Ne moare Bursa!

Bursa de Marfuri Generale (BMG) Braila s-a infiintat in luna septembrie 1995, la initiativa Camerei de Comert, Industrie si Agricultura Braila si cu sprijinul Bursei Romane de Marfuri. Inca de la inceput, s-a dorit ca BMG sa fie continuatoarea vechii Burse de Cereale, devenita ulterior Bursa de Marfuri Braila, care a functionat in perioada 1883-1949. Inaintea primului razboi mondial, precum si in perioada dintre cele doua conflagratii mondiale, activitatea Bursei de Marfuri Braila a atins apogeul, atunci fiind derulate importante cantitati de cereale care luau drumul exportului, circa 1,4 milioane de tone anual. Activitatea acesteia si economia de piata au fost sugrumate in 1949, datorita actelor normative care guvernau economia atunci, economie pusa pe picioarele social-democratiei comuniste si staliniste. La a doua nastere, in 1995, BMG Braila s-a aflat inca departe de a atinge performantele inregistrate in trecut. Mai mult, dupa aparitia mult-asteptatei legi, nr.129/2000, pentru aprobarea OG nr.67/1997, de reglemetare a activitatii burselor in Romania, conducerea BMG Braila incearca, cu disperare, sa supravietuiasca. Lucru putin probabil, data fiind situatia actuala.
Legea burselor, un paleativ
Infiintarea burselor de marfuri a fost o masura benefica la timpul respectiv pentru economia romaneasca. O astfel de institutie ar fi adus multe beneficii si ar fi stabilit o piata nationala, ar fi stabilit locul produselor romanesti pe piata nationala si, mai departe, ar fi facut cunoscuta piata romanesca in lume, asa cum practic ea era cunoscuta si inainte de 1944. Dar, la data infiintarii burselor, cel putin prima, Bursa Romana de Marfuri Bucuresti, s-a cautat gasirea unui cadru legislativ care sa rezolve punctual problemele din acel moment. Mai tirziu, cind s-au infiintat si alte burse, asa cum s-a infiintat si BMG Braila, in 1995, s-a inceput un demers serios pentru elaborarea unei legi specifice activitatii burselor de marfuri, intrucit la acea data exista o lege pentru piata de capital. Eforturile au fost mari si sustinute din partea fiecarei conduceri de bursa. "Insa, din nefericire, neimplicarea statului, neimplicarea guvernului, neimplicarea legislativului, in elaborarea unei astfel de legi, au condus la aparitia OG nr. 69 care, in opinia mea, este un paleativ, asa, o lege a burselor de marfuri, care sa fie luata la numar si care nu a punctat, in esenta, nevoile burselor din Romania, adaptind ceea ce este nou in lume, la conditiile concrete ale economiei romanesti", opineaza Corneliu Burada, fost director al BMG, in perioada 1 septembrie 1996 – 1 februarie 2000, cind, datorita aparitiei Legii nr. 186, care nu mai permitea expertilor contabili sa detina functii de conducere in institutiile economice ale statului, a renuntat la conducerea bursei si a trecut in invatamintul superior.
Chiar daca bursele de marfuri din Romania si, in mod deosebit, BMG, au avut o perioada bunisoara, vazuta din afara – practic, eforturile facute de Consiliul de Administratie, de salariatii bursei, au fost extraordinare -, aceasta s-a datorat unor membri inimosi ai bursei, care au mai vrut sa tranzactioneze, cit de cit, in ring.
Primul director al BMG a fost Aurel Simionescu, care s-a aflat la conducerea bursei brailene din septembrie 1995, pina in iunie 1996, cind a fost ales presedintele Consiliului Judetean.
Practic, in acea perioada, s-a facut organizarea bursei. S-a amenajat ringul de tranzactionare, s-au angajat oamenii, s-au facut formalitatile de inscriere a bursei. Tot atunci, au fost desfasurate citeva licitatii, prin care au fost vindute importante cantitati de chibrituri.
"Faptul ca, in iunie ’96, am fost ales presedinte al CJ, a facut sa parasesc conducerea bursei, pentru ca asta a fost situatia. Poate ca, la momentul respectiv, era o perioada mai buna in ceea ce priveste derularea activitatilor cu cereale. Ele au fost intrerupte o perioada relativ scurta, pentru ca bursa n-a avut director citeva luni. Probabil ca aceasta perioada scurta n-a fost benefica pentru bursa, pentru ca s-a rupt putin continuitatea", spune Simionescu, care adauga ca, ulterior, cind mandatul a fost detinut de Corneliu Burada, "a fost o perioada in care s-au putut derula activitati care, chiar daca au cuprins cantitati mici de cereale, chiar nesemnificative, as zice, pentru arealul in care ne aflam, bursa si-a desfasurat o activitate, in sensul ca am pus fata-n fata producatorul si beneficiarul".
