Caută 
12 MIN
Sute de case distruse si citeva vieti curmate. Asta au lasat in urma
pietrele si milul antrenate de torentii de pe crestele muntilor goliti
de paduri. Imagini de apocalipsa, in care locuintele oamenilor au
fost acoperite nu de ape, ci de bucatile mari de stinca aduse de
apele furioase, stau marturie a modului in care stie sa se razbune
natura pe oamenii inconsienti sau minati de interese meschine,
materializate in citeva sute de mii de lei pe care le beau seara la
crisma. „Ne-a ajuns belstemul! Daca ar fi fost padurile la locul lor
nu veneau muntii peste noi”, inca mai spun oamenii, la o luna de
la inundatiile devastatoare care le-au distrus munca de o viata.
Dupa aproape 15 ani in care padurile din Bacau au fost taiate cu
salbaticie si in care interesele economice, dar si politice in
exploatarea lor haotica au mers mina in mina cu lipsa legislatiei
ferme, guvernantii se trezesc loviti cu pumnul in gura de
razbunarea crunta a naturii: muntii cheliti de paduri se pravalesc
peste oameni cu prima ocazie cind ploua mai puternic. Padurea,
cea care altadata indulcea furia apelor si retinea stincile la locul
lor, a ajuns de multa vreme mobilier prin casele strainilor. Si-au dat
seama satenii de efectele devastatoare pe care le-a avut bruma
de bani de care se bucurau dupa fiecare copac taiat pe furis. Si-a
dat seama si primul ministru cind a vizitat zona, iar cu citeva zile
in urma, si presedintele tarii. Impresionat de peisajul hid care inca
predomina in zona Agasului, presedintele s-a lansat in afirmatii
belicoase, cum ca se impune un fel de nationalizare a padurilor.
De un an se cumpara paduri de la proprietari
Declaratiile presedintelui tarii, intr-o zona in care statul mai detine
doar 23 la suta din paduri, nu sint deloc in masura sa-i bucure pe
satenii care si-au primit inapoi padurile sau care chiar au fost
improprietariti pe baza unor documente de mostenire mai mult sau
mai putin discutabile. Dar chiar si asa, la ora actuala, nu exista
reglementari pe baza carora s-ar putea prelua padurile inapoi de la
sateni. „In acest moment, Directia Silvica, pe baza reglementarilor
existente, poate prelua legal diferite suprafete de padure sau
terenuri care se pot impaduri numai prin cumparare, iar noi facem
negocieri directe cu proprietarii care vor sa vinda”, ne-a declarat
Viorel Ghelase, directorul Directiei Silvice Bacau. Astfel de licitatii
au fost organizate inca de anul trecut, dar suprafata cumparata
este mult prea mica pentru a mai putea controla dezastrul pe care
l-au provocat deja defrisarile padurilor retrocedate din 1991
incoace. In opinia silvicultorilor, sint mai multe conditii care ar
trebui coroborate pentru a se stopa fenomenele meteorologice de
o asa mare amploare. „Pe linga paduri, mai trebuie gindita si
administrarea corecta a acestora, dar si extinderea suprafetelor
impadurite in zonele limitrofe satelor si la obirsia piriielor, ca sa se
constitue in felul acesta zona tampon in calea apelor. In primul
rind, trebuie insa sa se faca lucrari de corectie a torentilor in mod
sistematic. Noi, ca Directie Silvica, facem acest lucru numai in
padurile care apartin statului, si in conditiile in care avem interes
sa intretinem un drum forestier de exemplu. Protejarea satelor nu
mai este treaba noastra, ci a primarilor care trebuie sa se
preocupe de regularizarea albiilor piraielor si de luarea unor
masuri de protectie minime. Ori, din cite stiu eu, in zona Agas nu
s-au facut de zeci de ani lucrari de corectie a torentilor”, ne-a spus
Ghelase. Daca in acest mod o parte din vina este aruncata in circa
primarilor neglijenti, nici guvernanatii nu sint tocmai inocenti in
privinta fondurilor alocate pentru astfel de lucrari. Asta pentru ca
aproape zece ani, mai precis din 1991 pina in anul 1998, nu s-a
alocat nici un leu de la buget pentru corectarea torentilor si
regularizarea piraielor chiar in padurile in care statul era
proprietar. Podurile si barajele luate de ape la inundatiile din anii
anteriori nu fac decit sa amplifice dimensiunea dezastrelor
provocate de apele care nu mai intilnesc nimic in cale.
