Caută 
4 MIN
* După cum am mai spus şi cu alte prilejuri, luna februarie e cea mai scurtă, dar pare cea mai lungă, fiind taman aia, care ne desparte de primăvară, taman când toţi sunt sătui de zăpadă şi de frig şi aşteaptă să apară iarba şi ghioceii, să aibă ce pune în oală. De plictiseală, oamenii profită de orice ocazie pentru a sărbători în fel şi chip; astăzi, de exemplu, e 10 februarie, sărbătoarea Sfântului Haralambie: profităm de ocazie pentru a-i felicita pe toţi cei numiţi Haralambie şi a vă aminti că azi e o zi plină de obiceiuri străvechi specifice. Sfântul Haralambie e cel care are putere asupra bolilor şi a morţii, fiind prezentat în icoane ca ţinând ciuma în lanţ; de ziua lui, păstrătorii tradiţiei stropesc grădinile şi vitele cu agheazmă, să nu se usuce şi să fie sănătoase, iar femeile se dezbracă şi înconjoară gospodăriile de trei ori, pentru a le apăra de duhuri rele. Azi e, repetăm, Sfântul Haralambie; de la prima oră, românii au început să respecte datinile:
* Localnicii din Horinca, gospodari vrednici, au pe lângă casă şi alte vietăţi decât cele care cresc, de obicei, prin curţi (adică şoareci, mâţă şi câine). Câţiva au până şi vacă: Benone Clopot posedă şi el una, pentru lapte. Încă de la prima oră, el a intrat în grajd şi a început s-o stropească din plin cu agheazmă, să fie sănătoasă şi productivă. Încăperea fiind scufundată în bezna zorilor, n-a văzut-o pe soacra sa, care tocmai mulgea (vaca, evident!); câţiva stropi de agheazmă au nimerit-o pe doamnă, care a interpretat stropirea ca pe o ofensă, aşadar vrea să-şi dea în judecată ginerele, motivând că ar fi insultat-o indirect prin stropire, adică aluzia că ar fi vită. Cu toate astea, în sufletul bătrânei se dă o adevărată luptă: "Dacă recunosc că sunt vită, nu înseamnă că voi fi sănătoasă tot anul, după ce am fost stropită cu agheazmă? Oare ce e mai bine pentru mine? Rostul meu pe Pământ care este? Dar ce e omul, la urma urmei?" s-a întrebat doamna, în sinea ei.
* Vecinul lui Benone, Cimpoi Temistocle, e primarul localităţii. Şi el are vaci, dar şi oi, cu multă lână pe ele! Din dorinţa de a respecta tradiţia de Sfântul Haralambie, primarul a făcut exces de agheazmă, iar la încheierea ritualului, oile semănau cu nişte bureţi umflaţi. La această oră, împreună cu nişte oameni din sat, primarul stoarce oile, să nu îngheţe la noapte.
* Câteva femei din aceeaşi localitate au încercat să respecte şi cealaltă datină de Sfântul Haralambie, cea cu despuiatul în pielea goală şi înconjuratul gospodăriei de trei ori, pentru a o feri de duhurile rele. Marcela Râşniţă a lăsat prejudecăţile şi pudibonderia, ieşind pe uliţă în pas alergător. A isprăvit de înconjurat gospodăria prima dată, dar după ea s-au luat nişte câini răi, care au început să o urmărească, aşadar a grăbit pasul. Fugind, a trecut prin faţa şefului de post (mahmur, după o noapte de studiat dosare); fiindcă i s-a părut suspectă o doamnă care fuge, fiind urmărită de câini, a tras spre ea cinci focuri. După o oră, când s-a mai trezit, şi-a dat seama că nici nu avea pistol şi că trăsese cu stiloul.
* În altă parte a localităţii, în zori, trecătorii care mergeau, cu paşi împleticiţi, spre casele lor, au văzut-o pe Varvara Cleşte, în pielea goală, fugind prin jurul casei, conform tradiţiei din bătrâni. Imediat după aia l-au zărit şi pe soţul său, Marinică, fugărind-o cu un par, apoi pe amantul Varvarei, şi el în pielea goală, ascuns după o stivă de lemne. Vom reveni.
Îți recomandăm
