„De criza”

Se spune ca o criza, ca orice necaz, nu vine niciodata singura. Prietenele cele mai bune ale Crizei – Instabilitatea, Inflatia si Incapacitatea de Plata – au poposit pe meleagurile patriei sadind mladite de dezastru printre sparturile capitalismului de cumetrie care s-a instalat la noi in chip de economie de piata. Adaugati datelor de existenta interesele oneroase ale briganzilor care pozeaza in artisti ai performantelor politico-administrative si veti intrezari, poate, de ce leul din buzunar e atit de pricajit, iar darile si preturile atit de mari.

Ca orice optimist incurabil, cred, si va rog sa imi acceptati inocenta, ca un dram de bine ingenuncheaza un munte de rau. Daca e sa examinam ceea ce s-a petrecut in ultimul an, vom descoperi numaidecit grauntele de binefacere de sub stratul gros de zgura al rautatilor si necazurilor de tot soiul.

In primul rind, e bine ca lumea a inceput sa nu mai creada in iluzii. La noi, in tara in care prospera vracii, sarlatanii si trisorii, orice prostie gogonata trece mai usor drept adevar decit adevarul insusi. In patria in care toti, de la mic la mare, vor sa fie bogati, frumosi si vesnic-traitori, criza a adus baia de gheata a realitatii. Si realitatea ne priveste cu ochii mari si reci ai evidentelor: noi sintem sarantocii bogatilor din UE, noi sintem pirlitii lipsiti de infrastructura, industrie si capital, noi sintem falsificatorii propriei noastre deveniri. Ne furam singuri caciula si apoi ne credem mai ceva decit buricul pamintului. Saracia, foametea, frigul si alte nevointe ii vor invata pe multi ca cine este dispus sa creada in iluzii, cu iluzii se va hrani.

In al doilea rind, e bine ca lumea a inceput sa priveasca cu atentie si cu scepticism ofertele politicienilor si ale bancilor. Stiti care este asemanarea intre politicieni si banci? Ei, respectiv ele, primesc, nu dau. In momentul in care un individ colorat politic face o oferta electorala, e bine ca oferta respectiva sa fie examinata pe toate partile, pentru a cauta clauzele contractuale impovaratoare, stiti dumneavoastra care, alea scrise cu litere imposibil de mici. Nu cred ca supar pe cineva daca spun ca in clipa de fata nu exista nici o grupare politica cu un program viabil pentru Romania. Si e bine ca e asa, poate ca a venit vremea sa se cladeasca o infrastructura politica demna de pretentiile noastre europene, adica o infrastructura in care sa nu mai primeze coteria, jaful camuflat in program de guvernare si prostia deghizata in competenta. E limpede ca lipsa de autoritate si de eficienta administrativa a structurilor statale a incurajat emergenta piratilor, rechinilor si rachetilor de tot felul. Nu mai adaug nici un cuvint, semnalez doar ca bancile s-au transformat in camatari, palatele de justitie in bastioane de mercenari si zonele administrative in feude. Evul Mediu e mai aproape decit am fi tentati sa credem, asa ca e bine sa fii cu ochii in patru si cu ochii la punga, calatorule!

In al treilea rind, e bine ca in 2011 va fi si mai rau. Cu cit se stringe latul mai tare, cu atit mai acuta e constiinta frumusetii si deplinatatii vietii. Condamnatii la moarte ar face orice sa mai traiasca o clipa. Ne bucura, mai cu seama, ca au inceput sa apara bancuri si poante cu marile figuri politice ale zilei. Iata, de pilda, un banc exceptional despre rostul premierului in lume: "Ambitia lui Boc a fost «ori premier, ori nimic». I-au reusit amindoua". De-ar fi sa ne incredem in asemenea valuri de simpatie colectiva, cariera publica a artizanilor care vestesc Marea Redresare Nationala va suferi in viitorul apropiat o benefica transformare: se vor preschimba din personalitati politice in simpli cetateni. Asa vor vedea, poate, printre picioarele si palmele muritorului de rind, tot binele pe care l-au facut.

Am lasat la urma partea cea mai zemoasa a binelui provocat de criza. Este vorba despre o sintagma care tinde sa devina locutiune: "de criza". Din aceasta imbinare de cuvinte rezulta ca partea cea mai faina a crizei este ca noi nu combatem criza, asa cum ar fi normal si firesc, ci vorbim la nesfirsit despre ea: "politici de criza", "preturi de criza", "afaceri de criza", "joburi de criza", "buget de criza", "sfaturi de criza", chiar si nemaipomenitul, neasteptatul, mirobolantul "sex de criza". Chiar asa, tara-i in criza si baba se… crizeaza ! La noi, totu-i "de criza". Un spatiu de conceptualizare si de limbaj atit de cuprinzator precum cel contemporan romanesc nu s-a lasat inca strins, sufocat, izolat de ghearele rele si veninoase ale crizei. Mai stiti stramoseasca vorba "cind ne-o fi mai rau, ca acuma sa ne fie"? Dar p-aia cu "sa traiti bine"? Bucurati-va si zimbiti, de miine va fi si mai rau.