Taierile ilegale nu pot fi controlate
In zona Agasului, comisarii Garzii Fianciare au semnalat de mai
multa vreme ca aproape 80 la suta din lemnul care circula prin
zona nu are acte legale. Chiar si padurarii recunosc ca jumatate
din cantitatea de lemn din zona Agasului este taiata ilegal. Asta
pentru ca taierile ilegale de lemn provin din padurile proprietate
particulara, unde defrisarile nu pot fi controlate. Este drept ca din
2000 statul a infiintat o institutie anume menita sa apere padurile,
indiferent de stapin, de taierile haotice. Inspectoratul Teritorial
pentru Regim Silvic si Cinegetic (ITRSC), institutie care se ocupa
prin excelenta de respectarea regimului silvic si la padurile de stat
si la cele particulare. Adica, un organ al statului care trebuie sa
vegheze ca nici un copac sa nu fie taiat si sa circule fara acte.
Numai ca aproape nimeni nu a auzit de activitatea ITRSC, cu
exceptia citorva proprietari care au luat amenzi. Cel putin asa
spune Valeriu Modan, inginer la ITRSC, si care ii tine locul zilele
acestea sefului plecat in concediu. In rest, de la infiintarea ITRSC
nu s-a organizat nici o conferinta de presa in care sa se faca public
numarul de constatari penale intocmite pentru degradarea
suprafetelor de paduri sau pentru taieri ilegale de arbori. Sau in
care sa se faca public rezultatul activitatii de verificare si control a
modului de administrare a padurilor, adica rezultatul principalelor
competente pe care le are ITRSC.
De cealalta parte, directorul Directiei Silvice sustine ca din punctul
de vedere al silvicultorilor, acestia si-au facut datoria cu virf si
indesat atunci cind a fost sa ia masuri pentru oprirea defrisarii
padurilor. „Noi nu putem controla taierile ilegale pentru ca acestea
se fac in padurile proprietarilor, zona in care noi nu avem atributii.
Am facut controale mai numeroase pentru depistarea
transporturilor ilegale de lemne”, spune Ghelase aproape fara
glas, constient si el ca o asemenea masura care si-a dovedit
ineficienta de multa vreme nu face decit sa arunce in derizoriu
eforturile silvicultorilor.
Copilul cu multe moase ramine cu buricul netaiat
In Romania exista mai multe institutii, care au, in principiu, acelasi
rol: sa nu permita exploatarea ilegala a padurilor. Cel putin doua au
atributii directe: directia Silvica si ITRSC. Conducerile ambelor
institutii lasa insa sa se inteleaga faptul ca gradul de vinovatie este
mai mare in curtea vecinului. In vreme ce Viorel Ghelase sustine
ca institutia sa nu mai are atributii decit in privinta administrarii
padurii statului, Modan de la ITRSC spune ca silvicultorii nu si-au
facut datoria inca din 1991, data la care a inceput retrocedarea
padurilor si cind stoparea defrisarilor ilegale era de competenta lor.
„La noi nu vine nimeni sa ceara nici un fel de aviz de functionare
sau de taiere, asa ca nu avem control asupra fenomenului”, tine sa
limpezeasca aspectul acesta inginerul Modan. El merge insa pe
acelasi principiu ca Ghelase, ca vinovatul principal pentru efectele
inundatiilor nu este neaparat defrisarea excesiva, ci cantitatile mari
de precipitatii care au cazut in zona. „Chiar si vegetatia forestiera
are rolul de a retine precipitatiile doar pina la un anumit nivel. In
conditiile in care se depaseste acest nivel, fenomenul de retinere
nu numai ca nu mai functioneaza, dar scurgerea chiar este
amplificata de vegetatia forestiera. Iar in zona au fost precipitatii de
pina la 140 de litri pe metrul patrat”, spune Modan.
