Rafinaria Darmanesti a devenit istorie

Rafinaria Darmanesti nu mai exista ca societate. Judecatorii
sindici au declansat procedura de lichidare a acestei firme
care a debutat, asa cum era si firesc, cu radierea Rafinariei
Darmanesti din Registrul Comertului. In acest fel, o firma care
a marcat istoria judetului in ultimii 50 de ani este
inmormintata. Declansarea procedurii de lichidare este ultimul
pas inainte ca lichidatorul sa inceapa sa vinda bunurile
rafinariei pentru a recupera macar o parte din creantele pe
care le are rafinaria catre stat si ceilalti parteneri comerciali.
Pe 22 ianuarie 2004, judecatorii de la Sectia Comerciala a
Tribunalului Bacau au decis sa admita cererea de declansare a
lichidarii Rafinariei Darmanesti. Aceasta a fost dorinta
administratorului judiciar, avocatul onestean Alexandru Tabarcea,
cel care a fost desemnat si lichidator al rafinariei. Cererea lui a fost
sustinuta de toti ceilalti creditori care nu au fost de acord cu planul
de reorganizare propus de Adunarea Generala a Actionarilor
(AGA), intrunita la inceputul lunii noiembrie a anului trecut.
Tabarcea a aratat ca planul de reorganizare nu este viabil si nici
nu poate fi pus in practica, pentru ca rafinaria nu are lichiditati, nu
poate lua credite si nu are nici tehnologia necesara pentru a
procesa produsele petroliere in conformitate cu cerintele actuale.
In planul de reorganizare, actionarii propuneau ca „SNP Petrom sa
preia pe actiuni rafinaria in contul creantei si sa livreze petrol la
maxim 100 de dolari pe tona, lucru imposibil atita vreme cit cotatia
actiunilor rafinariei este zero, activele societatii sint in totalitate fie
gajate, fie ipotecate, iar SNP nu poate fi obligata sa livreze petrol
la un pret impus”, a declarat lichidatorul rafinariei Darmanesti. In
plus, societatea are datorii imense la stat si la partenerii
comerciali, iar de recuperat mai are doar vreo 27 de miliarde de
lei.
De asemenea, conform calculelor specialistilor, pentru repornirea
rafinariei ar fi necesare cel putin 150 de miliarde de lei. Toate
aceste motive au fost suficiente pentru ca toti creditorii sa nu fie de
acord cu planul de reorganizare propus de AGA, iar judecatorii sa
decida declansarea procedurilor de lichidare.
SNP Petrom, scoasa vinovata pentru situatia Rafinariei
Darmanesti
SNP Petrom a fost creditorul care a inaintat cerere de declansare
a procedurii falimentului impotriva Rafinariei Darmanesti pentru o
datorie de peste 5.000 de miliarde de lei. Imediat dupa admiterea
cererii si declararea starii de insolventa, instanta a numit ca
administrator judiciar firma Profesional Tenarus, iar reprezentantul
acesteia, avocatul onestean Alexandru Tabarcea, avea obligatia
sa depuna un raport in care sa nominalizeze vinovatii pentru
starea in care a ajuns rafinaria. La unul din urmatoarele termene,
Tabarcea a prezentat un raport care a stirnit ilaritatea tuturor celor
prezenti in sala. El a spus ca vinovat pentru situatia rafinariei este
sistemul economic din Romania. Furiosi, reprezentantii SNP
Petrom au cerut administratorului judiciar sa numeasca pina la
urmatorul termen persoanele vinovate de aceasta stare a
lucrurilor. Cum Alexandru Tabarcea nu s-a conformat, SNP
Petrom a cerut schimbarea lui, lucru pe care l-a si obtinut pentru o
foarte scurta perioada. Tabarcea a fost insa reinstalat in drepturi si
a si depus, in ianuarie 2004, un raport suplimentar prin care a
indicat drept vinovat pentru ceea ce s-a petrecut cu Rafinaria
Darmanesti pe SNP Petrom. „In perioada 2000 – 2002, SNP
Petrom era printre putinii furnizori de materie prima pentru
societate si a livrat in mod constant petrol cu 190 de dolari/tona,
cu mult peste pretul pietii mondiale, unde petrolul cel mai bun,
BRENT, era cotat la 185 de dolari pe tona. SNP Petrom platea
pentru productie intre 60 – 97 de dolari pe tona si obtinea un
beneficiu suplimentar de cel putin 90 de dolari pentru aceeasi
cantitate. In aceasta perioada s-au acumulat pierderi de 518
miliarde de lei. In plus, pentru petrolul procesat, Petrom platea 21
de dolari pe tona, in vreme ce costul de productie era de 36 de
dolari pe tona. De aici s-au mai adunat inca 45 de miliarde de lei
pierderi. Cum SNP Petrom avea monopol, Rafinaria Darmanesti
era obligata sa se aprovizioneze in pierdere”, a aratat Tabarcea. El
a precizat ca, tot atunci, societatea a avut o activitate discontinua,
iar operatiunile de pornire-oprire a instalatiilor au mai adus inca
480 de miliarde de lei pierderi.
Datoriile cresteau, dar se cumparau masini scumpe
Replica SNP Petrom nu s-a lasat asteptata. Avocatii firmei au
aratat ca, la data privatizarii, Rafinaria Darmanesti avea datorii
foarte mari catre societatea lor si ca i s-a acordat clementa prin
livrarea in continuare de materie prima la aceleasi preturi ca si
celorlalti beneficiari. In plus, rafinaria a beneficiat de numeroase
esalonari si reesalonari pe care nu le-a onorat. La toate acestea s-
a mai adaugat si disparitia a aproape 300.000 de tone de petrol
care apartineau SNP si fusesera trimise la procesare la Rafinaria
Darmanesti. Contractul de procesare in cauza a fost incheiat la
inceputul lui 2000 si a adus SNP-ului o gaura de peste 250 de
miliarde de lei. Prin acest contract, Petrom trimitea 270.000 de
tone de petrol pe care rafinaria trebuia sa le proceseze contra unui
pret si apoi sa le si vinda in numele SNP contra unui comision,
urmind sa vireze, in contul SNP Petrom, sumele obtinute.
Contractul prevedea ca dreptul de proprietate asupra petrolului
apartinea SNP Petrom pina la vinzarea acestuia. Numai ca din
derularea contractului de procesare si a celui de mandat, SNP
Petrom nu a vazut nici un chior. Rafinaria Darmanesti si-a insusit
cele 275.000 de tone de petrol si le-a vindut fara ca SNP Petrom
sa vada vreun leu, desi petrolul ii apartinea. „Rafinaria Darmanesti
a incalcat contractul de procesare cu SNP Petrom si a vindut
petrolul unor terti, fara sa achite nimic din datorii. In conditiile in
care debitoarea avea datorii mari catre noi, aceasta si-a permis sa
investeasca in masini si in salarii foarte mari pentru personalul
TESA, care oricum era supradimensionat”, au aratat avocatii SNP
Petrom.
Rafinaria Darmanesti, stearsa din Registrul Comertului
Pina la urma, creditorii au cazut de acord ca planul de
reorganizare propus de AGA nu face nici cit o ceapa degerata si
au cerut, in cor, lichidarea societatii. In plus, reprezentantii
Electrica au cerut lichidatorului sa limiteze numarul salariatilor la
minim si sa asigure paza cu angajatii rafinariei. In replica,
Tabarcea a spus ca e imposibil, atita vreme cit firma de paza All
Guard din Onesti are asigurare si, in caz de furt, are cum sa
acopere eventuala paguba. Reprezentantii Rompetrol, un alt
creditor, a cerut lichidatorului sa se conformeze totusi obligatiilor si
sa numeasca si persoanele vinovate de falimentul rafinariei. In
urma cererilor tuturor creditorilor de a se declansa lichidarea,
judecatorii au dat unda verde acesteia. „Dispune dizolvarea
societatii debitoare prin radiere de la Registrul Comertului si
inscrierea acestor mentiuni la acelasi Registru al Comertului”, se
arata in documentul emis de instanta. Prin aceeasi hotarire, s-a
decis ca cel care a fost administratorul judiciar al rafinariei, adica
societatea Profesional Tenarus, reprezentata de Alexandru
Tabarcea, sa devina si lichidator. Tabarcea va primi lunar 1.000 de
euro, plus 10 la suta din sumele obtinute din lichidarea activelor si
recuperarea creantelor. In ciuda insistentelor noastre, Corneliu
Iacobov, patronul Rafinariei Darmanesti nu a putut fi contactat.
(Mirela ROMANET)
pe raster
O privatizare de succes transformata intr-un mare esec
Privatizarea rafinariei Darmanesti a fost considerat, la vremea cind
a avut loc, un mare succes. Contractul de privatizare a fost
semnat pe 21 decembrie 1999. Firma Imperial Oil si-a adjudecat
70% din pachetul de actiuni detinute de stat contra sumei de 10
miliarde de lei. Directorul FPS Bacau de la acea vreme,
Constantin Draganuta, declara ca privatizarea a fost un succes
avind in vedere datoriile societatii. Rafinaria Darmanesti insuma
datorii si penalitati de aproape 1.000 de miliarde de lei, acestea
fiind preluate de firma Imperial Oil. Conform contractului de
privatizare, noul proprietar trebuia sa investeasca, timp de cinci
ani, 38 de miliarde de lei pentru instalatii de mediu si alte 44 de
miliarde de lei pentru procesare, in termen de un an. Acum
rafinaria are datorii la bugetul statului de peste 3.500 de miliarde
de lei si a facut o gaura la SNP Petrom de 5.100 de miliarde de lei.
Asta, evident, in afara de datoriile catre alti parteneri de afaceri
sau institutii de stat. La sfirsitul anului trecut, Corneliu Iacobov
declara ca „pina acum am sperat ca pot sa redresez firma si am
investit milioane de dolari, dar singurul lucru care merge acolo
este cocsul acicular, unul din cele mai bune din Europa. Nu pot
insa tine un colos industrial doar dintr-o activitate. Am avut grija ca
400 de muncitori sa fie transferati la Rafo Onesti, iar 100 sa poata
primi pensie”.
Din clauzele contractuale de la privatizare s-a ales praful, iar SNP
Petrom va recupera, probabil, dupa spusele lichidatorului, cel mult
19 la suta din datorie. Nu se stie ce se va intimpla cu creantele pe
care le au de recuperat ceilalti parteneri de afaceri ai Rafinariei
Darmanesti si nici cit isi va putea recupera statul din datorie. Cert
este ca, timp de doi ani, statul roman a sustinut afacerea lui
Corneliu Iacobov din bani publici, respectiv cei ai SNP Petrom, iar
datoriile la stat s-au triplat. Unde s-au dus banii rezultati din urma
neplatii datoriilor la stat si a petrolulului primit de la SNP Petrom,
nimeni nu stie. (Mirela ROMANET)