Caută 
7 MIN
De la primele ore ale diminetii de ieri, femei si barbati zgribuliti si
incrincenati stateau grupuri, grupuri la poarta 1 a Rafinariei
Darmanesti. Daca n-ar fi fost innegurarea care se citea pe fetele
lor ai fi crezut ca esti intr-una din zilele bune de lucru ale societatii
la intrarea in schimb, cind animatia din fata rafinariei era la fel de
mare. Din pacate, nimic din agitatia de ieri nu are a face cu zilele
in care rafinaria duduia de treaba. Posomoriti, ici, colo auzindu-se
cite o intrebare a cuiva, oamenii erau in asteptarea a ceva. Nu se
stie ce anume. Au vazut masina ziarului si au strins rindurile in
jurul nostru. M-a incearcat brusc un sentiment de deja vu, cind i-
am vazut ca se aduna in jurul meu. Aproape instantaneu, mi-am
amintit de mitingurile din anii ’97-’98, cind am fost „retinuta”, alaturi
de alti colegi din presa, de rafinorii furiosi ca li se opreste
societatea. De data asta, dialogul a avut insa alte dimensiuni. Era
evident ca oamenii asteapta ajutor, macar de la ziaristi. Poate prea
tirziu, pentru ca atunci cind s-au facut matrapazlicurile la Rafinaria
Darmanesti, iar oamenii au fost platiti cu salarii grase ca sa nu
rasufle o vorba in afara zidurilor, nici nu ne-ar fi raspuns la „buna
ziua”. Recunosc si ei acest lucru, cum la fel recunosc faptul ca
demersurile lor s-ar putea sa fi venit cind deja lucrurile au fost
transate si cind soarta lor a fost decisa fara drept de apel.
Politica lui Iacobov: dezbinarea salariatilor
Ne-au povestit cum a inceput totul, in iunie anul trecut, cind au
fost momiti cu tot felul de transferuri „pe la firmele fantoma ale lui
Iacobov”, doar-doar va trece neobservat faptul ca are de gind sa
inchida totul. Pe 16 iunie, Valentin Anastasiu, actualul director al
Rafinariei, „omul care a pus pe butuci toata platforma Borzesti”,
dupa cum spun oamenii, a trimis o notificare la cele doua sindicate
din rafinarie, prin care le facea cunoscut faptul ca se va face
concediere colectiva. „Ca sa nu iesim in strada atunci, ne-au spus
ca ne-au gasit locuri de munca la alti agenti economici care ar
avea, chipurile, nevoie de forta angajati. Peste 350 de salariati ar fi
urmat sa plece la Rafo Onesti, 50 la Petromec, unde chiar in acea
perioada se faceau disponibilizari si nu mai aveau nevoie de alti
oameni, alti 30 la Rafo AMC Electric Onesti, unde nici salariatii lor
nu aveau de lucru, si vreo 70 ar fi urmat sa plece la Taf SRL.
Citiva oameni s-au dus acolo si le-au propus sa le angajeze doar
cu numele, fara sa le dea salariu, iar in cazul in care ar fi plecat, ar
fi urmat sa plateasca cite 123 milioane de lei, doar pentru ca
figurau ca angajati ai lor. Oamenii au refuzat si doar 358 dintre noi
au plecat la Rafo”, ne-a declarat Vasilica Balas, unul dintre primii
disponibilizati de la rafinarie.
A urmat apoi, la scurt timp, procesul cu SNP Petrom, care a cerut
in instanta falimentul rafinariei, iar salariatii au devenit brusc
constienti de faptul ca soarta lor este la voia scenariilor puse la
cale de patronii rafinariei. Dar, deja era prea tirziu. Prezenta lor in
instanta, asistind cuminti la dezbaterile privind soarta lor, incercind
sa inteleaga termenii juridici care se vehiculau cu repeziciune intre
judecatori si avocati sau lichidator, nu a avut nici un efect. Desi
prin instanta s-au stabilit termene clare de plata a salariilor,
acestea nu au fost respectate decit la prima chenzina. Apoi, totul
a intrat in valmasagul procedurilor de judecata, iar la ultimul
termen, magistratii au decis sa nu aprobe plata salariilor.
