Chiriasul kamikaze

Imobilul nr. 61 de pe Strada Rahova sta pe un adevarat butoi cu pulbere. Pana Meculescu, 57 ani, s-a baricadat in camarutele pe care le ocupa cu chirie din 1988 si le-a intesat cu "cocteiluri Molotov" si butelii de aragaz. El ameninta ca va declansa o bubuiala mai ceva ca in Bronx. Chiriasul-"kamikaze" spune ca va recurge la acest gest disperat, fiindca proprietarul casei vrea sa-l alunge din imobilul in care a investit circa 300 de milioane – in reparatii si alte lucrari de constructie. Cu toate ca pare constient de urmarile pe care le-ar avea explozia – Strada Rahova putind sa dispara, intr-o clipita, de pe harta orasului – Meculescu spune ca mai bine moare, decit sa i se faca o nedreptate. El sta, practic, cu bricheta in mina, asteptind cu infrigurare clipa in care ii va bate la usa executorul judecatoresc. "Daca vine peste mine si autoritatile nu ma ajuta, ma arunc in aer cu tot cu imobil!", asa suna ultimatumul pe care Meculescu l-a lansat, ieri, prin intermediul "Monitorului", catre proprietarii casei, sotii Berdant.
Legea 112/1995, pentru unii muma, pentru altii ciuma
In sirul lung de nationalizari abuzive, savirsite de regimul bolsevic, a intrat si imobilul nr. 61 de pe Strada Rahova, odinioara proprietatea braileanului Grigore Dumitriu, caruia i s-au mai confiscat, cu aceeasi ocazie, alte doua cladiri situate in zona cu pricina. Casa de la numarul 61, intinsa pe 299 de metri patrati, dintr-o suprafata totala detinuta de 476 metri patrati, a fost data ulterior in folosinta unor persoane care n-aveau acoperis deasupra capului, printre chiriasi numarindu-se si Victoria Iordache. In 1988, dupa efectuarea unor demolari pe Strada Ghioceilor, aceasta femeie a primit in spatiu familia nepotului sau, Pana Meculescu, silita sa plece pe nepusa masa, dupa ce li s-a ras casa de pe fata pamintului. Dupa citiva ani, batrina a parasit tara si s-a mutat la Geneva, in Elvetia. In 1990, ea i-a donat nepotului o portiune din imobil, mai precis o camera de 9 m.p., pe care o construise cu autorizatie legala. Pana Meculescu si sotia sa, Elena, chiriasi, s-au apucat sa faca diverse lucrari de constructie in cele trei camere pe care le ocupau.
In 1995, odata cu aparitia Legii 112, referitoare la retrocedarea caselor nationalizate, si-au facut aparitia rudele proprietarului, respectiv Anton si Risto Dumitriu. Dupa un proces indelungat, timp in care Risto Dumitriu a trecut la cele vesnice, Anton Dumitriu a capatat drept de proprietate asupra intregului imobil, compus din noua camere, patru holuri, doua bucatarii, doua debarale, o baie, marchiza si un WC. Dupa un an de zile, Anton Dumitriu a hotarit sa vinda intreaga proprietate – 476 m.p, din care suprafata de 299 m.p. e locuibila – si a gasit rapid cumparatori, pe inginerul Nicolae Berdant, sef Serviciu "Aprovizionare-Desfacere si Administrativ" de la SC CET SA, si acesta chirias in casa cu pricina, inca din anul 1992.
Inginerul Berdant a semnat contractul de vinzare-cumparare, prin instituirea ipotecii pe casa, pentru o perioada de 20 de ani, pina la achitarea creditului de 30 de milioane – contractat pentru a acoperi diferenta fata de pretul tranzactiei. Casa a fost cumparata cu suma totala de 250 de milioane de lei, iar 30 de milioane au fost achitati dintr-un credit luat de la CEC. Intreg imobilul a fost asigurat si apoi gajat, pentru suma respectiva.
Imediat, in Strada Rahova, la numarul 61, ura a inceput sa-si arate coltii. Conflictele dintre noul proprietar si Pana Meculescu au atins cote alarmante. Pe de o parte, Nicolae Berdant a incercat sa-i scoata pe "intrusi" de pe domeniul sau. Pe de alta parte, familia Meculescu a facut tot soiul de plingeri si la Politie, si la Parchet, invocind nulitatea tranzactiei imobiliare, care, in opinia acestora, s-ar fi facut pe baza unor falsuri grosolane, orchestrate de ex-proprietarul Anton Dumitriu, acte de care – sustinea Meculescu – sotii Berdant n-ar fi tocmai straini.
Dreptate pindita de foc si para
Marti, 15 mai, sotii Meculescu au simtit ca le fuge pamintul de sub picioare. Ei au primit Sentinta Civila nr. 1466 de la Judecatoria Braila, in dosarul nr. 964/ 2000, prin care magistratii hotarau evacuarea familiei Meculescu din imobil, plus o somatie de executare silita, datata 9 mai 2001. Contactat, ieri, de reporterii "Monitorului", Pana Meculescu, aflat, vizibil, sub imperiul stresului, a declarat: "Este o mare nedreptate. Sintem pe punctul de a fi aruncati in strada, la batrinete. Dar sint hotarit sa merg pina la capat. Voi iesi de aici doar cu pretul vietii mele si a familiei mele. Acest imobil a fost vindut lui Nicolae Berdant, pe baza unor schite false ale cladirii. Eu si sotia mea am investit vreo 300 de milioane de lei, in ani de zile, in lucrari de canalizare, centrala termica, racordari la apa si canal, calorifere. Ca sa locuim decent in incaperile noastre. La procesul de retrocedare, noi nu am fost citati. Familia Berdant, chiriasi ca si noi, a cumparat aceasta proprietate cu tot cu ce am construit noi, din banii nostri. Dupa ce s-a facut vinzarea, am inaintat plingere penala, aratind ca tranzactia s-a realizat prin fals si uz de fals. De la Politie, am primit confirmare, in 7 martie 2001, ca dosarul penal nr. 73412/ 2001, privindu-l pe Anton Dumitriu, a fost solutionat si trimis la Parchet, urmind sa primesc un raspuns, peste citeva zile."
Potrivit schitei imobilului, pe care ne-a prezentat-o Meculescu, acesta a facut o serie de lucrari care au segmentat cele trei camere in care a stat cu chirie pina in 1999 – conform contractului parafat de Directia Serviciilor Publice -, rezultind, astfel, cinci incaperi si citeva dependinte. Despre aceste camere, Meculescu spune ca sint ale lui si ca noul proprietar nu are cum sa-l deposedeze de ceea ce-i apartine. "Pe 9 februarie 2000, familia Berdant ne-a notificat in scris ca ei sint proprietarii si ca trebuie sa parasim cladirea. Nu se pot incalca drepturile chiriasilor, prevazute de lege. Vrei sa-l scoti pe chirias, trebuie sa-i dai casa, sa-l despagubesti… Ori, familia Berdant nu vrea sa auda de lege", a declarat Pana Meculescu.
Uite actul, nu e actul
In replica, inginerul Berdant a declarat ca, la mijloc, nu este vorba de o ilegalitate si ca situatia este pe cit se poate de limpede: "Eu am cumparat tot imobilul, pina la ultima caramida. Inca din ’99, Anton Dumitriu, care hotarise sa vinda casa, a facut adrese catre toti chiriasii si, din cite stiu, domnul Meculescu ori nu a fost interesat sa cumpere, ori n-a vrut. Dinsul nu are nici o autorizatie pe baza careia sa dovedeasca faptul ca avea voie sa construiasca legal pe acest teren. De ce vreau sa-l evacuez? Pentru ca, din ’93 incoace, dl. Meculescu a recurs la tot soiul de metode, sa le zicem, de intimidare. Injuraturi, amenintari la adresa familiei mele, chestii obscene si o serie de controale pe care mi le-a trimis pe cap. Aceasta situatie a culminat cu un gest facut acum citeva zile. M-a reclamat ca i-as fi furat piese auto si cherestea, drept pentru care au venit vreo sase politisti la mine acasa. Dinsul a dovedit ca nu este om, asa ca am luat legatura cu un executor judecatoresc, urmind sa-l evacuez cit mai rapid, mai ales ca d-lui Meculescu i-a expirat contractul de inchiriere, din data de 17.04. 1999."
Cintarind argumentele faptice si scriptice pe care le aduce fiecare dintre parti, se pot trage trei concluzii. In primul rind, Pana Meculescu nu detine nici un act de proprietate asupra vreunei incaperi din imobilul cu pricina, ci niste autorizatii pentru lucrari de reparatii, zugraveli, tencuieli si consolidari la dependintele pe care le-a ocupat cu chirie. In al doilea rind, inginerul Nicolae Berdant are la mina un act zdrobitor, respectiv contractul de vinzare-cumparare a imobilului. Si, in fine, exista la Parchet un dosar penal, in care ex-proprietarul, Anton Dumitriu, este cercetat cu privire la asa-zisele infractiuni de fals si uz de fals, comise, se pare, cu ocazia vinzarii imobilului.
In incercarea disperata de a-si pastra dreptul de a locui in casa, Pana Meculescu ameninta ca va transforma intr-o ruina imobilul respectiv, in cazul in care "portareii" ii vor calca pragul.
Reporterii "Monitorului" au vazut, ieri, cu ochii lor, arsenalul pe care si l-a procurat Meculescu: sticle cu benzina, cutii cu diluant, butelii de aragaz, toate depozitate intr-o camaruta unde se poate ajunge in doi timpi si trei miscari. "Daca vine familia Berdant peste mine sa ma evacueze, iar autoritatile nu ma ajuta, merg pina la capat. Si comandantului Politiei ii spun ca ma arunc in aer, cu tot cu imobil. Sint crestin si, sincer, n-ar trebui sa fac asta. Dar, aici, este o chestiune de viata si de moarte, de dreptate. De marti, de la ora 11.00, cind am primit somatia de evacuare, sint terminat. Stau cu extraveralul pe masa si pling ca un copil, n-am plins niciodata pina acum. Cu mina pe inima, va spun: in casa asta n-o sa intre nimeni sa ma dea afara", a amenintat chiriasul-"kamikaze". (Nicu MATEI, Nicoleta BUTNARU)