Dar o bursa nu poate functiona atit timp cit nu are organismele sale de lucru. O bursa trebuia sa aiba, in primul rind, o Casa de Compensatie, care sa asigure riscul tuturor tranzactiilor, trebuia sa aiba un comitet, o asociatie a jucatorilor in bursa, a membrilor ringului bursei, care sa ofere viabilitate, stabilitate. Practic, sa se stie in fiecare zi ce se vinde, ce se cumpara, care sint cotatiile. O bursa trebuie sa aiba actionari foarte seriosi, care sa accepte sa tranzactioneze in ring si sa stie ca informatiile pe care le culeg de la bursa sint dintre cele mai pertinente si mai reale, care ii pot conduce la luarea unor decizii in viitor.
Ce este, insa, sau ce a ajuns azi BMG Braila? Pe scurt, patru oameni si un calculator performant. Si acesta, achizitionat dupa vinzarea "Daciei" din dotare.
Declaratia directorului executiv, Catalina Barbu, este pe cit de socanta, pe atit de trista, insa adevarata, si spune totul despre situatia actuala a BMG. "In 2001, au fost incheiate trei contracte bursiere, chipurile, practic, intermedieri pe active, care s-au derulat pina in martie. Este vorba despre societati de stat, care au vrut sa fie acoperite in vederea stabilirii pretului de vinzare, sa nu aiba dubii. In momentul in care s-a terminat cu societatile de stat, s-a terminat si cu licitatiile pentru active. Asa se face ca, din iunie 2001, pina in prezent, activitatea bursei s-a rezumat numai la compensari, realizate in baza OG nr. 77/1999 – aprobata prin Legea nr. 211/2001, privind unele masuri pentru prevenirea incapacitatii de plata – aplicabila exclusiv la bursa", rezuma Barbu activitatea sterila a BMG.
Logic, la o asemenea "activitate", au crescut datoriile la bugetul de stat, au crescut datoriile la Directia Serviciilor Publice, care, la finele anului 2001, a blocat contul bursei, pentru ca datoria catre DSP ajunsese pina la 80-100 milioane de lei. Per total, insa, datoriile bursei insumeaza cam 200 milioane de lei. Compensarile au constituit activitatea eficienta, care a permis BMG sa acopere salariile si sa achite o parte din datorii. "Nu s-a mai tinut nici macar o negociere, daramite tranzactii in ring. Singurele telefoane pe care le mai primim acum, referitoare la piata bursiera, sint de la locatorii actionari la IAS Urleasca, pentru ca ei au incheiat contractul cu fixarea pretului ce se striga la ringul Bursei Braila. Avind contractul asa, oamenii care vor sa dea in judecata societatea «Prodazur» vin la noi si cer pretul cu care s-au negociat griul, porumbul. Noi le dadeam relatii dupa ce telefonam, in prealabil, la DGAA", spune Barbu, de unde si concluzia ca bursa este departe de a fi un barometru al preturilor.
De ce nu merge bursa
Dificultatile cu care se confrunta bursa braileana in momentul de fata se datoreaza unei sume de factori, atit de ordin legislativ, cit si de natura asa-zis "comportamentala", care tin de modul in care agentii economici percep notiunea de bursa.
Asadar, un factor destabilizator il constituie pseudo-legea nr. 129/2001, pentru aprobarea OG nr. 69/1997, privind bursele de marfuri, act normativ care nu a fost aplicat imediat, deoarece "seful burselor", Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), care trebuia sa ia niste masuri, sa organizeze o comisie pentru primirea burselor de marfuri in cadrul sau, nu era deloc pregatita pentru asa ceva.
"De la aparitia legii si pina in prezent, la sedintele Uniunii Burselor de Marfuri, care s-au desfasurat intre timp, CNVM a venit ca musafir. S-a informat mai mult, decit sa vina cu propuneri. Pina la urma, a iesit un regulament, nr. 7/2001 – privind autorizarea societatilor de bursa si a burselor de marfuri -, printr-o colaborare exclusivista: au participat CNVM, bursele Bucuresti, Sibiu si Constanta. Un ajutor nu exista din partea Uniunii. Pentru ca exista acolo o stratificare, si discutiile se poarta la un nivel inalt. De fapt, se stie ca bursele sint decapitalizate, ca nu au cum sa se alinieze prea usor la diferite reguli", puncteaza Barbu.
Mergind pe prevederile legislative, este de retinut ca, pentru a functiona legal, societatile de bursa trebuie sa solicite CNVM o autorizatie provizorie. Obtinerea autorizatiei definitive de functionare ca societate de bursa este conditionata de autorizarea prealabila, in baza careia se face inregistrarea la Oficiul Registrului Comertului.
In vederea obtinerii autorizatiei prealabile de functionare de la CNVM, societatea de bursa trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele conditii: sa faca dovada indeplinirii conditiilor prevazute de Legea nr. 31/1990, a societatilor comerciale, iar la momentul inregistrarii cererii de autorizare, sa faca dovada varsarii integrale a capitalului social. Si ne oprim aici, pentru a dezvolta subiectul, pentru a vedea ce inseamna acest lucru. Capitalul social minim al unei societati de bursa, integral subscris si varsat in momentul constituirii societatii, va fi diferit in functie de tipul operatiunilor desfasurate, respectiv 2 miliarde de lei – pentru tranzactii la disponibil, 4 miliarde de lei – pentru efectuarea tranzactiilor la termen si 8 miliarde de lei – pentru infiintarea Casei de Compensatii. "Cifrele sint total ireale pentru noi, care avem, la ora actuala, un capital social de doar 465 milioane de lei", spune Catalina Barbu.
Mai trebuie, insa, ca bursa sa detina o suprafata utila minima de 1.300 mp, fata de 170 mp, cit dispune BMG, iar ca dotare tehnica minimala, un server, 6 PC-uri, un fax, doua linii telefonice, o linie dedicata pentru Internet, panou cu afisare electronica, soft specializat de tranzactionare. Nu in ultimul rind, 25 de agentii bursiere lucrative, care nu existau nici in "timpurile bune", la care se adauga o gramada de taxe si comisioane de platit catre CNVM.
Am ajuns la cauzele de natura comportamentala. In mod normal, o bursa de marfuri generale ar trebui sa tranzactioneze orice marfa care are, cit de cit, un caracter fungibil (bunuri cu un grad mic de prelucrare). Simionescu sustine ca ceea ce nu s-a reusit, "si, probabil, nu doar la Braila", este atragerea in bursa a marilor producatori agricoli, care sa-si valorifice produsele prin sistemul bursier, asa cum e el, bun sau mai putin bun, cu sau fara lege. Acest fapt, mai spune Simionescu, se datoreaza existentei unor interese diverse din partea persoanelor care valorifica aceste produse. "S-a procedat si, probabil, se mai procedeaza la maniera ca se arunca preturi din astea, fie vreau sa cumpar cu un pret mult sub pretul pietei, fie vreau sa vind cu un pret mult peste pretul pietei. Atunci, se descurajeaza dialogul intre cele doua firme. Apoi, fie ca se cumpara cu un pret mult mai mare, fie ca se vinde cu un pret mult mai mic. Sint relatii pe care greu poti sa le descifrezi", descrie Simionescu mentalitatea celor care ar trebui, de fapt, sa fie jucatorii bursei.
La rindul sau, Corneliu Burada este de parere ca BMG nu mai merge la ora actuala, datorita unei serii de cauze care izvorasc din urmatoarele situatii de fapt: in primul rind, economia judetului si a judetelor limitrofe nu este o economie asezata, prin urmare nu se poate vorbi despre un fond de marfa fungibila; existenta unor grupuri de interese care nu au vrut sa tranzactioneze la vedere, transparent; nu in ultimul rind, reticenta reprezentantilor statului in teritoriu, a specialistilor de la toate nivelurile, care nu au inteles si nu au vrut sa inteleaga ce inseamna o bursa de marfuri si care sint binefacerile ei.
