Pilula ecologica

Structura atmosferei este urmatoarea: Troposfera (0 – 11 km), Stratosfera (11 – 50 km), Mezosfera (50 – 80 km), Termosfera (80 – 140 km). Troposfera este stratul ce afecteaza clima planetei. Ozonul este prezent in atmosfera terestra la toate altitudinile pina la 100 km.

 In procent de 90%, ozonul atmosferic se regaseste in Stratosfera. Aici ozonul se formeaza in mod natural prin actiunea radiatiilor ultraviolete (UV) din radiatia solara asupra moleculelor de oxigen. Asta se intimpla la altitudini intre 35 si 50 km. Concentratia stratului de ozon variaza. Maximul este la 25 km deasupra Ecuatorului si la 15 km deasupra polilor.

Ozonul are un rol benefic, absorbind cea mai mare parte a razelor ultraviolete beta (UV) biologic nocive. Masuratorile au aratat ca cea mai redusa concentratie de ozon se observa iarna si primavara, refacindu-se partial vara. Incepind cu anul 1974, mai multi oameni de stiinta, printre care Molina si Rowland au aratat ca la Polul Sud si mai putin la Polul Nord a aparut o diminuare a stratului de ozon. Ozonul din atmosfera a fost masurat sistematic din 1920. Majoritatea determinarilor au fost facute intre paralele de 30 si 65 latitudine nordica. Din 1970, pierderea in stratul de ozon este de 2 – 3% pentru latitudinile temperate. Scazind doar cu 1% concentratia de ozon stratosferic, fluxul de radiatii UV creste cu 2% (cf. Balasanian).

Organizatia Meteorologica Mondiala (O.M.M.) a aratat ca in septembrie 2005 gaura de ozon de deasupra Antarcticii masura 27 milioane km2. Rezultatul diminuarii stratului de ozon consta in marirea fluxului de raze UV ce ajung pe Pamint, favorizind aparitia cancerului de piele, a cataractei, schimbari climaterice. Pentru fiecare diminuare de 1% a stratului de ozon se majoreaza cazurile de cataracta cu pina la 150000.

La distrugerea stratului de ozon contribuie avioanele supersonice prin gazele emanate, dar si unii compusi chimici fluorurati si clorurati, cum sunt freonii utilizati in instalatiile frigorifice si a spray-urilor, cit si oxizii de azot proveniti in cea mai mare parte din arderea carbunilor fosili in centralele termice si din combustia carburantilor in motoarele automobilelor.

Ca masuri in 1987 prin protocolul de la Montreal s-au stabilit principiile unui control mondial asupra cloro-fluoro-carbonilor. La acest protocol au aderat circa 180 de tari, printre care si Romania. Ca urmare, emisia de substante ce distrug stratul de ozon a fost redusa la 10% fata de valoarea din anii ’70. O alta masura la indemina oricarei guvernari consta in marirea suprafetelor impadurite si protejarea celor actuale deoarece padurea joaca foarte bine rolul de absorbant al poluantilor de orice fel, inclusiv a celor ce duc la diminuarea stratului de ozon.