Campioana noastra olimpica

"Nationala" olimpica feminina de gimnastica a Romaniei, din care face parte si Andreea Isarescu, sportiva legitimata la Liceul cu Program Sportiv "Nadia Comaneci" din Onesti, s-a incununat ieri cu laurii olimpici in proba pe echipe. "Aurul" cistigat de Andreea coincide cu prima medalie olimpica obtinuta la Sidney de un sportiv ce apara culorile unui club din judetul Bacau. Andreea a concurat la trei dintre cele patru aparate – paralele, sol si sarituri – si a obtinut notele 9,687 (n.r., cea mai buna de la paralele obtinuta de delegatia romana), 9,700, respectiv 9,576. Cu notele de la paralele si sarituri onesteanca s-a calificat si in finalele la aceste aparate ce vor avea loc dupa disputarea concursului la individual compus. Cert este ca Andreea a avut o contributie esentiala la cucerirea titlului olimpic pe echipe in dauna puternicelor garnituri ale Rusiei si Chinei, clasate in aceasta ordine pe urmatoarele trepte ale podiumului.
Bineinteles, meritul cuceririi celei de a doua medalii de aur, pe echipe, din istoria gimnasticii romanesti apartine in aceeasi masura colegelor sale, Simona Aminar, Andreea Raducan, Maria Olaru, Claudia Presecan si Loredana Boboc.
Mezina lotului olimpic are adunata o caruta de medalii
Andreea Florenta Isarescu este nascuta pe 3 iulie 1984 la Bucuresti, unde si-a inceput cariera in gimnastica. In foarte scurt timp ea s-a transferat la Liceul "Nadia Comaneci" din Onesti, unde s-a pregatit sub indrumarea antrenorului Mihai Ipate, cel care a avut o contributie esentiala la formarea sa si care a promovat-o in lotul olimpic al Romaniei, lucru care s-a petrecut la inceputul anului 1998. Anterior, Andreea a facut parte din lotul national de junioare, din ianuarie si pina in noiembrie 1997.
Palmaresul onestencei este de invidiat: campioana mondiala de senioare cu echipa in 1999 la Tianjin (China); "bronz" cu "nationala" Romaniei la Campionatul European de la Paris, 2000; campioana europeana de junioare la sol si tripla medaliata in concursul continental de la Sankt Petersburg (Rusia): vicecampioana absoluta la individual compus si cu echipa, "bronz" la sarituri – 1998; vicecampioana nationala absoluta in 1998 dupa o intrecere extrem de strinsa cu Simona Aminar, la prima sa participare in concursul senioarelor; "bronz" la individual compus si pe echipe la "nationalele" din 1999. La categoria "si altele" mai intra o sumedenie de medalii cucerite in competitii internationale si interne.
Bunicii i-au tinut loc si de mama si de tata
Copilaria Andreei Isarescu n-a fost deloc una fericita. Dupa ce parintii sai s-au despartit, la scurt timp de la casatorie, a urmat o alta mare lovitura, decesul fulgerator al mamei, Ana, pe 15 iulie 1989. La 13 zile de cind Andreea implinise 5 ani moartea i-a rapit cea mai draga fiinta. "Nina", cum o alintau pe mama sa bunicii Ion si Ioana Ciotaianu, a parasit aceasta lume din cauza unei boli necrutatoare care s-a transformat iremediabil in septicemie. Ramasa in grija bunicilor, in comuna Voluntari (linga Bucuresti), a fost inscrisa la Scoala nr. 2 din cartierul Pantelimon, in Bucuresti, dar nu a stat acolo decit foarte putin timp. "Se dadea tot timpul de-a berbeleacul si era foarte vioaie. Ne-am gindit noi ce ne-am gindit, eu si cu nevasta-mea Ioana, Dumnezeu s-o ierte, si am zis sa incercam s-o dam la gimnastica. Imediat am dus-o la Onesti, in toamna lui 1990, si acolo a ramas, doar in vacante mai venea acasa. Asa a inceput totul cu gimnastica. Fata si-a vazut de treaba, si la carte si la sala, facindu-ne si noua batrinetele mai usoare", ne-a declarat bunicul, Ion Ciotaianu.
Apoi, batrinul a continuat, nereusind sa-si stapineasca lacrimile odata ce a venit vorba de sotie: "Anul trecut, pe 12 iulie, am pierdut-o si pe Ioana. Sint singur acum acasa, la 76 de ani, mereu cu gindul la copii si nepoti. Cu Andreea am vorbit ultima oara la telefon acum mai bine de o luna, cred ca a patra oara in acest an. Regulile de la lotul olimpic de la Deva sint stricte si am inteles acest lucru. Mi-a zis ca se asteapta la locul al doilea sau al treilea pe echipe si i-am spus «vezi tu cum faci tataie!». Ce sa mai spun, sint asa de bucuros ca nu mai am grai. Acasa n-a mai fost de pe 3 iulie ’98, cind a implinit 14 ani si i-am facut buletin. Acum astept sa-si incheie treaba la Olimpiada si sa o imbratisez ca mi-e tare dor de ea".
Antrenorul Ipate a pupat televizorul si a multumit Domnului
Unul dintre cei care i-au urmarit cu sufletul la gura evolutia a fost antrenorul Mihai Ipate, de la Liceul "Nadia Comaneci". Cum nu si-a permis sa mearga la Antipozi, tehnicianul a urmarit concursul, precum majoritatea romanilor, la televizor. "De cind a inceput Olimpiada am stat cu ochii numai pe ecran. Am crezut in fetele noastre pina in ultima clipa a intrecerii si dupa ultima evolutie, a Horkinei, inima mi s-a umplut de bucurie cind am vazut clasamentul. Dupa fata aceea de la inot, Diana Mocanu, Romania a cucerit iar medalia de aur si consider ca am pus si eu umarul la aceasta grozava realizare. Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Meritul apartine in egala masura si antrenorilor Aurica Nistor si Florin Dobre, care s-au ocupat la rindul lor de pregatirea Andreei, si bineinteles coordonatorilor lotului, Octavian Belu si Mariana Bitang. Chinezoaicele stateau tare bine dupa primele doua aparate, urmate de rusoaice, dar banuiam ca tensiunea isi va spune cuvintul si ca vor aparea ratarile. Solul a creat probleme pentru toate gimnastele, Horkina a cazut la paralele si deasupra a ramas doar evolutia constanta si foarte buna a fetelor noastre. Am pupat televizorul si am multumit lui Dumnezeu". (Marius AMBROZIE)