Pe ăştia îi batem?

Acum vreo zece ani am fi zâmbit ironic dacă am fi aflat că va veni o zi când calificarea României într-o fază superioară la un turneu final depinde de rezultatul unui meci cu Albania. Şi totuşi, este adevărat fiindcă naţionala albaneză a făcut progrese uriaşe în ultima vreme, sub conducerea unui antrenor italian lipsit de palmares, Gianni de Biasi. Albania se află la primul său turneu final şi a cules elogii după primele două jocuri, deşi a pierdut în faţa Elveţiei (0-1, după ce căpitanul albanez, Lorik Cana, a fost eliminat) şi Franţei (0-2, două goluri în minutele 90 şi 90^6). Acum calificarea României depinde esenţial de victoria în faţa Albaniei, celălalt meci al grupei, Elveţia – Franţei, fiind important pentru poziţionarea tricolorilor în grupă. Pe scurt, o victorie în faţa “shkipetarilor”, de preferinţă la un scor cât mai mare, aduce în mare proporţie calificarea tricolorilor în optimi, cel mai probabil de pe poziţia a III-a şi ne poate duce pe locul II, dacă Franţa învinge Elveţia.

Palmaresul întâlnirilor dintre România şi Albania cuprinde 15 partide, majoritatea amicale: România a câştigat de 10 ori, trei meciuri s-au încheiat la egalitate şi două cu victoria albanezilor, ambele cu mulţi ani în urmă: 0-1 în 1946, în cadrul unei Balcaniade desfăşurate la Tirana şi 0-1 chiar la Bucureşti, tot în cadrul unei competiţii regionale (Jocurile Balcanice şi ale Europei Centrale), când echipa României conţinea nouă dintre jucători de la faimoasa IT Arad şi antrenor era Petre Steinbach. În grupe de calificare, am fost “tovarăşi de suferinţă” de trei ori la Euro şi odată la Mondiale, ultimele rezultate provocându-ne amintiri neplăcute: de două ori 1-1 în preliminariile Euro 2012. Palmaresul general româno-albanez este 15-10-3-2 37-8, deci o superioritate netă a jucătorilor români.

 

Cu toată ascensiunea din ultima vreme a fotbalului albanez, nu credem că tricolorii nu sunt în stare să câştige în meciul de mâine. Dacă cei care cântă prohodul fotbalului românesc spun că jocul reuşit de tricolori în partida de deschidere se datorează şi evoluţiei palide a Franţei, trebuie să recunoastem de asemenea

 că rezistenţa deosebită a Albaniei din meciul al doilea se datorează unei evoluţii şi mai slabe a celor îmbrăcaţi în “bleu”. Mai trebuie precizat că şansele Albaniei de calificare sunt mai reduse, deoarece nu pot acumula decât trei puncte, iar golaverajul este destul de slab. Totuşi, echipa albaneză, aflată la prima calificare la un turneu final, şi-ar dori foarte mult să înscrie, dacă nu să şi câştige un meci la acest turneu istoric.

 

În privinţa tricolorilor, Anghel Iordănescu nu a anunţat încă formaţia probabilă pentru duminică. Este posibil ca Stanciu să revină în primul “11” după ce Iordănescu şi Moldovan au hotărât să-l ţină pe margine în meciul cu Elveţia. Este posibil să intre şi Sânmărtean, iar în avanposturi, Alibec şi Andone se luptă pentru postul de titular. La albanezi va lipsi mijlocaşul Kace, suspendat.

România: 12. Tătăruşanu – 22. Săpunaru, 6. Chiricheş, 21. Grigore, 16. Filip – 18. Prepeliţă, 5. Hoban – 11. Torje, 10. Stanciu, 10. Stancu – 14. Andone. Selecţioner: Anghel Iordănescu.

Albania: 1. Berisha – 4. Hishaj, 5. Cana, 15. Avraj, 7. Agolli – 21. Roshi, 14. T.Xhaka, 9. Memushaj – 3. Lenjani, 10. Sadiku. Selecţioner: Gianni de Biasi.

Arbitru: Pavel Kralovec (Cehia)

 

 

Franţa a devenit prima echipă calificată în optimile de finală ale Euro 2016 dar până acum şi-a dezamăgit suporterii. După multe păreri competente, Elveţia a lăsat o impresie mai bună decât “cocoşii” , însă calificarea lor  de pe locul II stă în suspans, din cauza egalului contra României. Un singur punct în faţa Franţei ar asigura poziţia secundă pentru “cantonari”, ceea ce ar însemna un meci în optimi cu Polonia, în locul unui adversar ca Anglia sau Germania. Problema pare a se complica prin faptul că, aproape sigur, antrenorul francez Didier Deschamps, va folosi mulţi jucători de rezervă. În primul rând, aceasta este o tactică obişnuită a echipelor deja calificate după două jocuri, antrenorii dorind să-şi rodeze mai mulţi jucători, sau să-şi odihnească unii titulari. În plus, pentru selecţionerul francez, partida cu Elveţia poate fi un câmp de experienţă, pentru că formulele folosite până acum de Deschamps n-au convins. Nu credem că această tactică ar putea fi un avantaj pentru Elveţia, de multe ori, rezervele au manifestat multă ambiţie şi au câştigat. (Exemple: Franţa – Danemarca 2-1 CM 1994, Olanda – Franţa 3-2 în 2000 sau Olanda – România 2-0 în 2008).

Elveţia: 1. Sommer – 2. Lichsteiner, 5. von Bergen, 20. Djourou, 13. Rodriguez – 11. Behrami, 10. G.Xhaka – 23. Shaqiri, 15. Dzemaili, 18. Mehmedi – 7. Embolo. Selecţioner: Vladimir Petkovic.

Franţa: 16. Mandanda – 2. Jallet, 4. Rami, 17. Digne, 22. Umtiti – 12. Schniederlin, 6. Cabaye – 18. Sissoko, 15. Pogba, 8. Payet – 10. Gignac. Selecţioner: Didier Deschamps.

Arbitru: Damir Skovina (Slovenia)