Doi pusti au fost ingropati de vii

Venit in vizita la bunicii din comuna Romanu, braileanul Florin Vladescu, 11 ani, impreuna cu prietenul sau, Petrica Carabat, din localitate, si-au gasit luni dupa-amiaza un loc de joaca ce s-a dovedit a fi fatal: groapa de la marginea satului de unde localnicii scoteau pamint galben pentru gospodariile lor. In timp ce se hirjoneau pe fundul gropii, copiii au fost surprinsi de un mal greu de doua tone, care s-a surpat si i-a ingropat de vii.
Smuls din ghearele mortii
Speriat de ceea ce a vazut, unul dintre copiii care se jucau linga marginea gropii a alergat acasa si l-a anuntat pe bunicul sau, Petrea Ciuca, 68 de ani, care are gospodaria la circa 30 de metri distanta de lutarie. Batrin si bolnav, Ciuca a fugit intr-un suflet la groapa cu pricina si a sapat ca o cirtita in pamint, cu miinile goale, ca sa-i scoata pe copii la suprafata. "In graba aia si de emotie n-am mai nimerit sa iau lopata. Am riciit in tarina. Se auzeau gemete si tipete de sub pamint. Dupa vreo jumatate de ora, am dat de o mineca de tricou. Am tras tare, l-am apucat pe copil de mina si l-am smuls din mormanul de pamint. Copilul de-abia mai sufla. Avea spume la gura si vomita. L-am recunoscut: era Petrica Carabat. L-am tras pe buza gropii mai mult mort decit viu. Dupa aia, am sapat mai departe cu palmele. La o adincime de vreo doi metri, l-am gasit si pe al doilea baietel, dar el nu mai sufla", ne-a declarat Petrea Ciuca. Batrinul povesteste ca, imediat dupa ce i-a scos la suprafata pe copii, a fost cit pe cei sa fie ucis chiar el: "Malul, inalt de doi metri, s-a surpat peste mine. Am avut noroc ca m-a prins pamintul pina la briu. Am crezut ca s-a terminat cu mine. In cele din urma, am reusit sa scap si m-am tirit afara din groapa aia blestemata".
Profund marcat de ceea ce i-a fost dat sa traiasca la batrinete, Petrea Ciuca a declarat: "Dumnezeu mi-a ajutat sa traiesc si sa-l salvez macar pe copilul acela, Petrica Carabat. A avut saracul zile. Imi amintesc ca dupa ce si-a revenit, Petrica a plecat schiopatind spre casa. Avea capul umflat si plin de pamint. Era galben la fata. In timp ce baietelul pe care l-am salvat se indeparta sontic-sontic, niste femei din sat incercau sa-l aduca la viata pe celalalt copilas. L-au miscat, i-au suflat in gura, l-au frectionat, dar degeaba. Murise (…) In clipele alea mi-am adus aminte ca in tinerete l-am mai scapat pe un om de la moarte. Atunci, tot asa, un mal s-a surpat peste omul ala, dar l-a astupat pina la git si am putut sa-l scot de-acolo".
Un aspect aproape de neimaginat ne-a fost relatat de Gabriel Strimbeanu, unchiul pustiului care a supravietuit: "Am aflat ca au fost oameni din sat care stateau si se uitau cum batrinul sapa de zor in pamint. In loc sa ajute, aia stateau ca niste inconstienti, cu miinile in sin, curiosi, in loc sa sape si ei, sa-i scoata pe copii mai repede. Asa ceva este revoltator. Aia nu-s oameni, sint ciini. Copilul ala a murit cu zile. Putea fi salvat".
"Tipam de frica sub pamint!"
Dupa citeva ore de la tragicul accident, Petrica Carabat, pustiul care a fost salvat in ultima clipa de la o moarte infioratoare, a fost internat la sectia Pediatrie a Spitalului "Sf. Spiridon".
Ieri, dupa ce si-a revenit din soc, copilul ne-a povestit ca groaza l-a cuprins abia cind si-a dat seama ca prietenul sau murise. "Cind a cazut malul pe noi, Florin era ghemuit linga mine. De frica, am inceput sa tipam, ca nu mai aveam aer. Linga mine il simteam pe Florin cum ma atinge cu cotul. Auzeam o voce de la suprafata care urla ca sa nu ne fie frica, ca o sa ne scoata. La un moment dat, Florin a horcait, tipa ca nu mai poate, ca moare, apoi nu s-a mai miscat. Am crezut ca a murit si m-am speriat ingrozitor. Ma sufocam si-mi intra pamint in gura. Dupa aia, m-am trezit afara, la aer si vomitam. Ma dureau spatele si picioarele… Acum nu-mi vine sa cred ca traiesc (…) Acolo, sub pamint, de frica am simtit ca nu mai pot sa rasuflu si asteptam sa mor (…)".
In timp ce la Spitalul "Sf. Spiridon", familia lui Petrica Carabat multumea lui Dumnezeu ca le-a lasat fiul in viata, la Morga Spitalului Judetean parintii si rudele lui Florin Vladescu jeleau si faceau pregatiri de inmormintare.
Cu trupul inert al fiului sau in brate, Doru Vladescu a gasit puterea de a-si stapini hohotele de plins si sa ne spuna: "Abia luni seara am aflat cum a murit fiul meu. Sintem distrusi cu totii. Sotia mea este disperata iar fetita mea a plins toata noaptea, jelindu-l pe Florin, pentru ca nu accepta ca fratele ei a murit (…) Nu inteleg de ce n-au incercat sa-l salveze si pe el satenii aceia care stateau si priveau pe marginea gropii surpate. Florin putea sa fie acum in viata".
In urma necropsiei, dr. Gina Ilie, medic legist, a stabilit ca decesul lui Florin Vladescu a survenit in urma asfixiei mecanice datorate presiunii extraordinare pe care a exercitat-o cantitatea imensa de pamint asupra trupului copilului.
Cit despre Petrica Carabat, acesta a scapat doar cu o sperietura puternica si cu o mica fisura la coloana vertebrala. "Sint fericita ca fiul meu nu va ramine paralizat. Asa mi-au spus neurologii care l-au consultat pe Petrica. E atit de speriat incit s-a jurat sa nu mai plece de-acasa niciodata, pentru ca a vazut moartea cu ochii. Acum, ca am aflat cine l-a salvat pe copilul meu, ne vom duce la batrinul Petrea Ciuca sa-i multumim. Si ne vom ruga sa-l tina Dumnezeu sanatos pentru fapta lui", ne-a declarat vadit impresionata mama lui Petrica, pustiul despre care se poate spune ca a sfidat moartea. (Nicu MATEI, Tudorita TARNITA)