„Liderul de sindicat de la Rafo ne-a tradat”
Mai mult, si cei care au fost transferati la Rafo au primit, acasa, in
plic, decizii de disponibilizare, iar oamenii au inteles ca nu vor
beneficia de salarii compensatorii. „A venit la noi Vasile Podeanu,
liderul de sindicat, si ne-a spus sa ne semnam cererile de demisie
de la Rafinaria Darmanesti. Le-am semnat si, in ceeasi zi, ne-am
facut cererile de angajare la Rafo. Aici am trecut cu totii la
sindicatul Rafinorul, condus de Ion Marian. Desi de la noi au venit
350 de oameni, la negocierea contractului colectiv de munca
incheiat anul acesta nu am avut nici un reprezentant. Asa am
ajuns noi pe drumuri, iar Podeanu si-a luat masina noua”, a spus
Gheorghe Olteanu, la unison cu Vasile Iacob. „In contractul
colectiv de munca de pe 2004 este un articol care prevede ca in
caz de disponibilizare nu vor primi salarii compensatorii salariatii
punctelor de lucru nerentabile. Bineinteles ca noi am fost primii pe
lista”, ne-a spus si Mioara Alupei. „Marian, care-i cumatru cu
Iacobov, a dat mina cu el si nu-l mai doare nici in cot de soarta
noastra. Nici macar n-a avut curajul sa vina sa stea in fata
oamenilor, sa le spuna ca vor fi dati afara de la Rafo”, a rabufnit
vocea unui barbat murdar de vaselina pe fata. „Cind a venit
Iacobov aici ne-a spus ca daca va cistiga PSD-ul alegerile va
merge Rafinaria Darmanesti ca pe vremea lui Ceausescu. «Vom
merge si vom face holdinguri in tot Bacaul, pentru ca aici este
petrolul, sub picioarele noastre»”, ne-a spus atunci, iar acum il
cautam si prin canale, dar nu-l mai gasim pentru ca au vindut pina
si petrolul care alcatuia zestrea instalatiei (cantitate de petrol care
asigura conservarea instalatiilor pe timp de iarna, n.r.), asa cum nu
s-a intimplat niciodata de cind e rafinaria”, a spus Mihai Avadanii.
Campanie electorala cu pistolul la briu
Oamenii si-au amintit si cum a decurs campania electorala din
2000, cind in turul doi la prezidentiale ajunsesera Iliescu si Vadim,
iar oamenii partidului intrasera in panica. „A venit Iacobov aici, ne-
au scos pe toti in curte si l-am asteptat in frig, iar el a venit dupa
citeva ore. Intr-o mina avea un ziar mototolit, iar cu cealalta tot isi
dadea la o parte haina, sa i se vada pistolul la briu. Ne-a spus ca
daca cistiga Vadim alegerile, a doua zi va fi bombardata rafinaria,
iar oamenii s-au luat cu miinile de cap si l-au votat fuguta pe
Iliescu. Multi dintre noi isi mai aminteau ce-au insemnat
bombardamentele, asa ca nu li s-a parut de gluma. Ne-au dus si la
Alba Iulia, pe gratis, cu mincare si bautura in fiecare autocar si ne-
au dat cite o prima cit valoarea unui salariu”, au povestit Vasile
Iacob si Mihai Avadanii campania electorala pe care a facut-o
Iacobov la rafinaria pe care o patrona. Amintirile stirnite de cei doi
barbati le-au deschis si altora pofta de destainuiri si ne-au spus ca
la inchiderea rafinariei toti sefii au primit salarii de consolare. „Sa
nu cumva sa apuce sa se plinga pe undeva. Sumele au ajuns si la
cite 800 de milioane de lei de caciula, in functie de cit de mult stia
fiecare. Au fost pina si soferi de-ai lor care stiau prea multe si au
primit salarii de astea, de consolare”, a spus si Vasile Stirparu.
