Cirmaci brailean mort in Iugoslavia

Cirmaciul brailean Sandy Sacagiu, de 45 de ani, s-a imbarcat incepind cu 23 ianuarie a. c. pe un slep al "Danubtrans", fara a avea formele legale de angajare. Destinatia slepului 7519: Novi Sad – Iugoslavia. "Pe data de 9.03.2000, am primit telefon de la sotul meu, care mi-a spus ca au incarcat griu si ca asteapta un vapor pentru a se intoarce acasa. Pe data de 11.03.2000, m-a sunat contabila firmei «Danubtrans» si mi-a spus ca sotul meu este grav bolnav, la spital. Abia pe 12.03.2000 am fost anuntata ca sotul meu a suferit un infarct miocardic si ca a decedat", a relatat Didina Sacagiu.
Conform raportului intocmit de capitanul slepului, Dan Fataciune, "in ziua de 11.03.2000, in jurul orei 7.00, dupa terminarea formalitatilor de plecare din portul Novi Sad, nava a plecat spre convoi, in zona km. 1251 (…), iar dupa cuplarea navei, marinarul l-a vazut, pe slepul 7519, pe cirmaciul acestuia care era cazut pe punte, in pupa babordului".
Sandy Sacagiu a decedat din cauza unui infarct miocardic. Asa reiese din documentele emise de autoritatile sirbesti, certificatul de deces, respectiv "documentul insotitor de transportare a decedatului". Armatorul, patronul "Danubtrans", Nicu Buradatencu, ne-a povestit varianta sa, formulata, de altfel, in urma relatarilor echipajului: "Pe 11 martie, la opt dimineata, m-a sunat acasa dispecerul de la «Europa» si mi-a spus ca Sandy, cirmaciul, a fost gasit mort, asezat pe o lada cu nisip. Probabil i-a venit rau si s-a asezat acolo. Avea manusile alea din piele, pe miini. Era rezemat de cabina. Mi s-a spus ca a facut infarct miocardic."
Pe de alta parte, Didina Sacagiu a afirmat: "Pe 15 martie, a fost adus cadavrul sotului meu acasa, intr-un sicriu metalic, sigilat. Mi s-a spus ca nu am voie sa-l desigilez, dar l-am desigilat. Avea facuta autopsia, iar in partea stinga a fruntii avea o gaura de cca. 6-7 mm. In spate, la cap, avea o rana mare si singe inchegat. Aceasta o pot dovedi cu martori."
Didina Sacagiu si martorii ei, Stefan Chirica, Militina Fotea, Verginica Dragomir si Aurica Cusmin au fost audiati si de un procuror al Parchetului de pe linga Tribunalul Braila. In acea declaratie, Didina Sacagiu n-a mai sustinut cu aceeasi tarie afirmatiile initiale. De altfel, ea ne-a spus ca procurorul ar fi convins-o sa renunte la cererea de exuhamare, desi era dispusa sa plateasca exhumarea, "poate ajutata si de firma", cum zicea.
Mama decedatului, audiata si ea, a spus: "Nu sint motive sa cred ca Sandy Sacagiu ar fi fost impuscat." Un alt martor a afirmat: "Avea o vinataie la cap. Nu stiu de unde", iar martorul Stefan Chirica a sesizat "un mic semn de culoare rosie", nu si o gaura in timpla lui Sandy.
Mihaela Aghenitei, prim-procuror al Parchetului de pe linga Tribunalul Braila, a declarat: "Plingerea a fost respinsa ca neintemeiata. Martorii – dar si reclamanta – au sustinut, pina la urma, ca omul nu avea urmele unei impuscaturi. Apoi, sint actele sirbesti care spun ca Sandy Sacagiu a suferit un infarct miocardic. Nu putem pune la indoiala veridicitatea acestor acte."
Sint, de altfel, citeva supozitii ca femeia vrea sa scoata niste bani de la firma "Danubtrans". Pina acum, desi Sandy Sacagiu nu era angajat cu carte de munca, armatorul Nicu Buradatencu a cheltuit cum spunea, vreo 30 de milioane de lei pentru familia Sacagiu: "Cind Sandy a plecat in cursa i-am dat un milion de lei, 100 de marci si 75 de dolari. Apoi i-am trimis, printr-un alt marinar, inca 50 de dolari, fara chitanta. Dupa o luna, i-am mai dat un milion. Cind am aflat ca a murit, am cheltuit 1500 de dolari cu transportul si cu repatrierea cadavrului. Dupa aceea, i-am dat Didinei Sacagiu 7 milioane de lei, am facut crucea, sicriul si altele pentru inmormintare. Nu stiu cum ma voi descarca, in contabilitate, de acesti bani. Poate ar trebui sa ma indrept impotriva doctoritei care l-a gasit apt medical pe cirmaci inainte de a pleca pe slep."
Cabinetul medical care l-a declarat "apt medical pentru functia de cirmaci" pe Sandy Sacagiu, in 20.01.2000, este al Dispensarului Policlinic C.F. Galati. Viza cu pricina poarta antetul Dispensarului Medical Fluvial si parafa unui medic numit Stoica.
Adevarul este undeva, la mijloc. Fotografiile capitanului Fataciune nu arata prezenta vreunui semn pe timpla cirmaciului. Dar fotografiile cu pricina nu sint acte oficiale, ci doar "amintiri", cum spunea capitanul. O amintire, nedorita insa, ar putea sa fie si pretul unei exhumari: "patru, cinci milioane. In final poate ajunge si 10 milioane", spunea procurorul Aghenitei.
Cert este ca disperarea n-are pret. Disperarea unei femei singure si fara serviciu si a trei copii ce-si vor sterge cu greu imaginea tatalui mort, inchis intr-un sicriu metalic. (Nicoleta BUTNARU)