Tabără de creaţie artistică la Scobinţi!

Publicul iubitor de artă plastică a luat notă la vernisarea expoziţiei recente de la Iaşi – Galeriile de Artă Municipale, Pasaj Hala Centrală – de numele artiştilor participanţi: Grigore Carata -Tulcea, Petre Diaconu – Piatra Neamţ, Eugen Mircea – Iaşi (iniţiatorul taberei şi curatoul expoziţiei), Cela şi Costin Neamţu – Bucureşti, Carmen Poenaru şi Silvia Tiperciuc – Bacău, Mădălin Ţibichi – Iaşi, Teodor Vişan – Galaţi, Eugen Dîscă – Scobinţi.

La alegerea locului taberei din Sticlăria – Scobinţi au influenţat mai mulţi factori: înainte de orice, un original spaţiu campestru, definit prin puritatea naturii, existenţa unor bogate perdele de pădure şi peisajele inedite – adevărat plai mioritic, condiţiile de lucru, vecinătatea cu oraşul Hârlău, generozitatea localnicilor şi a autorităţilor locale. Între factorii de ordin spiritual amintim de existenţa la Scobinţi, chiar pe pereţii Primăriei, a frescei intitulată "Continuitate", semnată de pictorul Dan Hatmanu, originar din Scobinţi. E de amintit, de asemenea, că atât Scobinţii împreună cu  comuna Cepleniţa – proprietăţile Urecheştilor, Cotnarii – cu Scuola latinaşi renumitele vinuri, Cucutenii – civilizaţia cu acest nume şi Delenii cu conacele Ghiculeştilor, cât şi oraşul Hârlău cu curtea domnească şi Muzeul viei şi vinului alcătuiesc un nucleu cultural-istoric de mare valoare.

Numele şi valoroasa experienţă a artiştilor participanţi la tabără constituie o garanţie că prin creaţiile lor se vor alătura într-o succesiune firească la fresca "Continuitate" a maestrului Dan Hatmanu şi vor eterniza locurile "vizitate", ridicându-le printr-un act de transcendenţă la statutul de valori perene, înnobilând, astfel, istoria culturii cu fapte noi.

Tematica de ansamblu a expoziţiei se circumscrie campestrului – o tendinţă desprinsă din romantism, dar în relaţie cu civilizaţia contemporană, o tendinţă care cultivă valorile comunităţilor săteşti şi fumosul naturii, fără a le duce în exclusivism. Din acest motiv, uneori în regimul de tabără se "suspendă" pentru o durata determinată preocupările pentru subiecte preferate stilului personal, artiştii înscriindu-se pe subiecte noi, corelate cu exigenţele împrejurărilor. Soţii Cela şi Costin Neamţu, Carmen Poenaru, Silvia Tiperciuc au pus în evidenţă creaţii plastico-vizuale care poartă amprenta stilului personal, însă sunt congruente cu realitatea dată: gospodării săteşti individualizate, prospeţimea şi vigoarea câmpiilor desfăşurate în  adâncime, imensitatea spaţiului, simboluri din sfera sacrului, flori de câmp individualizate, compoziţii decorative, liziere de pădure.

Pe aceeaşi tendinţă se înscriu Eugen Mircea, Grigore Carata, Teodor Vişan, Petre Diaconu şi până la un punct tânărul Mădălin Ţibichi, evident cu diferenţe de accent stilistic personal. Mircea Eugen excelează prin compoziţii de un cromatism complex cu tendinţe simfonice, şi totuşi reţinut, cu tendinţă spre valorificarea albului şi verdelui înt-un joc rafinat de nuanţe. Grigore Carata şi Teodor Vişan introduc în compoziţii elementul apă cu efecte de frumuseţe specifică, aducând în atenţie un farmec sui generis. Un alt element important este şi valorificarea vectorului vechime în ecuaţia  spaţiului locativ. O cromatică vie, plină de sevă şi temperament, în care se valorifică şi cerul în relaţie cu terestrul, o vom întâlni la Petre Diaconu. Mai tânărul Mădălin Ţibichi, deşi porneşte de la o reprezentare clasică a formelor, fiind în "căutarea adevărului", pe parcurs dirijează expresia spre formule cu tentă esenţialist-abstractă cu vădită apropiere şi de expresionismul simbolist. Expoziţia a beneficiat de un acompaniament special prin alăturarea binecunoscuţilor sculptori ieşeni Constantin Crengăniş cu un subtil profil de copil în stilul realismului psihologic şi Lucian Smău cu două piese: o metaforă din categoria himerelor şi un profil clasic de femeie – ambele valoroase din punct de vedere estetic şi apreciate de public.

Tabăra de la Sticlăria-Scobinţi s-a dovedit a fi un bun experiment artistic atât pentru artiştii proveniţi din diverse şcoli şi medii formative, dornici să descopere o altă faţetă a adevărului artei, cât şi pentru autorităţile locale şi public – beneficiarii valorilor create ad-hoc. 

Mihai Păstrăguş este critic de artă