Despre exces

sâmbătă, 31 decembrie 2016, 02:50
4 MIN
 Despre exces

Îl am în minte, desigur, pe „strigoiul” care bântuie, de vreo două decenii, atât Statele Unite, cât şi Uniunea Europeană, răspunzând la apelativul de corectitudine politică.

Am văzut recent (pe HBO) un film cu Robert De Niro şi Anne Hathaway în rolurile principale, intitulat The Intern/ Stagiarul. L-aţi urmărit poate şi dumneavoastră. De aceea, sunt convins că, la prima strigare, veţi fi surprinşi sau chiar şocaţi de ce urmează să spun. Pelicula respectivă, deşi clasificată drept „comedie” (în realitate, vorbim despre o „comedioară” cam slăbuţă, mult sub nivelul unui gigant de talia lui De Niro), este de fapt un horror movie, o „poveste de groază” cu o înfricoşătoare „stafie”, cu o apariţie „demonică” paralizantă. Nu v-aţi prins de ce? Păi, atunci am să vă precizez eu, pe şleau, motivul acestei bizarerii: protagonistul autentic din The Intern (2015) nu are nici în clin, nici în mânecă – bietele de ele – cu personajele simpăticuţe ce apar acolo, ci rămâne o construcţie abstractă, ezoterică, inumană, ascunsă pervers sub faldurile atârnânde ale sărăcăcioasei haine cinematografice, aşa-zicând „parabolice”. Îl am în minte, desigur, pe „strigoiul” care bântuie, de vreo două decenii, atât Statele Unite, cât şi Uniunea Europeană, răspunzând la apelativul de corectitudine politică. „Ea”, „corectitudinea” în chestiune, reprezintă personajul-cheie al filmuleţului, iar formele pe care le ia, pe parcursul evenimentelor, se manifestă, pur şi simplu, hidos.

Să vă relatez ce „se întâmplă” în respectiva „naraţiune” cinematică ar fi imposibil. Destul să precizez că „ne bucurăm” de toată gama de aberaţii „corecte politic”, de la „bărbaţii emasculaţi” (pussified men li se spune, cu ironie amară, în America, adică, într-o traducere „cuminte”, bărbaţi puţificaţi), la „femeile virile” (care au preluat cârma istoriei în mâinile lor „vânjoase” şi „păroase”) şi la „copiii sanctificaţi” (imbecilizaţi, mai precis, de alintătura/ cocoloşirea fără margini, de educaţia golită de orice umbră de rigoare, de impresia falsă că viaţa ar fi un etern pom de Crăciun, de unde cad, cu nemiluita, perele mălăieţe!). Deasupra tuturor pluteşte De Niro, odionioară „durul” Hollywoodului, „mafiotul”, tipul „macho”, „poliţistul cinic”, „hitman”-ul, „fiara” etc., acum mai „pusificat” decât toţi „masculii”- pussies pe care i-am cunoscut în existenţa mea, metamorfozat într-un zombie delabrat al vremurilor prezente. Vi se pare nesemnificativ? Ei bine, am să plusez şi voi afirma răspicat că acest model mentalitar, acest tip de gândire „revoluţionară” a dus la radicalizarea democraţiilor apusene contemporane! Pe fondul „noii” perspective asupra lucrurilor, s-a produs Brexit-ul, a ajuns Donald Trump preşedinte şi vor triumfa, probabil, pe scena politică internaţională, în viitor, personaje sinistre precum Marine Le Pen.

Până şi Putin capătă, în mentalul colectiv recent, trăsături din ce în ce mai sexy. Susţinătorii unor astfel de „devieri” de la spiritul occidental tradiţional nu sunt neaparat „proşti”, „primitivi” ori „needucaţi”. Se dovedesc mai degrabă exasperaţi să-şi privească (până şi în „comedii”) universul ontologic sucombând sub presiunea absurdului idiotic şi a grotescului pernicios. Ca atare, reacţionează radical. Deşi greşit, „filozofic” judecând faptele, se află, să admitem, în natura individului, impulsul de a răspunde extrem la asaltul extemelor! Scriu rândurile de faţă cu tristeţe. În urmă cu două decenii, revenit de la studii din SUA, eram un apărător al „corectitudinii politice”. O bănuiam „sursă” de liberalizare a gândirii – atât de necesară atunci în România! Mi-am dat seama însă, după un timp, că excesul practicării sale îi va schimba profilul benefic iniţial, transformând-o într-o monstruozitate. Mai devreme decât aş fi crezut, ea a ajuns, iată, „o stafie” a civilizaţiei. „O stafie” în spatele căreia se pitesc „fantome” şi mai odioase – spectrul războiului, al naţionalismului, al izolaţionismului. Să chemăm aşadar „exorciştii” (echilibrului) până nu va fi prea târziu! Sau măcar să strângem în pumni, cu putere, „amuletele” (raţiunii), de pe oriunde vor fi fost ele aruncate în ultimii ani!

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii