Caută 
6 MIN
Corneliu Iacobov a afirmat, in vara anului trecut, ca din cei
peste 700 de salariati citi numara Rafinaria Darmanesti, 360 au
fost transferati la Rafo Onesti. Motivul: intreprinderea
darmanesteana era deja inchisa, caci nu mai avea materie
prima pentru prelucrare. Transferul celor 360 de salariati s-a
facut doar in acte, fiindca, in realitate, ei lucrau tot la Rafinaria
Darmanesti, la sectia de cocsare, care a fost preluata de Rafo
Onesti ca punct de lucru. La sfirsitul lunii ianuarie, 319
oameni din cei 360 care au fost transferati cu cartile de munca
la Rafo au fost disponibilizati. Oamenii au primit acasa plicuri
in care erau instiintati ca, de la 1 martie 2004, sint dati afara cu
respectarea Contractului colectiv de munca de la Rafo Onesti.
Acesta prevede, printre altele, ca angajatii de la punctele de
lucru nerentabile nu pot primi salarii compensatorii. Sectia de
cocsare de la Rafinaria Darmanesti a fost considerata un
punct de lucru nerentabil. Oamenii, care se considerau mai
norocosi decit colegii lor ramasi la Rafinaria Dramanesti, au
constatat ca, de fapt, au mult mai putin decit acestia. Cu doar
o doua zile inainte de expirarea preavizului dat de Rafo
Onesti, rafinarii de la Darmanesti si-au mutat protestele la
Rafo.
Aproximativ 150 de oameni, jumatate dintre angajatii transferati de
Iacobov de la Rafinaria Darmanesti la Rafo, au protestat ieri in fata
societatii onestene. Ei au acuzat sindicatul si conducerea Rafo ca
au complotat ca prevederile Contractului colectiv de munca (CCM)
pe anul 2004 sa-i dezavantajeze. „Cind am fost transferati aici, ne-
am inscris in sindicatul de la Rafo, cu gindul ca ne va apara
interesele. Ne-au aparat pe dracu’. S-a negociat contractul colectiv
de munca pe anul 2004 fara ca din partea celor care proveneau de
la Rafinaria Darmanesti sa fie macar un singur reprezentant. Si,
asa, s-a ajuns la punctul acela 15, prin care se spune ca
salariatilor de la punctele de lucru nerentabile nu li se vor asigura
platile compensatorii. Sigur ca daca n-am participat la negocieri
nici n-am avut de unde sa stim despre prevederea asta si abia
acum am descoperit ca nu ni se cuvin salarii comepnsatorii”, ne-
au spus oamenii adunati ciucure in jurul liderului de sindicat de la
Rafo, Ion Marian, care a iesit sa stea de vorba cu fostii lui colegi de
munca adunati in fata portilor. „I-am dat in judecata pe cei de la
Rafo. Sint 120 de dosare in instanta si vineri avem primul termen.
Pina atunci, vrem un rezultat, ca, altfel, nu plecam de aici”, au
spus oamenii.
Ei au mai aratat ca nu este drept sa se faca discriminari intre
salariati. „Sintem 500 de oameni disponibilizati, iar printre ei sint si
de la Rafo. De ce ei primesc salarii compensatorii, iar noi, cei care
am fost transferati aici de la Darmanesti, nu le primim?”, au
intrebat fostii salariati.
„Sa vedem protocolul din decembrie 2003 prin care ati hotarit sa
ne dati afara. De ce nu ne-ati anuntat despre treaba asta cu 60 de
zile inainte, asa cum spune legea?! Nici n-ati avut curajul sa veniti
sa ne spuneti in fata lucrurile astea, ne-ati trimis deciziile prin
posta”, s-au plins oamenii furiosi. „De ce sint disponibilizati toti cei
care au fost transferati de la Rafinaria Darmanesti? De ce nu ati
tinut cont de cei care mai au cite doi – trei ani pina la pensie? Sau
de faptul ca printre cei care au venit de la Darmanesti sint ambii
soti disponibilizati? Stiti ca printre noi sint oameni care au luat
imprumuturi pe carduri, nu au cum sa le achite, si acum nu pot
merge nici in somaj? Sau ca au imprumuturi in banca si le sint
luate locuintele pentru ca nu au cu ce sa-si achite ratele?”, au venit
intrebarile acuzatoare din toate partile.
„Ce mai inventeaza acum PSD ca sa cistige alegerile? Ca anul
trecut ne-a dus ca pe oi la Alba Iulia, in excursie, ca sa-l votam pe
Iliescu”, au mai spus oamenii. Ion Marian, liderul sindicatului
Rafinorul, le-a explicat fostilor lui colegi de munca ca acuzele ar
trebui indreptate catre conducerea Rafinariei Darmanesti, care a
administrat dezastruos intreprinderea si care acum a ajuns sa fie
lichidata prin decizie judecatoreasca. „Nu a existat nici un complot
cu conducerea Rafo, pentru ca la vremea cind s-a incheiat
protocolul s-a stabilit doar numarul de 550 de salariati care
urmeaza sa fie disponibilizati, nu si locurile de munca de unde
provin ei. Cred ca trebuie strins un pic surubul in privinta
lichidatorului si a directorilor de la Rafinaria Darmanesti”, a spus
Marian. Afirmatia acestuia i-a stirnit si mai mult pe oameni, care au
spus ca, de cind a intrat in lichidare societatea, nu-i mai vede
nimeni pe acolo. „Nici lichidatorul n-a calcat pe acolo, iar fostii
directori s-au vazut cu sacii in caruta si ne sfideaza acum,
plimbindu-se cu masini bengoase prin Darmanesti. Ba, dupa ce s-a
scris in ziar ca Angheluta a luat cele doua locomotive, am auzit
noaptea pe la ora patru cum le-au adus in intreprindere. Nu-mi
venea sa cred. Somnoros cum eram, am crezut c-a pornit din nou
rafinaria”, a strigat unul dintre salariati.
Directorul Rafo: „Nu am organizat eu negocierile”
In ceea ce-l priveste pe Paul Ivascu, directorl general al Rafo
Onesti, acesta declara ca nu poate fi acuzat de salariatii care au
fost transferati de la Rafinaria Darmanesti, deoarece el a participat
la negocierea Contractul Colectiv de Munca (CCM) in calitate de
invitat, nu de organizator. „Conducerea Rafo a fost invitata de
sindicat sa inceapa negocierile pentru CCM. Am nominalizat o
echipa care s-a ocupat de treaba asta, dar cei care s-au ocupat de
organizarea negocierilor au fost cei de la sindicat. Pe mine, ca
manager al acestei unitati, nu m-a interesat in nici un caz de la ce
loc de munca anume provin reprezentantii salariatilor cu care s-au
purtat negocierile. In plus, prevederea aceea de care fac ei atita
caz, potrivit careia salariatii care provin de la punctele de lucru
nerentabile nu primesc salarii compensatorii, exista si in vechiul
contract colectiv de munca, nu a fost impusa acum in nici un caz”,
ne-a declarat Paul Ivascu. El sustine ca atunci cind a preluat friiele
la Rafo Onesti a facut un plan de rentabilizare a societatii potrivit
caruia nu are nevoie decit de 2.600 de salariati, ori la Rafo erau
3.200 de angajati.
„Am purtat negocieri pe tema asta si trebuiau facute reduceri cu
cheltuielile de personal de 260 de miliarde de lei. Am avut doua
alternative: ori scadem salariile tuturor cu 25 la suta si nu dam pe
nimeni afara, ori disponibilizam oameni. Bineinteles ca salariatii din
Rafo nu au acceptat cu nici un chip sa le fie micsorate salariile,
asa ca s-a negociat numarul celor care trebuiau dati afara. Cu greu
s-a ajuns si la cifra asta de 550, pentru ca administratia societatii a
venit cu o cifra mult mai mare de disponibilizari”, a precizat Ion
Marian. In privinta discriminarilor de care sint acuzati cei de la
Rafo, Paul Ivascu spune ca nu face decit sa aplice legea. „Punctul
de lucru de la Rafinaria Darmanesti era nerentabil. De aceea nu
primesc oamenii salarii compensatorii, nu pentru ca n-ar proveni
din rindul vechilor salariati ai Rafo. Asta nu inseamna ca toti cei
care sint disponibilizati din rindul angajatilor de la Rafo vor primi
salarii compensatorii. Printre ei sint si oameni care au mai
beneficat o data de salarii compensatorii si, potrivit legii, nu le vor
mai primi si a doua oara”, a incheiat Ivascu.
Se va intilni Corneliu Iacobov cu angajatii?
Disperati, oamenii au format o delegatie de cinci reprezentanti, pe
care a madatat-o sa mearga la o intilnire cu Corneliu Iacobov. Ei i-
au trimis acestuia o scrisoare in care i-au solicitat o intrevedere
pina joi, 1 aprilie, cind urmeaza sa se decida soarta lor. „Timpul a
demonstrat ca prin implicarea conducatorilor numiti de
dumneavoastra ca rafinaria inregistreaza pierderi constante, fara
ca nimeni sa va sesizeze adevarul”, au spus fostii salariati ai lui
Iacobov in scrisoarea pe care i-au adresat-o. Oamenii nu s-au sfiit
sa-i aminteasca de toate promisiunile facute in vara lui 2003, cind
le-a propus „redistribuirea fortei de munca de la Rafinaria
Darmanesti catre diverse obiective din structura pe care o
administrati, perioada in care urma sa fie rezolvata activarea
societatii noastre sau implementarea definitiva a salariatilor pe
structura altor societati. In toata perioada, am crezut fara rezerve
in promisiunile si in bunele dumneavoastra intentii, dar la finele
anului 2003 au aparut efectele totale ale opririi societatii si la
nivelul salariatilor. Astazi, in luna martie 2004, am ajuns cu totii pe
drumuri fara ca nimeni sa ne spuna ce se va intimpla cu noi”, au
scris fostii salariati. Ei arata ca au ramas pe drumuri tineri care nu
mai au nici o perspectiva, dar in aceeasi masura sint si salariati cu
virste cuprinse intre 48 si 55 de ani, care nici nu se pot pensiona,
dar nici nu se mai pot angaja in alte parti. Ei i-au cerut fostului lor
patron o intrevedere cu delegatii alesi, alaturi de care sa gaseasca
solutii cu privire la pastrarea locurilor de munca ale angajatilor de
la Rafinaria Darmanesti sau gasirea unor alternative. Daca nici una
dintre propunerile sus mentionate nu ar fi acceptata de Corneliu
Iacobov, oamenii i-au cerut sa accepte plata salariilor
compensatorii. Totul depinde acum de acceptul, sau nu al lui
Iacobov de a se intilni cu fostii salariati. Daca nu va sta la discutii
cu oamenii, acestia sint decisi sa vina sa stea cu corturile in fata
Rafo, pina li se va rezolva situatia. (Mirela ROMANET)