"Am incercat, impreuna cu DGAA, sa formatam o bursa a cerealelor aici, pentru ca asta este traditia la Braila. Nu a mers. De ce? Nici un producator cu capital de stat nu a inteles ca trebuie sa tranzactioneze prin bursa. Le-a fost mai usor sa se duca si sa stabileasca un pret pe coltul de birou al unui director de undeva, de la un depozit sau din alta parte, decit sa vina si sa tranzactioneze in bursa, la vedere. Le-am explicat ca, intr-o astfel de perioada de tranzitie, in care fuge toata lumea, scapa cine poate, nu exista afaceri cinstite, ci afaceri legale. Cine stie sa-si legalizeze toate afacerile n-are decit de cistigat, nimeni nu arata cu degetul spre el. Nici macar acest lucru nu s-a inteles. Atunci, trecind si vorbind de aceasta perioada pe care o traversam, care este o perioada de acumulare salbatica si primitiva de capital, spre ce ne putem indrepta? Spre nimic bun. Una cum este bursa Brailei trebuia sa triumfe, intrucit, in judetul Braila si in cele limitrofe, exista un fond de marfa fungibila, vorbind de cereale, de peste 3,5 milioane tone. Sa spunem ca 2-2,5 milioane s-ar fi vindut sau s-ar fi consumat altfel, dar un milion de tone putea fi tranzactionat prin BMG. In felul acesta, aveam un pret zilnic, o cotatie, o cotatie in marja, o cotatie simpla. Dar nu a existat acea vointa politica, nu a existat acea vointa a Executivului, de a face ceva bun. Si asta ne doare, si consecintele se vor vedea in final", spune Burada, care regreta profund ceea ce s-a intimplat cu bursa braileana. Burada mai spune ca, si miine, s-ar duce sa lucreze voluntar la bursa, daca ar avea certitudinea ca aceasta isi va reveni.
Intr-adevar, este umilitor pentru un municipiu ca Braila, care a detinut suprematia cotatiei griului intre cele doua razboaie mondiale, care este cunoscuta si acum, in lume, ca fiind locul unde se vindea griul si se facea pretul griului in Europa, sa nu aiba o astfel de institutie moderna. De fapt, inexistenta bursei duce, automat, la un comert anormal cu produse fungibile, conduce, in mod nefiresc, la o stagnare a activitatii portuare, pentru ca nu mai avem operatori portuari, nu mai vin nave, nu mai avem o activitate deosebita spre si de la Dunare etc.
"Consider ca legislativul nici macar n-a studiat actele normative care au guvernat aceasta activitate, intre cele doua razboaie mondiale.
Am avut o lege a depozitarilor. Pai, depozitarul nu avea voie sa faca nici un fel de act de comert, ci numai sa preia si sa conditioneze si sa mentina, in niste conditii de o deosebita calitate, marfa primita de la producatorul agricol. Ori, in conditiile actuale, depozitarul cumpara, vinde, ia, da in arenda, negociaza, face pretul, face orice. Cum este posibil ca ministerul Agriculturii sa vina si sa stabileasca un anumit plafon la produs? Nu! El trebuie sa stabileasca subventii si sa lase piata sa regleze preturile respective. Astea sint problemele ce trebuie dezbatute. Si, daca nu se intelege nici acum, in al noualea ceas, acest lucru, vom avea multe probleme. Pentru ca, neavind date despre piata mondiala, despre modul in care se deruleaza afacerile cu cereale in lume, nu putem dimensiona productiile noastre agricole. Si este un lucru foarte grav", isi continua Burada rationamentul logic.
Bursa a griului, agentie bursiera sau… nimic
Termenul limita pentru depunerea capitalului social si indeplinirea tuturor conditiilor mentionate mai sus este luna august 2002. In caz contrar, teoretic, BMG ar trebui sa nu mai utilizeze notiunile "bursa" si "contract bursier".
Catalina Barbu spune ca o decizie in privinta viitorului BMG va fi luata in proxima sedinta a Consiliului de Administratie, care, deocamdata, nu a fost stabilita. "Vom prezenta CA toate conditiile, cit de negre sint, si sa vedem, ori devenim agentie bursiera, ori schimbam momentan denumirea, daca ni se va solicita. Vom continua pe compensari si, eventual, daca aceste compensari produc, cum au produs pina acum, si reusim sa ne recapitalizam, sa reusim din nou sa ne inscriem in piata bursiera. Realist, insa, prezentind conditiile acestea, nu avem cum sa ne aliniem", a conchis Catalina Barbu.
Corneliu Burada este de parere ca, in conditiile in care legea va fi aplicata asa cum este, nu vor mai exista decit una sau doua burse. "De ce? Pentru ca nu vor avea conditii. Nu vor tranzactiona, nu vor avea ca unic obiect de activitate acest lucru, nu vor avea Casa de Compensatie, nu vor avea jucatori autorizati, nu se vor inscrie in capitalul social pe care trebuie sa-l aiba o bursa", argumenteaza acesta.
