Detinuti sinucigasi

Dupa evenimentele din decembrie 1989, valul schimbarilor a cuprins chiar si Directia Generala a Penitenciarelor. Receptivi la experienta colegilor din Occident, comandantii penitenciarelor – constrinsi si de nenumaratele reglementari internationale privind Drepturile Omului – au reformat considerabil sistemul de detentie. Astfel, indivizii care executa o pedeapsa privativa de libertate – inchisoare contraventionala, pina la detentie pe viata – au dreptul de a avea in celula radiocasetofon, televizor si haine "civile", si pot detine aparat de ras. Mai mult decit atit, puscariasii cuminti pot folosi telefonul cu cartela instalat special pentru ei. Cu toate acestea, desi multi dintre ei nu sint altceva decit infractori de drept comun – hoti, tilhari, violatori si criminali notorii – locatarii de la "mititica" se considera de multe ori "nedreptatiti" si incearca, prin automutilare, sa impresioneze, sa obtina mai multe drepturi, sau sa demonstreze pur si simplu ca nu sint in toate mintile. De multe ori, aceste incidente sfirsesc tragic. Dar ceea ce este cu adevarat tragic este faptul ca fenomenul, din pacate, nu poate fi stopat. In penitenciar, lucru stiut doar de cei care au fost acolo, domneste legea nescrisa a "celui mai tare", legea tacerii, a groazei si disperarii. A celor de dupa gratii.
Automutilarile – un mod de protest
"Sint in sistem din anul 1983", ne-a declarat ieri mr. Stefan Ciupitu, responsabil al Compartimentului care se ocupa cu reeducarea detinutilor. "Cred ca automutilarea a luat amploare dupa decembrie 1989. Acum, fiecare detinut vrea sa aibe cit mai putine obligatii, inchipuindu-si ca merita mai mult decit le ofera legea. Cei incarcerati se automutileaza in semn de protest sau ca sa li se usureze regimul de detentie. Eu nu am mincat in armata mincarea care se maninca aici – trei feluri, plus pachet pentru cei care merg la munci."
Potrivit mr. Ciupitu, automutilarile sint de mai multe feluri: batutul cuielor in cap, taieturi la ambele miini sau plagi taiate in abdomen. Detinutii folosesc cuie de diferite calibre, alegind pentru "penetrare" diferite zone ale capului: parietala, zona cuprinsa intre ochi sau crestetul capului. Ultimul detinut care si-a infipt un cui in cap este Ionel Munteanu ("penetrarea voluntara tablia osoasa parietala stinga"), care, din "greseala", si-a atins si creierul. Din fericire, gestul sau nu a avut urmari foarte grave.
"Un detinut din Galati a reusit sa inghita clopotul din fonta care se afla la bazinul de la WC"
Ieri, infirmeria Penitenciarului Braila s-a confruntat cu o afluenta crescinda de indivizi sinucigasi. Constantin Motfolea, venit de numai citeva saptamini in detentie – pentru tentativa de omor – si-a taiat pur si simplu gitul. Asistenta institutiei i-a cusut rana si l-a trimis in celula. Inaintea lui Motfolea, mai trecusera pe la infirmerie doi detinuti, si ei cu giturile taiate. Din nefericire, uneori, aceste tentative de suicid se dovedesc a fi tragice, cum a fost cazul lui Radu Nita, decedat in iulie anul trecut, dupa ce si-a infipt un briceag in abdomen. Mr. Stefan Ciupitu continua: "Unii chiar inghit cozi de linguri sau furculite sau alte obiecte. Desi e greu de crezut, un detinut din Galati a reusit sa inghita clopotul din fonta care se afla la bazinul de la WC, dupa ce l-a spart in bucati! Totul pentru ca unii se cred pedepsiti pe nedrept sau pentru ca le spun colegii «Fraier esti, si-au batut joc de tine!» Ajung chiar sa-si provoace o rana, apoi pun pe ea urina si fecale, ca sa se infecteze."
Cu siguranta, fenomenul e specific tuturor penitenciarelor, Braila fiind totusi o unitate in care astfel de cazuri sint cele mai rare din Romania. Mai grav este ca el, din nefericire, nu poate fi stopat. Mr. Ciupitu ne-a spus in acest sens: "E posibil ca detentia sa afecteze intrucitva psihicul, dar, de regula, detinutii vin cu «sechele» din afara. Este imposibil sa-i oprim. Intr-o celula sint pina la 50 de detinuti. Ce-ar putea sa faca un gardian, care supravegheaza 15 detinuti? In plus, ei se automutileaza de obicei cind se afla la WC, fara ca cineva sa stie ce se intimpla."
Detinutilor nu le este de ajuns ca au provocat rau celor din jur, sau ca acasa le-au ramas sotiile si copiii fara ajutor, uneori fara o bucata de piine. Ei isi fac rau chiar si lor insisi, facindu-i astfel si pe altii sa sufere. (Marian GHEORGHE)