Caută 
„Fara Zahar este modul prin care ne umplem si burtile, dar si sufletele”
5 MIN
Sint doi si sint din Dorohoi. Luati separat, unu-i Bobo si altu-i Bobi. Luati impreuna, sint Fara Zahar. Da, trupa aceea care este precum ciorba de burta: ori n-o suporti deloc, ori esti innebunit dupa ea. Adica fie nu le gusti umorul – caz in care este posibil sa ai o problema –, fie te strici de ris la fiecare concert de-al lor, desi le cunosti piesele pe de rost. Caz in care ai alta problema. Daca sinteti curiosi sa stiti ce mai fac, aflati ca luna trecuta au implinit 13 ani de la infiintare. Nu-i putin lucru si este un prilej ideal pentru a le lua un interviu.
Sa incepem cu o intrebare de care sigur v-ati plictisit: de unde vi se trage denumirea asta hipoglicemica a trupei?
Bobo: Avind o muzica haioasa, pozitiva, care facea lumea sa rida, am vrut ca prin nume sa inchidem cercul energetic. Numele trebuia sa fie in antiteza cu ce cintam. Sa reprezinte ceva negativ. Care sa nu placa. Si fara zahar e amar. Bine, la baza a stat si faptul ca eu in studentie am baut vreme de doi ani cafeaua fara zahar si Bobi, cind venea la repetitii in camin, aducea pliculete de zahar ca sa si le puna in cafeaua neagra cu care il serveam. Da. El a venit cu numele. Eu am adus conceptul.
Bobi: Denumirea trupei se trage pentru viata amara si pentru ca umor cinic.
Facem un scurt exercitiu de lipsa de modestie? Deci: oglinda-oglinjoara, care-i cea mai haioasa si mai sexy trupa din tara?
Bobo: „Si“? Asta e grea. Daca era „sau“ era usor. Pai… Hmm… Bambi? Sau… The Brad Pits? 🙂
Bobi: Dar ce, is prost sa ii promovez pe altii? Ce, eu nu-s haios? Bobo nu e sexy?
Acum incerc sa va enervez: si ce simtaminte se degaja in voi acum, cind adaugati in buchetul existentei trupei cel de-al 13-lea trandafir?
Bobo: Nu-s multe. E unul singur. Caldut si moale. De usoara nostalgie si regret fata de vremurile bune de altadata. Nu pentru noi, ci pentru muzica romaneasca.
Bobi: Nu-mi sta in caracter sa-l contrazic pe Bobo, dar… degeaba e caldut daca e moale, hi-hi-hi. Una peste alta, am placutul sentiment ca am lasat ceva in urma. Am propus un umor cu certificate de calitate si lumea l-a primit bucuroasa, cu bratele deschise, ca pe un pachet trimis de matusa din Italia.
Pe linga trupa, mai aveti fiecare si alte activitati, dar tot nu o desfiintati. Ce va mai tine impreuna? Sint casnicii, ca sa nu zic trupe, care au durat mult mai putin…
Bobo: Cheltuielile! 🙂 Ba nu, mai e si distractia. Ne place pe scena. Si diferenta dintre a noastra si alte casnicii, e ca noi inca ne mai putem face sa ridem unul pe celalalt. Cam ca in bancul cu haita de lupi.
Bobi: Fara Zahar este modul prin care ne umplem si burtile, dar si sufletele. Personal, consider ca ma ajuta sa platesc doua tipuri de facturi: cele de gaz, dar, mai important, facturile catre publicul spectator, fata de care ma simt dator sa reconfirm si sa-l amuz.
Cred ca este vremea pentru o intrebare mai… corporatista. Unde va vedeti concertind peste 5 ani: la munte, la mare sau in orice imprejurare?
Bobo: Nu pot sa vad pina acolo. Cred ca imi trebuie un control oftalmologic.
Bobi: Peste cinci ani vom concerta la evenimentul aniversar al „Suplimentului de cultura“.
Ce v-ar tenta mai mult in viitor: o opera simfonica sau o opera caritabila?
Bobo: Simfonica.
Bobi: Una caritabila de fatada, prin care de fapt sa ma imbogatesc.