Aurel Simionescu vede viitorul oricarei institutii, in functie de activitatea pe care o are de facut, de rostul si logica ei intr-un mecanism. "Nu poate exista ceva autarhic. Are rostul ei, este necesara si, intr-o stare de normalitate, ar trebui sa se desfasoare o activitate buna la bursa", spune presedintele CJ, la modul teoretic, desigur. Caci, data fiind actuala situatie financiara a BMG si a conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca, "este un lucru dificil de realizat in momentul de fata si, sincer, nu stiu cum va aparea o reglementare privind functionarea burselor".
Presedintele Camerei de Comert, Adrian Popa, presedinte interimar al Consiliului de Administratie al BMG, spune ca bursa beneficiaza "mai mult de o sustinere morala" din partea CA, in sensul ca unii membri, chiar daca nu deruleaza tranzactii prin intermediul bursei, vor ca aceasta sa existe.
Am omis cu buna stiinta, din acest material, doua personaje, de altfel ultimele, care au indeplinit, vorba vine, mandatul de director general al bursei brailene: Ion Stefan si Simona Draghincescu. In privinta fostului director al "Sincar", Simona Draghincescu, nu se poate spune mai nimic. A ocupat fotoliul de director doar o luna, in perioada mai-iunie 2001, cu toate ca, la concursul organizat de CA, in luna aprilie a aceluiasi an, Draghincescu s-a impus, zice-se, categoric in fata celorlalti sapte candidati, prin prezentarea unui plan de management viabil pentru redresarea bursei brailene.
Nu la fel stau lucrurile in privinta lui Ion Stefan, in prezent deputat de Braila al PSD. Stefan i-a urmat in functie lui Corneliu Burada, mandatul sau fiind intrerupt in ianuarie 2001, datorita incompatibilitatii dintre calitatea de parlamentar si cea de director al BMG. Acest fapt nu-l scuza, insa, cu nimic, deoarece a ramas presedinte onorific al bursei, declarind, la inceputul mandatului de deputat, ca, in noua sa calitate, va face lobby, tot ce ii sta in putinta, ca bursa braileana sa devina locul de tranzactionare a unor produse importante. Si n-a facut.
"Bursele actuale sint constituite pe interese de grup"
Aflat recent la Braila, cu prilejul inscaunarii actualului prefect al judetului, ministrul Administratiei Publice, Octav Cozminca, a declarat ca nu trebuie sa fim asa de pesimisti, "pentru ca este posibil ca bursa sa functioneze la Braila, dar in alte conditii". Pentru a fi cit mai convingator in privinta preocuparii guvernului pe aceasta linie, Cozminca a subliniat ca premierul Adrian Nastase a solicitat un raport de la CNVM, in legatura cu organizarea si functionarea burselor in Romania. "S-au constatat o serie de lucruri alarmante si, intr-un interval mai scurt de timp, se vor aduce reglementarile corespunzatoare si vom avea burse specializate. Trebuie un cadru legislativ foarte clar si coerent si, apoi, intr-adevar, oameni seriosi, care sa puna in miscare aceste mecanisme de piata absolut necesare. O bursa a griului in Romania, serioasa, este absolut necesara, dar trebuie organizata ca lumea", a dat o raza de speranta Octav Cozminca.
La rindul sau, Serban Mihailescu, secretarul general al Guvernului,
a spus, mai in gluma, mai in serios, schimbind ocheade cu noul prefect de Braila, Mihai Manea (si el membru al bursei, prin societatea "Tracon" – n.n.): "Vom face o adevarata bursa a griului la Braila."
Apoi, pe un ton serios, a pus degetul pe rana: "Bursele actuale, la Bucuresti, Constanta, Neamt, Sibiu, sint burse constituite pe interese de grup si, in functie de cum merge o anumita chestiune, din cind in cind, aceste burse au o activitate oarecare, in interesul grupului, pentru a da un aer de respectabilitate unei afaceri sau chestiuni. Pe fond, nu avem o activitate de bursa clara. Desi au fost mai multe rinduri de fonduri comunitare, care s-au tot consumat din ’90 pina acum, consultanta nu a dat nici un rezultat", a grait Mihailescu adevarul adevarat. Secretarul general al Guvernului a incheiat, spunind ca "se lucreaza la crearea unui cadru mai clar pentru aceste burse si vom stabili, prin lege, unde anume vor functiona si ce va functiona".
Ce nu a spus Mihailescu este cind anume va iesi o adevarata lege a burselor si daca acest lucru se va intimpla pina in vara acestui an. Pentru ca, dupa momentul august 2002, s-ar putea, cel putin la Braila, sa nu mai putem folosi nici notiunea de "bursa", nici institutia ca atare. (Mircea CIUCASU)