În Unire stă puterea

Cu decenii în urmă, la vremea asta, cam în fiecare an se băga la TVR filmul "Vis de ianuarie" (în regia lui Nicolae Opriţescu, cu Marcel Iureş în rolul lui Franz Liszt şi cu o domniţă care, pe la minutul 37, rămâne topless, chit că doar văzută din spate, dar era suficient pentru ca elevii anilor ’80 să fie bucuroşi că sunt duşi la film cu clasa). Azi nu se mai vorbeşte prea mult despre unire – doar pe la televizor, la ştiri cu horele de la Iaşi sau Focşani şi cu fasole, semn că românii nu sunt prea uniţi…

* Deşi românii nu prea mai sunt uniţi, după cum am zis, miercuri seara am urmărit la ştiri un material optimist, cu titlul "Liber la îmbrăţişări"; sub el mai scria că "oamenii sunt încurajaţi să-i îmbrăţişeze pe cei din jur, inclusiv pe străini": de-abia aşa am aflat că 21 ianuarie e Ziua Internaţională a Îmbrăţişărilor şi că treaba nu-i de anul ăsta, ci de hăăăt! Chit că, din câte am mai citit pe net, este doar o zi naţională în USA, National Hug Day, care nu-i considerată sărbătoare şi e lucrătoare. Cum a ajuns şi aici de ceva vreme, ne mirăm că, la câte campanii electorale au fost, nu s-a găsit un guvern care să dea liber bugetarilor de Ziua Îmbrăţişărilor. Şi, evident, în ziua de după ea, să se dreagă oamenii după ce s-au strâns în braţe până au ameţit.

* Acum, că am aflat despre asta, profităm de ocazie ca să cerem scuze necunoscuţilor care au încercat să ne îmbrăţişeze în anii trecuţi şi n-au izbutit: dacă am fugit de ei, a fost fiindcă, de obicei, pe la noi, când se apropie cineva de tine cu braţele desfăcute, sigur vrea să te strângă de gât sau să te buzunărească. În prea puţine cazuri persoana respectivă cară un geam…

* Căutând mai multe despre Ziua Îmbrăţişărilor (sună oarecum ca Luna Preparatelor din Peşte) am aflat că pe 19 ianuarie a fost Blue Monday, ziua cea mai deprimantă din an – mai exact, a treia zi de luni din ianuarie. Nu ştim de ce tocmai a treia; pesemne că a doua şi a patra sunt zile de chenzină. Mai mult, în ajun s-au sărbătorit Sfinţii Atanasie şi Chiril, plus că a fost "Duminica celor zece leproşi", deci pică varianta depresiei pe caz de mahmureală după o onomastică prelungită.

* Dacă ar fi să ne avântăm de capul nostru în hăţişul tainelor economiei, ne-am rătăci, cu siguranţă, fiindcă nu ne pricepem. Nu înţelegem mare lucru din sistem, dar sunt alţii care pricep cum merge treaba şi le lăsăm lor plăcerea. N-am înţeles la prima strigare cum vine chestia cu creditele în franci elveţieni, despre care se tot vorbeşte în ultima vreme, dar ne-am luminat şi am priceput tot când am văzut la televizor cum arată francii ăştia: da, sunt frumoşi, mari, generoşi, cu culori pe ei, de parcă ar fi afişe de circ, nişte adevărate opere de artă kitsch, care iau ochii! Cam ca timbrele alea, de prin diverse emirate arabe, de care se bucurau, mai demult, copiii filatelişti. Pesemne că asta i-o fi atras pe mulţi; totuşi, există bancnote mai colorate şi mai ţipătoare: pe când creditele în dolari din Bermude, care au pe ei păsări şi peşti exotici?

* Fiindcă ni s-au cam oxidat contactele butoanelor de pe telecomandă şi au început să facă hâşşş, le-am luat la apăsat şi am dat din cea mai pură întâmplare peste emisiunea lui Măruţă, unde era titlul "Se întoarce Mexicanu la Paula?". Clar, e semn că în ultima vreme am vieţuit într-un univers paralel, de nu ştim cine-s Mexicanu şi Paula; fiind la Măruţă, pesemne că or fi filosofi, ceva. La distanţă de o apăsare pe buton era "Acces Direct", adică tot emisiune de cultură; în cadru se vedea un mândru tinerel tras ca prin inel şi în părţi, cam chel (în fine, tuns zero), însă având în creştet un fel de moţ ca de lână neagră, în care orice păsărică şi-ar fi dorit să facă un cuib. Tinerelul a început să lălăie şi să se agite, încât orice păsărică ar fi căzut din cuib, cu tot cu ouă, iar noi ne-am prins că era Pepe sau, cel puţin, părea Pepe.

* Ieri dimineaţă era mare vânzoleală pe posturile de ştiri, din pricina judecătorului CCR Toni Greblă, bănuit că ar fi primit şpagă, printre altele, capsatoare, mii de capse, rochii de damă şi kilometri de cordelină. Interesant de urmărit decăderea şpăgii în România de azi, se poate face şi o comunicare ştiinţifică pe tema asta. Fiecare dă ce are şi ce poate: de la caltaboşi s-a ajuns la capse şi sfoară; urmează foloase necuvenite sub formă de izmene, pâine, hrană pentru pisici, pisici, proteze dentare şi organe pentru transplant. Să apară pe ecrane "Breaking news! Politician suspectat că ar fi primit şpagă o funie şi săpunuri de lux!". Sigur s-ar găsi vreunul să ia şi aşa ceva, fără să priceapă aluzia.