Razboi pentru Lacu Sarat

In virtutea unui drept de proprietate asumat conform Legii 213 a proprietatii publice, Consiliul Local Municipal a instituit, in luna iunie, taxe speciale de intrare pe plaja Statiunii Lacu Sarat, initiativa considerata de Prefectura ca "ilegala". Printr-o adresa remisa Consiliului Local, Secretarul General al Prefecturii, Teodor Caprita, a expus motivele pentru care a solicitat CLM revocarea Hotaririi nr. 110: lipsa certificatului de patrimoniu turistic care ar da CLM dreptul de exploatare si inexistenta unui act care sa dovedeasca dreptul de proprietate al CLM asupra Lacului Sarat si al plajei.
"Conform art. 5 din OG nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism in Romania, toti detinatorii de patrimoniu turistic au obligatia de a solicita Ministerului Turismului atestarea acestuia (…). Atestarea se realizeaza prin certificatul de patrimoniu turistic… Dumneavoastra nu detineti un astfel de act (…). In prezent, gestionarea si protectia lacului si a terenului imprejmuitor apartine Agentiei Nationale de Resurse Minerale care controleaza exploatarea rationala si protectia Lacului Sarat I, lacul si terenul imprejmuitor (plaja, zona de protectie sanitara) fiind in administrarea SC "Traian" SA, se spune in adresa Prefecturii.
In cadrul ultimei sedinte, consilierii municipali nu au procedat la revocarea hotaririi respective ci la aminarea intrarii ei in vigoare pina la obtinerea certificatului de patrimoniu turistic. CLM si Prefectura au variante diferite asupra istoriei statiunii si a regimului sau de proprietate.
CLM se bazeaza pe o hotarire din 1951, a fostului Consiliu de Ministri prin care statiunea Lacu Sarat, inclusiv lacul si terenul imprejmuitor, au fost preluate de la Ministerul Sanatatii de catre Sfatul Popular al orasului Braila. In replica, Prefectura afirma ca acest act nu mai este juridic valabil intrucit statiunea a fost preluata ulterior de Ministerul Turismului. In aceeasi adresa a Prefecturii se precizeaza ca in 1971 Ministerul Turismului preda fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Judetean Braila si in administrarea Oficiului Judetean de Turism statiunea Lacu Sarat.
In 1971, statiunea nu era inclusa in patrimoniul Ministerului Turismului
In sedinta CLM, a fost rindul directorului Directiei Juridice a Primariei, Sorina Bosoanca, sa conteste existenta protocolului incheiat intre Ministerul Turismului si Comitetul Executiv al Consiliului Popular Judetean.
"Din nici un act normativ nu rezulta ca statiunea a trecut la Ministerul Turismului, ca dupa aceea sa ajunga in patrimoniul Consiliul Judetean. Ea a ramas in proprietatea municipiului. In 1971, Ministerul Turismului face inventarul patrimoniului sau si Lacu Sarat nu era trecut acolo."
Pentru dreptul de proprietate asupra statiunii se mai lupta si Consiliul Local al Comunei Chiscani, care in luna mai a emis o hotarire menita sa incadreze Statiunea Lacu Sarat, platforma chimica, SC "Termoelectrica", SCASS si terenurile ocupate de cladiri in cadrul localitatilor componente ale comunei Chiscani. CLM Braila a atacat in instanta hotarirea CL Chiscani. Potrivit declaratiilor directorului Sorina Bosoanca, municipalitatea a obtinut suspendarea ei, termenul de solutionare a litigiului fiind 15 septembrie.
In toata aceasta poveste este implicata si SC "Traian" SA, care din 1992 a platit impozit pe terenul aflat in administrarea sa, inclusiv pentru plaja si detine certificatul de patrimoniul turistic.
Directorul general al SC "Traian" SA, ec. Sorin Bosneag, ne-a declarat ca Lacu Sarat, inclusiv terenul imprejmuitor, este declarat bun de interes national, deci nu se pune problema unui drept de proprietate al CLM: "Societatea noastra are avizul de exploatare a namolului din Lacu Sarat pentru 1999, obtinut de la Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, Sectia zonala Galati. Am obtinut si licenta de concesionare a lacului, conform Legii nr. 61/1998 a minelor, in curind urmind sa apara actul si in «Monitorul Oficial». Din aceasta cauza, taxele instituite de CLM nu aveau nici o baza legala." (Camelia RADU)