Poveste de Halloween cu final fericit

* A fost un an foarte bun pentru bostani, pe tarlalele vrednicei şi reprezentativei localităţi Consumatori. Altceva nu prea s-a mai făcut (poate brusturii, mărăcinii, lichenii şi muşchiul de copac), dar absenţa a fost compensată din plin de munţii de bostani atât de mari, încât primarul s-a întrebat dacă nu se pot obţine fonduri europene, pentru o pârtie de ski. Au ieşit atât de mulţi bostani, încât nu mai era loc de depozitare, aşa că s-au construit magazii noi – s-au construit din bostani, evident, cu acoperişuri din frunzele bostanilor. Localnicii mâncau marmeladă de bostani, plăcintă cu bostani, şniţele din bostani, borş, sarmale şi chiftele. Totul căpătase o nuanţă uşor portocalie, ca bostanii, ca feţele consumatorenilor, care consumau bostani de câteva ori pe zi, şi ca aburul care ieşea din gospodăriile în care se producea la foc continuu rachiu de bostan (mai bun decât cel din scaieţi, obţinut în anii trecuţi; mai bun chiar decât cel din broaşte, pe care l-au făcut cu cinci ani în urmă, când a fost secetă, s-au pălit toate vegetalele şi a scăzut gârla).

* Vineri, doamna învăţătoare Ionela Sâmbure, ajutată de profesoara de engleză Maricela Carapace, a organizat la şcoală serbare de Halloween. Mai exact, i s-a sugerat să organizeze: "Vezi tu, domniţă, s-a nimerit să fie. Pe de-o parte, avem bostani, vezi tu cum e treaba. Pe de alta, avem sărbătoarea asta, tot cu bostani. Deci, se potriveşte! Deşi, dacă ar fi fost cu mărţişoare sau Ziua Îndrăgostiţilor ori cu flori de tei, la fel te-aş fi rugat: fă ceva cu bostanii, că nu mai suport! Asta e o rugăminte, cum mă vei ruga şi tu în curând, să semnez pentru lemne de încălzit sălile de clasă!" i-a spus primarul Tălâmbă.

* Toţi copiii s-au prezentat la şcoală deghizaţi în bostani, purtând pe cap bostani găuriţi şi ţinând în mâini bostănei. Decorurile fuseseră făcute din, evident, bostani, cortina improvizată era portocalie, iar serbarea a avut drept element central tot bostanul. S-au recitat poezii ("Bostănaşul şchiop", "Bostănaş cu vrejul creţ", "Bostanii pe uliţă"), s-au spus poveşti ("Bostanul cel voinic şi merele de aur", "Albă ca Zăpada şi cei 7 bostani" etc.), s-a cântat mult ("Vulpe, tu mi-ai furat bostanul", "Un bostan se legăna pe o pânză de păianjen", "O lume minunată, în care vei găsi numai bostani") etc. La final, toţi participanţii din toate clasele au meşterit felinare din bostani, câte o sută de fiecare copil…

* Felinarele din bostani conţinând lămpi cu leduri, lanterne de buzunar, instalaţii de pom sau becuri cu dulie şi cablu legate la priză luminau, frumos aranjate de-a lungul uliţei mari, care lega Primăria de cel mai important bufet comunal. Noaptea se vedea frumos, părea un mare bulevard dintr-un mare oraş al lumii. Pe la două dimineaţa, deasupra localităţii s-a auzit un zgomot, ca un huruit apropiindu-se tot mai mult, apoi o buşitură…

* Din fericire, marele avion de pasageri aterizat pe uliţa confundată de piloţi cu o pistă de aterizare (cea de pe aeroportul londonez Heathrow) a rulat cu bine şi s-a oprit cu botul în vitrina bufetului, spărgând un geam mic. Toţi pasagerii, teferi, au coborât din aparat şi au privit în jur, apoi au exclamat în limbi de mare circulaţie "Wow! Great! Wunderbar! C’ est super! Fuseishutsu! Hanayaka!". Erau străini, membri ai clubului internaţional "Prietenii Bostanilor", şi colindau lumea întreagă să fotografieze exemplare reuşite, pentru colecţiile lor private. Un univers mirific se deschidea în faţa lor!

* Avionul n-a mai putut fi ridicat de la sol şi a rămas acolo, la Consumatori, spre deosebire de pasageri, care au plecat în zilele următoare, luând cu ei întreaga producţie de bostani, pe care au plătit sume impresionate în euro, dolari, yeni etc. Tot în zilele următoare, din marele aparat de zbor n-a mai rămas nimic, prin grija sătenilor. Casele şi magaziile au, acum, acoperişuri noi, din tablă desprinsă de pe fuselaj şi aripi, fotoliile largi de la Business Class au ajuns la Consiliul Local, pe cele mici, de la economic, stau şi se simt minunat consumatorii de la bufet, din motoare s-au făcut căzănele pentru rachiu (fiindcă nu mai există bostani, localnicii s-au întors la tradiţionalul rachiu din ce se găseşte), iar trenul de aterizare a fost montat la şareta primarului, să poată trece prin troiene de la serviciu la cârciumă fără coloană oficială…