El incearca sa-si apere institutia de neimplicare in fenomenul
defrisarilor excesive, zicind ca ITRSC s-a infiintat in 2000, an in
care raul fusese deja facut, nu de hoti, ci chiar de proprietari sau
cel putin cu permisiunea lor. „Padurile au inceput sa se taie din
1991, odata cu primele retrocedari. Cei care au taiat padurea nu
au fost hoti veniti din alta parte, ci chiar proprietarii sau persoanele
care au avut permisiunea acestora. Ce-au facut, de atunci
incoace, cei de la Directia Silvica, mai ales ca ei erau cei abilitati
de lege sa se ocupe de gospodarirea padurilor, indiferent de forma
de proprietate? Ca sa nu mai spun ca si in momentul de fata tot ei
sint cei care fac marcarile pentru arborii taiati, si deci au gestiunea
exacta a taierilor”, a punctat Modan. La toate acestea se mai
adauga faptul ca la ITRSC sint doar 23 de oameni care au in grija
sase judete din Moldova. „In atare situatie, inspectorii nostri pot
verifica cel mult ce se intimpla in padurile statului, dar nici acolo
asa cum trebuie. De la infiintarea ITRSC si pina in prezent s-au
facut anual, in medie, 35 de constatari de infractiuni. Traseul este
insa destul de greoi pina sa se ajunga la proces. Noi trimitem
constatarea la Directia Silvica, ei fac evaluarea pagubelor in teren
si apoi o trimit la parchetele de pe raza carora se afla ocoalele
silvice unde s-au comis infractiunile. Noi nici nu stim cite dintre ele
se materializeaza cu trimiteri in judecata, pentru ca statul este
reprezentat in instanta tot de cei de la Directia Silvica”, a
argumentat Modan. Toate aceste luari de pozitie nu fac decit sa
intareasca ideea ca ITRSC este o institutie infiintata doar de ochii
lumii, si ca in realitate nu are nici competente, nici mijloace, dar
mai ales nu exista nici interes din partea guvernantilor ca ea sa
aiba un rol cu adevarat activ pentru combaterea defrisarilor ilegale.
Agentia si Garda de Mediu, doua institutii premeditat
ineficiente
O alta institutie care ar trebui, cel putin pe hirtie, sa faca ordine in
haosul taierilor este Agentia de Protectie a Mediului (APM). Asta
pentru ca, spre deosebire de ITRSC si Directia Silvica, APM are o
arma de temut in mina: avizul de mediu pe care il acorda tuturor
gaterelor si fara de care in principiu nu poate obtine nimeni
autorizatia de functionare a unei asemenea instalatii. Asta doar pe
hirtie, pentru ca in realitate proportia instalatiilor de debitat care
functioneaza nu numai fara aviz de la mediu, ci si fara autorizatie
de functionare, este destul de mare. Multe dintre gaterele care
functioneaza fara autorizatie de mediu apartin chiar autoritatilor
locale. Daca sefii institutiilor menite sa apere padurile se feresc sa
faca referire la cei care incalca legea cel mai abitir, satenii de pe
Valea Muntelui nu se sfiesc deloc sa spuna cine sint, de fapt,
beneficiarii defrisarilor ilegale. Asta cu atit mai mult, cu cit seful
statului le-a spus verde in fata ca „retrocedarea padurilor a fost o
prostie istorica”. Inocenti, oamenii nu inteleg ce are Ion Iliescu cu
ei, din moment ce toti primarii si majoritatea consilierilor locali,
indiferent de culoarea politica, au gatere care functioneaza mai
mult sau mai putin legal, ca printre cei care se infrupta consistent
din caimacul rezultat din taieri sint chiar politicieni ultra cunoscuti
ai partidului de guvernamint, politisti si, prin interpusi, procurori
care ar trebui sa-i trimita in judecata pe cei ce calca pe alaturi de
lege. APM numara 26 de angajati cu tot cu soferi, in conditiile in
care instalatiile de debitat legale trec de 400, iar competentele
APM sint extrem de largi, practic tot ce are legatura cu solul, apa,
aerul si vegetatia fiind supravegheat de inspectorii institutiei. In
ceea ce priveste legalitatea de functionare a instalatiilor de
prelucrare primara a lemnului, din cele 276 de societati care
figureaza la APM, 192 au autorizatii, 20 sint in curs de a o obtine,
iar alte 64 functioneaza fara astfel de aprobari. „In ultima
saptamina, cinci dintre societatile de debitare a lemnului de pe
Valea Muntelui au fost inchise temporar pina la rezolvarea acestei
situatii. Din punct de vedere legal, insa, instalatiile de debitat, si
asta conform normelor europene, nu reprezinta riscuri majore de
poluare, asa ca noi, ca si colegii nostrii de la Garda de Mediu,
incercam sa mentinem controlul macar asupra marilor agenti
economici care sint cotati cu un grad ridicat de poluare. Problema
cea mai mare, din punctul nostru de vedere, o reprezinta modul in
care pot fi respectate obligatiile de nepoluare asumate prin
autorizatia de mediu. Asta, pentru ca in functie de capacitatea de
debitare, fiecare firma care se ocupa de prelucrarea lemnului are
voie sa depoziteze temporar doar o anumita cantitate de rumegus.