„Pina in primavara trecuta au venit zeci de mii de tone de benzina
si motorina de la Rafo, sub denumirea de componenti, chipurile sa
o imbunatatim noi. Pe dracu! Cu ce sa facem asta, daca nu aveam
instalatii? Cum ajungeau vagoanele, tot asa plecau, la beneficiari
stiuti numai de domnisoara Petroiu, directoarea de marketing.
Inainte de Iacobov, cind era regula peste tot, nu exista sa plece un
vagon din gara fara sa aiba eticheta cu beneficiarul, ca sa stie si
prostii de prin alte gari unde sa le dirijeze. Cum a venit Iacobov,
toata marfa se livra unde stia directoarea asta. Asa s-au cistigat
bani buni, pentru ca aici era zona defavorizata si nu se plateau
taxe de nici un fel. Aici ar trebui sa vina PNA-ul, nu sa umble dupa
gainari prin tara”, a spus si Stoleru Iacob, fost sef de tura la rampa
de incarcare descarcare a Rafinariei Darmanesti.
Liderii de sindicat au fost amenintati de Angheluta si SRI
De cind s-au pornit disponibilizarile la Rafinaria Darmanesti, liderii
de sindicat mai mari sau mai mici au tot fost amenintati, mai mult
sau mai putin voalat, ca nu-i bine sa incite lumea la proteste. „Pe
unii i-au cumparat, asa cum s-a intimplat cu Marian de la Rafo si
Podeanu de la noi, ca asta acum umbla cu masina noua, la altii le-
au spus sa aiba grija de copii cind trec strada. Iar oamenii, de frica,
si-au tinut gura”, ne-au spus oamenii, impingindu-l in fata pe unul
dintre liderii de sindicat amenintati de conducerea rafinariei.
„Inainte de disponibilizare, prin august am avut o discutie cu
Octavian Angheluta (fost director adjunct la Rafinaria Darmanesti,
n.r.), care mi-a spus sa avem grija cum ne purtam, ca ne-ar putea
lua foc casele daca aprindem spiritele oamenilor. Sau ca cine stie
ce s-ar mai putea intimpla”, ne-a declarat si Iulian Palos.
„Angheluta asta, cind a venit la noi de la Mina Comanesti, avea un
balon jegos si dadea „buna ziua” si la giste. Acum schimba
masinile ca pe chiloti, a dus si rafinaria de ripa si ameninta oamenii
ca le da foc la case”, a mai precizat Iacob. Un alt lider de sindicat
asupra cauia s-au facut presiuni este si Constatin Ardeleanu. El
sustine ca, de saptamina trecuta, un subcomisar de la SRI, care
raspunde de zona Trotusului, a venit si i-a dat „sfaturi utile”.
Acestea faceau referire mai ales la posibilile proteste de strada pe
care le-ar fi facut oamenii. „A venit cu legitimatia la mine si mi-a
spus sa conving oamenii sa nu iasa in strada, pentru ca nu au
motive. Apoi a tot incercat sa ma traga de limba despre diverse
persoane, iar eu i-am spus sa citeasca ziarele, pentru ca vuiesc de
luni de zile cu exact genul de informatii pe care voia sa le alfe el
de la mine”, ne-a spus si Constatin Ardeleanu.
In final, oamenii au decis sa faca o contestatie colectiva in privinta
concedierilor pe care sa o depuna la Tribunal, iar liderii de sindicat
vor incerca sa obtina autorizatii pentru pichetarea sediului
partidului de guvernamint si a prefecturii. De asemenea, ei au mai
cerut ca macar in ultima clipa, Ion Marian, liuderul de sindicat de la
Rafo, cel despre care spun ca i-a tradat, sa aiba curaj si sa vina in
fata oamenilor cu cineva din conducerea Rafo, sa le explice fostilor
salariati de la Rafinaria Darmanesti de ce au fost concediati fara
dreptul de a primi salarii compensatorii. (Mirela ROMANET)
Îți recomandăm
