Razboi in infernul de la mititica

Detinutii Doxa si Braileanu’, care si-au petrecut ultimul deceniu prin puscariile tarii, acum incarcerati in Penitenciarul Braila, spun ca din ’90 si ’91, privarea de libertate i-a transformat in homosexuali pasivi, fiind nevoiti sa accepte perversiunile sexuale ale celorlalti detinuti, sub amenintarea ca-si pierd viata si sub teroarea psihica de a fi "muierea" tuturor. La finele acestei saptamini, "bulangiii" – cum sint numiti pasivii din puscarie – au intrat la raport la directorul penitenciarului, cerindu-i acestuia, in mod imperios, infiintarea unei celule speciale pentru ei, spre a fi feriti de "smecheri"- cum li se spune homosexualilor activi. Doxa are la activ cinci automutilari iar Braileanu’ trei tentative de sinucidere. Primul si-a batut cuie in cap, ori de cite ori, spune el, "am vazut ca-i groasa la fundul meu" iar al doilea, Braileanu’, reuseste sa-i mai fenteze pe "smecheri" indopindu-se cu diazepam, fenobarbital, o data ajungind chiar la coma, iar in alte doua rinduri fiind salvat de la streang si de la cutit de ceilalti detinuti.
"Daca nu cinti cu lupii, urli ca un ciine"
Doxa are 36 de ani si este prahovean. Din ’90 incoace s-a plimbat, numai pentru furturi, prin vreo patru puscarii din tara. El povesteste ca a devenit "pasiv" chiar de la prima pedeapsa si ca i s-a dus vestea.
"In urma cu zece ani, un puscarias si-a batut joc de mine si de atunci, chiar daca plecam pe cursa, tot se afla ca sint «fetita». Am intrat de nenumarate ori in refuz de hrana pentru a scapa, m-au izolat o vreme dar cind m-am intors, tot «bulangiu» am ramas. Mi-am batut vreo cinci cuie in cap. E unicul mod de a scapa pentru o vreme. Imi bateam un cui in sinus, cit sa nu mor, si ma lasau in pace. Faceam asta doar atunci cind vedeam ca e groasa la fundul meu, si la propriu si la figurat. Dar, de acum, nu ne mai izoleaza. Ne scot putin la cabinet si gata. Am fost la camera sapte si pentru ca nu-i mai suportam pe aia care ma tot cereau «la paravan», mi-am batut un cui in cap. Am fost mutat, de trei saptamini, la camera 58, cu Biru Vampiru, Shakespeare, Nelutu’ si cu Braileanu’", ne-a relatat detinutul Doxa.
In libertate, Doxa a fost casatorit de doua ori si povesteste ca are porniri sexuale normale, ba chiar n-a fost niciodata activ: "Eu nu fac ceea ce nu-mi place. Prefer sa ma masturbez. Aici, daca nu cinti cu lupii, urli ca un ciine. Daca refuzi un contact te capeti cu o bataie sora cu moartea sau esti terorizat pina la epuizare. Puscariasul stie ca in Penitenciarul Braila sint peste 20 de homosexuali pasivi. Cunoaste citeva porecle ale acestora, dar refuza sa dea numele citorva smecheri: "Sintem vreo 20 de grivani, ni se spune si asa. Ii stiu pe Espinoza, Maradona, Pamela, Raj, Braileanu’… Este unul la camera sapte, unul Barbat Nicu, care si-a facut o grupare de smecheri. Cel mai mult ma deranjeaza ca astia te pun sa le speli chilotii, ciorapii, sa le crosetezi, sa le cirpesti hainele, parca ai fi muierea lor. Ori eu, chiar daca stiu sa crosetez, imi sar din minti", a adaugat Doxa.
"Vreau sa mor fiindca nu ma mai suport nici pe mine"
Braileanu’ are 25 de ani si a picat la puscarie, din minorat, si tot de atunci este "grivan": "Din ’91, de cind eram la minori, am devenit fetita. Am fost si pe la Vaslui, Mindresti, Jilava, Tg. Severin… Acum sint la Braila, la 58. Am incercat sa ma omor de trei ori pina acum. O data am luat 20 de diazepam, de unde? De la hoti! Trei pastile costa un pachet «de fumat», adica de Carpati. Alta data mi-am pus cutitul la vena si alta data mi-am pus streangul in git. Facusem un streang care sugruma si boul, din ata aia de la saltea. Nu mai suport. Nu-i mai suport pe smecheri. Nu ma mai suport nici pe mine, de aia vreau sa mor. N-am pentru ce trai, intelegeti?!"
Braileanu’ spune ca este preferat de homosexualii activi si ca, desi in libertate a trait cu o femeie, acum detinuta la Tirgsor, nu se mai poate impune altfel in fata celorlati puscariasi: "Imi fac avansuri, ma complimenteaza. Ei zic ca eu is mai frumos. Dar, de acum, nu mai pot, nu mai suport. Vreau sa stiu ce face fata aia la Tirgsor, daca ma mai asteapta, ce are in cap?"
Braileanu’ spune ca este "fetita de lux" si ca, totusi, facind pe nebunul, poate refuza avansurile celorlalti. Cind se simte in pericol, ia diazepam cu pumnul. Tot el ne-a spus ca un contact anal costa trei pachete "de bune", adica de Viceroy; tigarile sint moneda forte a puscariasilor: "Eu mai fac si tatuaje. Unul costa patru «pe bune» sau opt «de fumat». Cel mai misto tatuaj pe care l-am facut intruchipa un balaur cu trei capete. Tot in puscarie am invatat sa tatuez. Mi-am dat corigenta pe unul, cum si altul si-a dat pe mine. Avem de toate aici, nici o problema. Si toate se vind pe tigari. Eu n-am incotro cu smecherii, de acasa n-am primit niciodata pachet, am crescut la orfelinat, apoi am fost infiat la trei ani si la 14 ani desfiat, cine sa ma caute?!"
Braileanu’, care nu este brailean, a fost primul dintre homosexualii pasivi care a avut curajul sa se prezinte la directorul penitenciarului, sa ceara o camera numai pentru cei ca el: "Fiindca in alte penitenciare exista astfel de camere, pentru «fetite». Numai la Braila nu s-a facut o camera. Cit dureaza, dom’le?! Ca nu mai suport! Nu pot sa fac fata la 28 de detinuti!"
Interlocutorul a recunoscut ca figureaza in evidentele penitenciarului cu "tulburari de comportament". Si totusi, curajul sau i-a impulsionat si pe ceilalti "pasivi". Drumul lor, adesea de Sisif, tine acum de o decizie a directorului penitenciarului: sa-i imparta in "grivani" si "macho man". (Nicoleta BUTNARU)