Caută 
3 MIN
Destul de multă lume era convinsă că, odată cu obţinerea găzduirii turneului de promovare în Divizia A1 de volei feminin, echipa ieşeană Penicilina va efectua un simplu pas de defilare spre elită. Nu s-a întâmplat aşa şi a fost nevoie de o mobilizare de excepţie în ultimul joc, cu Rapid, pentru ca întreaga asistenţă din Sala Polivalentă să respire uşurată.
Dacă ne referim la evoluţiile din primele două jocuri, cu CSU Oradea şi CSM Târgovişte, s-ar fi putut spune răspicat că Penicilina n-are faţă de A1. Meciul cu Oradea mai treacă-meargă, fetele au pus diferenţa în primul set, după care şi-au permis să se relaxere pentru partidele mult mai importante. Asta era impresia vineri seară. Însă partida de sâmbătă cu Târgovişte a arătat o Penicilină expirată din toate punctele de vedere, slab pregătită, prost aşezată, slab determinată. Echipa din Târgovişte, învinsă într-un meci foarte dramatic de Rapid, a arătat o clasă faţă de cea vremelnic pregătită de Nicolae Buruş, iar scorul de 3-1 pentru dâmboviţence lăsau speranţe aproape nule de promovare, în urma meciului cu Rapid. Însă tocmai în această partidă Penicilina a renăscut şi au renăscut şi speranţele că formaţia ieşeană poate face faţă în Divizia A1. Să fie întâmplător?
Nimic nu este întâmplător şi preşedintele grupării, Vasile Stângă, împreună cu ceilalţi apropiaţi ai echipei, o ştiu prea bine. Rapid poate este mai bună decât echipa din Târgovişte, dar este o formaţie cunoscută de ieşence. Au fost două meciuri în faza regulată şi fetele de la Penicilina învăţaseră Rapidul şi de bun, şi de rău. Cu totul altfel au stat lucrurile cu echipa dâmboviţeană. Se ştia că are un antrenor bun (Iuhasz), că are o singură jucătoare experimentată (Radostina Chiţigoi) şi că a bătut în câteva meciuri de verificare Rapidul. Concluzia: dacă un "spion" al Penicilinei ar fi urmărit această echipă la lucru, măcar în una-două partide, poate că formaţia ieşeană ar fi terminat neînvinsă turneul de la Iaşi.
O altă problemă a fost banca tehnică. Echipa a fost condusă tot timpul sezonului de Tatiana Popa, o voleibalistă admirabilă retrasă, practic, de pe teren, dar, în acelaşi timp, mii paşi în cariera de antrenor. Conducerea Penicilinei a simţit aceasta la meciurile cu Rapidul din grupă, iar pentru turneul de promovare s-a apelat la serviciile lui Dan Gavril şi apoi la secundul acestuia, Nicolae Buruş. Lucru normal, numai că în câteva săptămâni e greu să se cizeleze o relaţie optimă antrenor-echipă pentru un turneu de asemenea importantă. Pentru aceasta, ar fi fost necesar ca un antrenor să lucreze măcar în perioada play-off-ului, pentru ca la turneul de promovare simbioza să fie perfectă. În sfârşit – un lucru deja ştiut – diferenţa valorică între primele două eşaloane este – ca şi în multe alte sporturi de la noi – imensă. Mai puţin de bănuit a fost faptul demonstrat la Iaşi că la un turneu de promovare, balanţa atârnă mai mult spre A1, decât spre A2. Şi acest lucru putea să coste promovarea. O întărire a lotului la ultima perioadă de transferuri posibilă, astfel încât, la ora H, noile jucătoare să fie integrate, ar fi scutit echipa ieşeană de emoţii.
Dar – vorba românului – totul e bine când se termină cu bine. Iar mintea românului de pe urmă funcţionează bine. Penicilina a reuşit promovarea, dar de aici nu mai e loc de joacă. Pentru a face faţă în A1, conducerea grupării trebuie să înveţe din acest thriller al promovării, inclusiv din propriile greşeli. Mai ales că s-a dovedit clar că un (nou) stagiu în A2 este pierdere de vreme pentru o echipă tânără şi talentată, care vrea să reia tradiţiile Penicilinei de altădată
