Caută 
3 MIN
La cei 51 de ani ai săi, ieşeanul Mihai Neamţu vrea să facă cunoscut publicului un nou gen de modelaj în lut, pe care îl fac doar câţiva artişti din România. Acesta creează figurine cu personaje din viaţa satului, le dă viaţă, iar la final le „anexează“ şi o poveste.
Moş Tache e bătrânul satului şi cară în spate un sac cu grâu, alături stă poliţistul satului, cu trei sticle de vin sub braţ, iar în spate muzicanţii care înteţesc hora. Tinerii satului dansează continuu în casa sa de vacanţă de la Ciurea, acolo unde îşi are atelierul. Figurinele sale de lut sunt deosebite prin aspect, dar şi prin modul în care sunt create.
„Eu am mai cunoscut încă două persoane care fac acest gen de modelaj în lut, în ţară, şi vreau să-l fac cunoscut în regiunea noastră, să-l promovez. Eu sunt şi profesor de artă plastică la şcoala din Ţibăneşti, fac naveta. Figurinele mele din ceramică, adică din argilă arsă, exprimă viaţa satului, cu nuntaşi, bătrâni, poliţişti, scripcari… Îmi ia opt ore ca să realizez o figurină, deoarece sunt mai multe etape de execuţie, apoi vine arderea, care durează şapte ore. Deocamdată nu am un cuptor special, le ard la un prieten, dar am de gând să-mi fac unul, cu lemne. Trebuie respectate anumite paliere, arderea se face până la 800 de grade Celsius“, spune profesorul.
Acesta este absolvent al Universităţii de Artă „George Enescu“ din Iaşi, absolvind în anul 2013 secţia de ceramică. Şi încă nu a terminat de învăţat, anul acesta fiind student la master. Merge la şcoală odată cu fiicele sale, tot studente, însă la Facultatea de Litere, iar despre acest gen de artă a început să înveţe din timpul facultăţii. În rest, a fost autodidact. Pe masa de lucru are, pe lângă lut şi cuţite din lemn, şi beţişoare cu care dă formă personajelor sale. Contează în toată această treabă ca şi lutul să fie unul de calitate, cu care să lucreze uşor şi să se comporte bine în procesul de ardere.
„După ardere se fac retuşurile şi intervine colorarea care trebuie făcută atent. Dacă foloseşti culori nepotrivite, nu mai are valoare, strici lucrarea. Folosesc culori acrilice şi, dacă nu-mi iese din prima, şterg, apoi refac culoarea. Fiecare figurină a mea are o poveste în spate, iar împreună crează o compoziţie plastică, cu personaje dinamice, cu hora satului, oamenii legii…“, mai mărturiseşte artistul.
Cu figurinele pe scuter
Îşi doreşte ca pe viitor să-i înveţe şi pe copiii cărora le predă tehnicile de artă plastică. Profesor este de un an de zile, după ce o viaţă a lucrat la CET. A fost operator auxiliar la turbină, se ocupa de tratarea apei, dedurizarea ei înainte de a ajunge pe conducte. După ce a fost disponibilizat, s-a orientat spre un alt domeniu, unul artistic. Mărturiseşte însă că nu l-a tras sufletul niciodată spre domeniul tehnic. „Aşa era pe vremea aceea la ţară, părinţii te trimiteau direct la o meserie, direct în fabrică“, spune acesta într-o doară.
Încă nu s-a gândit să comercializeze figurinele: lucrează doar din pasiune, şi vrea să vadă cum vor fi primite pe piaţa iubitorilor de artă, în special de cei care iubesc obiectele rustice. Doreşte ca în viitor să organizeze expoziţii cu ocazia unor evenimente istorice de care lumea nu prea ştie. Aşezate pe o terasă ori în curtea casei, într-un cadru special amenajat, figurinele profesorului ar prinde cu adevărat viaţă şi ar înfrumuseţa prin valoarea artistică. Până la clienţi însă, artistul Neamţu se gândeşte la noi parteneri de discuţie pentru moş Ghiţă, figurina pe care a adus-o la redacţia nostră pe scuter.
