Glose la unirea Basarabiei (IV)

În contextul prăbuşirii Imperiului Ţarist, ca urmare a revoluţiei din 1917 şi a instituirii guvernului democrat al lui Aleksandr Kerenski, un grup de români moldoveni în frunte cu Ion Pelivan, Ştefan Ciobanu şi Ion Văluţă, personaje pe care le vom regăsi în turnanta evenimentelor ce vor urma, formează Partidul Naţional Moldovenesc, menit să apere identitatea "neamului nostru din Basarabia". Dacă noua formaţiune a debutat cu un program social, treptat ea se va dedica celui naţional. În urma consultării clerului, a mirenilor, a studenţilor, a ţăranilor şi a învătăţorilor, în lunile aprilie-mai 1917 s-a detaşat soluţia politică a autonomiei Basarabiei în cadrul Rusiei. Deci nu independenţa, imposibil de promovat în condiţiile prezenţei masive a armatei ruse pe frontul de Est, inclusiv în România, şi cu atât mai puţin unirea, în situaţia în care autoritatea guvernului de la Iaşi se exercita doar asupra Moldovei dintre Carpaţi şi Prut, iar armata se pregătea pentru marea încleştare de la Mărăşti-Mărăşeşti. Atât a fost posibil, necesar şi util, în acele împrejurări extrem de fluide. A fost destul însă în situaţia în care masivul corp funcţionăresc rusesc (cinovnicii) şi elementele deznaţionalizate moldoveneşti (care existau nu doar în Basarabia, ci şi în Transilvania ori Bucovina) au devenit active în denigrarea mişcării naţionale basarabene şi continuarea apartenenţei la Rusia. La fel vor proceda şi forţele naţionale trezite la viaţă în Finlanda, Polonia, Georgia, Armenia etc, parcurgând drumul de la autonomie la independenţă.

În aceste momente fundamentale pentru viitorul provinciei s-a detaşat un nume pe care trebuie să îl reţinem, chiar dacă destinul a fost atât de nedrept cu el: cel al lui Ion Pelivan. Acestuia îi datorăm, pentru început, definirea autonomiei naţionale basarabene, care era la concurenţă cu cea a autonomiei teritoriale, susţinută de forţele proruseşti. În opinia lui Pelivan, autonomia însemna că "norodul în ţara lui, prin aleşii săi, îşi face el însuşi legile trebuincioase, îşi are biserica, şcoala, administraţia şi judecatoria sa naţională" (Ion Pelivan, Adunarea întemeietoare).

Următorul moment major este Congresul ostaşilor moldoveni, desfăşurat între 20-27 octombrie 1917, la Casa eparhială din Chişinau. Cei o mie de delegaţi reprezentau aproximativ 300 de mii de ostaşi, marinari şi ofiţeri moldoveni din armata rusă, mobilizaţi pe toate fronturile. Congresul a hotărât proclamarea autonomiei teritoriale şi politice, precum şi constituirea Sfatului Ţării, ca organ suprem de conducere în Basarabia, naţionalizarea armatei, a învăţământului şi a administraţiei etc. Toate acestea se întâmplau în vremea în care la Petrograd soarta Rusiei se schimba dramatic, prin declanşarea Revoluţiei socialiste din Octombrie, prin care bolşevicii preluau puterea de la Guvernul Provizoriu. În aceste împrejurări, programul de emancipare naţională a românilor basarabeni intra în opoziţie cu cel bolşevic, ca urmare a instaurării dictaturii proletariatului.

Noua etapă istorică a propulsat propriile sale personaje: Ion Inculeţ, Pantelimon Erhan, Ion Buzdugan, Pantelimon Halippa. Ei făceau parte din Biroul Organizatoric al Sfatului Ţării şi vor juca în curând un rol decisiv în desfăşurarea evenimentelor. În prima jumătate a lui noiembrie 1917, Biroul a repartizat locurile de deputat în viitorul Sfat al Ţării şi a hotărât convocarea acestuia pentru data de 21 noiembrie. Forţele proruse au încercat să deturneze acţiunea naţională din Basarabia, prin apropierea de Rusia. Nimic nou sub soarele istoriei: la fel procedează forţele proruseşti şi azi la Chişinău, Bălţi, Comrat ori în Transnistria. Bătălia pentru Basarabia din zilele noastre are frapante asemănări cu cea din 1917-1918. Exponenţii grupului prorus au primit un important sprijin încă din iunie 1917, prin sosirea unui grup de 40 de activişti revoluţionari, având misiunea de a menţine provincia în cadrul Rusiei. Liderul lor era nimeni altul decât Ion Inculeţ, adică personajul care a declanşat speculaţia preluată din memoriile lui Constantin Argetoianu, privind mituirea sa de către Guvernul Român. Vom reveni.

La întâlnirea cu reprezentanţii Partidului Naţional Moldovenesc, ei nu şi-au ascuns intenţia de a milita împotriva autonomiei şi a menţine statutul de gubernie rusească a Basarabiei. Ei erau direct interesaţi în "conservarea structurilor administrative existente în care deţineau majoritatea absolută a funcţiilor şi neadmiterea constituirii unei instituţii supreme în stat, în baza principiilor propuse de forţele politice moldoveneşti" (Gheorghe E. Cojocaru, Sfatul ţării. Itinerar, Chişinău 1998, p.27/28). Dar evenimentele vor lua un alt curs şi o dată cu ele vor antrena schimbări majore în atitudinea personajelor. Printre aceştia, Ion Inculeţ. (Va urma)

Mihai Dorin este istoric şi publicist