In cele mai multe dintre cazuri, acest lucru este valabil doar pe
hirtie, pentru ca in realitate sint foarte putini patronii care reusesc
sa se descotoroseasca de rumegus”, ne-a spus si Iulian Movila,
directorul APM. Cit despre Garda de Mediu, mare lucru nu se prea
poate spune, atita vreme cit la aceasta institutie, care trebuie sa
amendeze tot ce misca in afara legislatiei de mediu, lucreaza doar
sase oameni. In rapoartele inaintate oficialitatilor de la Bucuresti,
cei de aici, din teritoriu, vorbesc despre neputinta institutiei, legata
de mini prin lipsa de personal, dar si prin absenta mijloacelor reale
de coercitie. Probabil ca singura masura care se va lua de la
centru va fi aceea de destituire a celui care a indraznit sa
semneze un asemenea raport.
Gaterele debiteaza de patru ori mai mult lemn decit ar putea
achizitiona legal
Interesul in derularea nestingherita a afacerilor ilegale cu lemn de
pe Valea Muntelui este atit de mare, incit unii proprietarii de
gatere nici nu se mai sfiesc sa arunce in fata celor care ar indrazni
sa-i intrebe de acte, nume mari de politicieni din sfera
guvernamentala sau a serviciilor secrete. Ei sustin cu glas tare ca
interesele partidului de guvernamint in zona sint atit de mari, incit
organele abilitate sa faca ordine au primit indicatii sa stea cuminti
in banca lor pentru ca partidul sa stringa suficienti bani din
„cotizatii” pentru campania electorala.
In afara de personaje politice celebre despre care se sopteste ca
ar fi beneficiare ale taierilor ilegale, mai sint si afaceristii locali care
tin cu dintii ca afacerile lor sa prospere si sa nu fie deranjati de
nimeni. Potrivit datelor existente la Ministerul Fianatelor, toti
primarii de pe Valea Muntelui sint proprietari de gatere. Ei
personal sau membri ai familiilor lor. La acestia se mai adauga
gaterele consilierilor locali, ale politistilor si, prin interpusi, ale
procurorilor care tin dosite prin sertare chiar si putinele sesizari de
evaziune fiscala pe care ar trebui sa le instrumenteze. Pentru a nu
da prea mult de banuit, in instanta sint trimisi, in schimb, cu
duiumul, satenii prinsi cu cite o caruta de lemne. Viorel Ghelase
recunoaste ca numarul imens al gaterelor care functioneaza pe
Valea Muntelui nu face decit sa amplifice fenomenul defrisarilor
ilegale. Un gater debiteaza zilnic aproximativ doua TIR-uri de
cherestea care ia destinatii necunoscute si careia i se pierde urma
in valmasagul de acte, firme intermediare si fantoma. „Macar si
pentru faptul ca acestea trebuie sa functioneze si tot putem
deduce de aici faptul ca taierile ilegale le depasesc cu mult pe cele
legale. In opinia mea, instalatiile de debitat depasesc de aproape
patru ori posibilitatea legala de achizitionare a lemnului din zona.
