Makarenko – scoala celor mai rele fete din tara

"Am fugit pentru ca ma ofticau colegele"
Ionica a ajuns aici de la Casa de Copii, unde nu putea fi tinuta in friu si, mai rau, incepuse sa-i molipseasca si pe ceilalti. Comportament antisocial – s-ar traduce asta in limbaj oficial. A escaladat pentru prima data gardul scolii in vara anului 1995. A fost suficient sa plece o data, "cu fetele", pentru ca iesirile sa nu o mai sperie. A doua oara nu a mai tras la bunici, ca la inceput, ci a preferat sa-si caute un loc sa cistige bani. S-a bucurat de libertate pret de citeva saptamini, dupa care s-a intors. La prima intilnire cu colegele, ea a inteles ca lucrurile nu vor mai fi ca inainte. Cele care o indemnasera sa fuga o sicanau cu tot felul de birfe, cum ca banii agonisiti ar proveni de la soldatii cu care tinara se intilnea.
"A doua oara am fugit pentru ca ma ofticau colegele. Nu mai suportam sa le ascult minciunile", spune Ionica. Dar nici dupa urmatoarele iesiri nu a avut parte de stilul de viata la care visase. "M-am angajat ca femeie de serviciu la gara, dar era greu". In scurt timp, lipsa banilor a obligat-o sa-si incerce norocul in relatii ocazionale, care i-au adus o sumedenie de probleme: "Vreau sa uit acele momente si sa nu mai vorbesc despre ce s-a intimplat".
Inceputurile au fost aceleasi si pentru Ionela, numai ca ea nu tinjea dupa libertate, ci fugea ca sa-si vada fratii. Prima data a sarit gardul intr-o noapte din iarna anului 1993. "Venisem in scoala de doua saptamini si nu ma acomodam cu regulamentul si colegele. Ele mi-au spus ca trebuie sa astept trei luni ca sa-mi dea drumul in oras, dar n-am rezistat". Pina acum Ionela a fugit cam de zece ori, de cele mai multe ori cu sora, care in urma cu un an a plecat si n-a mai revenit.
"Munca de-o luna se duce intr-o zi"
Toata stradania profesorilor de a le explica elevelor un minim de morala a vietii se duce de ripa odata ce acestea termina orele. In dormitoare, fetele isi duc propria viata in care discursul profesorilor e tocmai bun de luat «la misto». "Uneori simt ca vorbesc cu elevele in zadar dar, daca gasesc macar un mod de a le capta atentia, imi spun ca merita efortul", ne-a declarat directoarea scolii, Gabi Axinte.
Marea problema a fetelor de la reeducare este aceea ca stau mai mult timp inchise si ca nu beneficiaza de un program obisnuit. Daca sint verificate si tinute din scurt ajung sa considere scoala un soi de detentie si, in final, pleaca. Profesorii spun insa ca acest mod de viata se impune tocmai pentru ca in comportamentul acestor copii ceva scirtiie. "Aici trebuie sa lucram noi, spune directoarea . Sa le obligam, daca trebuie, sa invete carte si o meserie si, in timp, sa le insuflam acea incredere in sine, in posibilitatile proprii" .
Munca cu aceste fete devine cu atit mai dificila, cu cit multe dintre ele n-au cunoscut niciodata caldura unui camin. Cele mai multe provin din casele de copii si au ajuns la reeducare pentru comportament anormal sau in urma unor infractiuni. (Eduard ADAM)