Sinteti o trupa cu un numar respectabil de fani. Poate nu va iese chiar de un partid, dar ati putea milita si voi pentru ceva, ca e la moda. Nu va bate gindul sa salvati Rosia Montana? Sau poate macar balenele?…
Bobo: E o discutie lunga aici. Prefer sa n-o lansez. Pe scurt, ca sa raspund totusi, pe cale pasnica, personal, nu cred in salvarea a nimic.
Bobi: Da, o sa salvez Rosia Montana, ca se poarta. Miine dimineata rezolv.
Daca imi vine subit sa ma insor si vreau sa imi cintati la nunta, cam cit m-ar costa?
Bobo: Anul asta? 2014 Euro.
Bobi: Cine dracu’ te-ar lua pe tine?
Dupa interviul asta imi creste cota, sint relaxat in privinta asta. Dar vreau sa stiu cum ar trebui sa arate un grup statuar cu voi in mijlocul Dorohoiului vostru drag?
Bobo: Un bust cu doua capete. In stil hiperrealist. Gen Ron Mueck.
Bobi: Un cap cu doua busturi. In stil accident genetic. Gen Cernobil.
Sa zicem ca dupa un concert sinteti lihniti de foame si intrati intr-un restaurant. Locuri libere sint doar la masa lui Stefan Hrusca si la cea a lui Fuego, oameni pe care i-ati… „zugravit“ bine in piesele voastre. Nu aveti alte alternative. Cu care dintre ei ati prefera o cina tirzie? Argumentati.
Bobo: Eu as sta la masa cu Stefan Hrusca. Pentru ca Fuego e prea vorbaret si agitat si nu mi-ar tihni mincarea. Stefan Hrusca pare tacut si serios.
Bobi: Hai sa gindim logic. Daca ar fi si Hrusca prezent, deduc ca ar fi iarna. Iar el mai mult ar colinda decit ar vorbi. Ai putea crede ca suna tentant sa ai un colindator personal la masa ta, dar apoi s-ar produce tragedia: Stefan Hrusca ar zice „deschide usa crestine“, s-ar gasi vreun crestin care chiar sa o deschida si ar raci toti din restaurant. Deci raspuns final: Fuego.
Nu va confunda lumea? Aveti etichete destul de asemanatoare…
Bobo: Ba da. Incontinuu. Chiar si oameni care ne stiu de mult. Nu li se potrivesc cuvintele in gura cind ne striga. Ale naibii vocale. In plus, pe mine ma confunda unii cu Bodo de la Proconsul.
Bobi: Important e ca nu ne confunda sotiile. Nu de alta, dar nu as dori sa platesc factura de gaz pentru doua case odata. In rest, m-am obisnuit de mult cu titulatura de Bobo Dumitras. Asta e, mergem inainte.
E greu sa fii Bobo de la Fara Zahar? E greu sa fii Bobi de la Fara Zahar?
Bobo: Ba deloc. E foarte simplu. Tot pe burta dorm, de parca n-as fi de la Fara Zahar. Tot de sus in jos ma spal pe dintii din fata. E un singur moment cind e greu. Atunci cind tocmai am scos o piesa noua de citeva saptamini si lumea ne intreaba ce se intimpla, de ce nu mai scoatem piese noi.
Bobi: Nu e greu. Sint o persoana inteligenta, cu aspect fizic de invidiat si cint intr-o trupa arhicunoscuta in Dorohoi. Cum as putea sa ma pling? Daca vreau sa ma pierd in multime imi pun ochelarii, trag sapca peste frunte si neg cu vehementa ca sint eu.
„Starea natiunii e proasta, urmatorul album e mai bun“
Aveti de zis ceva important? Poate despre starea natiunii, poate ceva referitor la urmatorul album? Profitati!
Bobo: Nu, nu prea. Starea natiunii e proasta, urmatorul album e mai bun. Dar astea nu-s deloc lucruri importante. Important e ca sintem sanatosi.
Bobi: Eu de felul meu spun doar lucruri neimportante. O sa continui demersul de a-i face pe oameni sa rida. Nu mai zic nimic de albumul cel nou, ca ar fi ca in Petrica si lupul. M-as incumeta insa sa va amenint cu un nou single Fara Zahar odata cu desprimavararea.
Îți recomandăm
