Caută 
4 MIN
* Mai sunt patru zile de iarnă calendaristică şi vine primăvara. Până acum a fost bine: dacă nu mai pică vreun cod colorat de ninsoare şi viscol, putem spune că ne-am scos. Că tot veni vorba: există şi un cod mai groaznic decât cel roşu? Ce culoare are? Sau, dacă e mai rău decât roşu, oamenii sunt deja împărţiţi în două tabere, unii cu aripioare, nimb şi harfă, iar ceilalţi la baie în smoală? Cu codurile de acum e o problemă: au trei culori, galben, portocaliu şi roşu, iar principalele trei partide din jurul ciolanului au aceleaşi culori, galben (PNL), portocaliu (PDL) şi roşu (normal, PSD). Un cetăţean dezinteresat de politică ar putea face infarct, văzând la televizor o hartă a României împărţită pe culori, după intenţia de vot, de exemplu. Vrea omul să plece în concediu pe litoralul nostru, deschide televizorul şi vede zona Constanţei roşie ca o pătlăgică, pe motiv de votanţi de Mazăre: păi, nu începe pe loc să desfacă bagajele? La noi, ecologiştii nu fac mare brânză, nici măcar un brânzet mititel, să zici că vreo zonă devine verde. Oricum, indiferent de culoare, situaţia rămâne albastră.
* După cum spuneam, deşi cerul e destul de plumburiu, s-a încălzit, au apărut de nicăieri muştele (au ieşit din amorţire, ceea ce ne face să ne întrebăm iar de ce nu se poate extrage un ser din muştele astea, să se injecteze care vrea şi să stea toată iarna în hibernare, între geamuri, scăpând de plata facturilor) şi am văzut în faţa casei un gândac negru şi vioi, pe care l-am poreclit imediat Felix, din cauza antenelor. Noaptea am sărit în sus din pat, auzind nişte cotoi care se stucheau şi se băteau, răsturnând tomberoane, şi am avut senzaţia plăcută că vine primăvara. După aia, ne-am amintit că ne aflăm în România, 2014 (deci nu ne aşteptăm la nimic bun, fiind an cu alegeri), şi ne-am culcat la loc, având în minte o întrebare: dacă se tot vorbeşte atâta despre "pomeni electorale", de ce în pachetele pentru alegători nu se află o cană cu colivă, un covrig, o lumânare şi o batistă? Şi, când se împart, ce se spune? Ar merge "Să fie de sufletul dezvoltării României!".
* Am dat peste "Românii au talent". Ştim că e franciza "Got Talent", dar, cu puţine excepţii, spectacolul ar trebui numit "Românii cred că au talent, dar nu au simţul ridicolului". Recunoaşteţi cu mâna pe inimă: dacă vă uitaţi la show, o faceţi doar ca să-i vedeţi pe puţinii talentaţi sau şi ca să râdeţi de cei mai mulţi, duşi cu pluta la preselecţie? Iar dintre puţinii talentaţi, poate că unii nu-s chiar atât de talentaţi, dar strălucesc prin comparaţie cu ceilalţi, în context. Poate că e vorba şi despre ceea ce s-ar putea numi "fenomenul Costel Busuioc", la modul că omul cânta foarte bine, excepţional, pentru un zidar. Pentru un zidar, nu pentru un muzician profesionist. Aşa şi cu "Românii au talent": mulţi dintre cei care adună trei de "Da" sunt cei mai buni dansatori dintre motostivuitorişti, cei mai performanţi acrobaţi dintre contabili, cei mai tari iluzionişti dintre tâmplari sau cei mai înalţi dintre pitici.
* A propos de chestia asta, cu talentul la români: era o vorbă, cum că la fotbal şi la politică se pricep toţi. Din câte se vede cu ochiul liber, românii au şi la politică şi la fotbal cam acelaşi rezultat pe tabelă. Zero. Dar au talent.
* Am scris vineri, parcă, despre faptul că electoratul a rămas în aşteptare, să afle dacă situaţia din USL e laie sau bălaie, cum stăteau telespectatorii, prin 1992, să afle cine l-a împuşcat pe JR Ewing din serialul "Dallas". Ne amintim că, la vremea aia, noi ştiam cine, din reviste străine, şi am turnat tot în publicaţia la care lucram atunci; a doua zi au început telefoanele cu înjurături şi ameninţări din partea celor furioşi că le-am stricat surpriza. Iată de ce nu vrem să vă stricăm surpriza şi să vă spunem cine l-a împuşcat pe Crin Antonescu!