In celelate zone ale Bacaului, de exemplu in zona de deal, unde
exista si acolo paduri, defrisarea nu constituie un fenomen pentru
ca nu sint instalatii de debitat in fiecare curte. Eu cred ca acesta
este cel mai mare rau: numarul mare al instalatiilor de debitat care
functioneaza legal, la care se adauga cel al instalatiilor ce
functioneaza ilegal”, ne-a mai spus Viorel Ghelase. Spusele lui
Ghelase sint intarite si de cele ale lui Valeriu Modan. „In anul
2003, cota legala de taieri in padurile particulare a fost de 48.000
de metri cubi. Directia Silvica a marcat aproape dublu peste
aceasta cota, respectiv 71.000 de metri cubi, motivatiile celor care
au cerut aprobari de taieri fiind caderile accidentale de fond
forestier in urma furtunilor sau a altor cauze. Dupa parerea mea,
taierile ilegale de arbori ajung cam tot la 70.000 de metri cubi.
Practic, taierile legale au fost dublate de cele ilegale” ne-a spus si
Modan. Asta in conditiile in care insasi cota legala a fost majorata
de aproape inca odata de „caderile accidentale de arboret”.
Cum se obtin autorizatiile de functionare?
Autorizatiile de functionare se iau de la primaria din localitatea in
care functioneaza gaterul. Si cum sa nu se acorde astfel de avize,
atita vreme cit printre cei care detin gatere sint chiar mai marii
comunei. N-ar da bine pentru nimeni sa se trezeasca vreun
nemultumit de faptul ca nu primeste autorizatie si care sa strige in
gura mare cine sint adevaratii beneficiari ai taierilor ilegale de
lemn. Sau sa „dea pe gusa” la presa, pentru ca la oamenii legii e
riscant sa te plingi de asemenea abuzuri, atita vreme cit si ei au
interese financiare la fel de mari ca si cele ale celor reclamati.
Cam tot la fel se intimpla si in cazul avizelor care trebuie obtinute
de la institutiile din Bacau. Si care, pina la urma, sint obtinute. Fie
cu spaga, fie cu santaj, fie cu un telefon de la sefii de partid. Iar
functionarii inchid ochii, fericiti ca mai pot si ei ciupi ceva pe linga
salariul de bugetar, poate-o pun de-o vilisoara in citiva ani. Sau se
fac pur si simplu ca nu vad mocirla in care au intrat de ani buni
afacerile cu lemn de pe Valea Muntelui. Nici nu iau spaga, dar nici
nu indraznesc sa se revolte sau sa lase sa transpire ceva de
teama sigurantei locului de munca, sau, de ce nu, a membrilor
familiei. Asa se face ca in unele zone de pe Valea Muntelui,
potrivit statisticilor, la fiecare doua familii exista o instalatie de
debitat mai performanta sau mai rudimentara. „Capacitatea
instalatiilor de debitat existente in prezent pe Valea Muntelui
depaseste de citeva ori posibilitatea legala de exploatare a
lemnului din zona. Se dau cu prea mare usurinta avize de
functionare, fara sa se tina cont de amplasarea gaterelor pe
cursurile de apa, de posibilitatea reala de exploatare a masei
lemnoase din zona in functie de cota de taieri. Eu cred ca in mod
real, cota de taieri s-a depasit cam de patru-cinci ori, fata de cea
legala”, a spus si Ghelase, ajungind cam tot la acelasi calcul ca si
Modan. In atare situatie, rezulta ca toata lumea cunoaste
fenomenul si cifrele nu difera prea mult in conditiile in care intre
institutii se manifesta o oarecare ostilitate. In ciuda acestor
evidente, sefii institutiilor menite sa apere aurul verde al muntilor
spun insa ca nu au competente, paseaza pisica moarta in curtea
celuilalt sau dau pur si simplu din umeri a neputinta. Impotenta de
actiune, dar si de a da declaratii oficiale despre beneficiarii reali ai
afacerilor ilegale cu lemne, declaratii care le-ar pune posturile in
pericol. In spatele vorbelor lor, lipsite de consistenta faptelor si
sanctiunilor, ramin muntii goliti de paduri, care isi arata hizi ranile:
stinci care se pravalesc la vale la primul firicel de apa. Nimeni nu
pare sa le vada. Doar localnicii le simt greutatea pe case si printre
acareturi si uneori chiar peste trupurile lor. (Mirela ROMANET)
Îți recomandăm
