlocul nopţii e luminată de sunete şi lampadare. Atunci când se crapă de ziuă, sunetele se sting: ciorile îşi dezbracă rochiile lor lungi, le ascund în pod, corbii îşi leapădă redingotele şi fâlfâind prin golul ferestrelor larg deschise o pornesc în căutarea hranei spre câmp.

Să mergem şi noi acolo, spuse copilul în travesti.

Să mergem, zise, înseninându-se, bătrânul.

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri