Secretele criminalistilor

Pentru a-i prinde pe indivizii care au incalcat legea, politistii folosesc metode extrem de complexe care reprezinta fata nevazuta a muncii acestora. La sectorul "mister" se incadreaza si expertizele criminalistice care duc indeobste la depistarea adevaratilor infractori. Ce inseamna de fapt aceste expertize si cum se identifica raufacatorii pornind de la un fragment de amprenta digitala, un simplu ciob de sticla sau alte elemente, nici nu-i trece prin minte unui cetatean de rind. Oricit de smecher si de precaut ar fi infractorul, el lasa la locul faptei niscaiva urme pe care ofiterul criminalist le ridica si le duce in laborator. Acolo urmeaza o activitate migaloasa, bazata pe munca "cu capul" a dactiloscopului – politistul care "citeste" urmele prelevate din cimpul infractional. Dupa ce compara mii sau chiar zeci de mii de amprente si face sumedenie de calcule si conexiuni, echipa de criminalisti, cu creierii incinsi spune: "X" este infractorul. Apoi raufacatorul este luat in primire de ofiterii judiciaristi care au misiunea sa administreze probele care sa-l incrimineze definitiv. Deci, mai devreme sau mai tirziu, faptasul ajunge acolo unde-i este locul, adica dupa gratii.
Aspectele sus-amintite reprezinta partea tehnica a meseriei de politist, iar datele obtinute de la locul unde a fost savirsita infractiunea fac obiectul unor cercetari amanuntite.
Notiunea de "criminalistica" a fost uzitata pentru prima data de catre judecatorul de instructie austriac Hans Gross. El a folosit acest termen in lucrarea sa intitulata "Indreptarul judecatorului de instructie in sistemul criminalisticii", publicata la München in 1893. In decurs de un secol, criminalistica, bazata la inceput numai pe flerul investigatorului a evoluat spectaculos, astfel incit astazi este cunoscuta sub denumirile de "politie tehnica" sau "politie stiintifica".
Urma – o proba importanta in elucidarea cazului
Grabiti sa paraseasca locul faptei sau insuficient de prudenti, infractorii lasa in urma lor, la plecare, tot soiul de urme care demonstreaza in final ca mai toti raufacatorii sint prosti gramada. Practic, urmele cu pricina reprezinta tot ce a ramas material, vizibil sau invizibil, la locul infractiunii: de la imbracamintea faptasului pina la vehiculele, armele, instrumentele si materialele pe care le-a folosit sau fragmente din ele abandonate sau pierdute in cimpul infractional.
Urmele omului sint cele lasate de miini, buze, dinti, fata, urme sonore ale vocii, scrisul, singele, saliva, sperma, ale tesuturilor moi, de miros etc. Pot fi analizate si urme ale animalelor, vegetalelor, urme create de incendii si explozii, urme de glont sau cele create de diverse obiecte.
De toate acestea se ocupa Serviciul Criminalistic al IPJ Braila, condus de maiorul Vasile Balan, a carui echipa face cercetari la fata locului in cazurile de omor, tilharie, jaf, furt, viol etc.
Una dintre tehnicile folosite de criminalisti este traseologia. Aceasta vizeaza tot ce inseamna urmele lasate de infractor: incaltaminte, imbracaminte, cioburi, urme de anvelope, sisteme de asigurare si incuiere, si toata panoplia de scule sau obiecte contondente utilizate de infractori. Urma de incaltaminte se ridica cu ajutorul unui mulaj de ipsos sau cu un dispozitiv de relevare si extragere a acestora de pe covoare, linoleum, parchet. Urmele de pneuri se ridica atunci cind sint masini implicate in accidente iar autorii fug de la locul faptei. In astfel de evenimente rutiere, cioburile graiesc foarte mult. Fiecare far de autoturism are un cod inscris dupa care politistul descopera tipul de masina, anul de fabricatie si tara de provenienta. Un ciob pe care scrie E1 indica automat ca masina este fabricata in Germania. Daca apare E2, este vorba despre Franta, iar daca figureaza E19, e un autoturism romanesc. Un astfel de fragment gasit la fata locului este mana cereasca pentru criminalist, identificarea faptasului fiind doar o chestiune de timp.
Hotii care intra in locuinte prin fortarea usilor sau spargatorii de masini sint lesne prinsi dupa ce se cerceteaza urmele lasate prin bruscarea sistemelor de asigurare. Examinarea sistemelor de inchidere este un capitol important al traseologiei: ofera date despre faptuitor, modul de operare si instrumentele folosite. "Este vizibila chiar si deosebirea dintre deschiderea unei usi careia i s-au rupt incuietorile prin forta fizica si fortarea broastelor cu levierul, dalta ori surubelnita. Aceste indicii ofera date despre autor, mediul din care provine, imprejurarile comiterii faptei si caracteristicile ustensilelor folosite. Se pot determina exact urmele create de speraclu sau urmele unei chei potrivite in comparatie cu cele al cheii originale. Fortarea broastei implica zgirieturi fine de la care se depisteaza tipul de obiect folosit la spargere. In cazul recidivistilor, care folosesc de regula aceleasi instrumente la mai multe spargeri, prin ridicarea probelor de la fata locului se afla imediat, comparativ, daca aceste «unelte» au fost uzitate si-n alte cazuri", a declarat mr. Balan. Astfel, infractorul este capturat si se poate descoperi unde a mai comis alte fapte, chiar daca acesta a fost prins in cel mai indepartat loc din tara.
Amprentele digitale – cartea de identitate a infractorului
Intrucit opereaza cu miinile, este aproape imposibil ca infractorul sa nu lase macar o amprenta digitala la locul faptei. Chiar daca acesta foloseste manusi chirurgicale, impresiunile degetelor sau palmelor sale ramin intiparite pe obiectele atinse.
Pentru ca exista sanse de 1 la 64 miliarde ca doi oameni sa aiba aceleasi caracteristici dactiloscopice, adevaratul infractor este prins usor dupa ce se compara amprenta in litigiu (urma lasata involuntar la locul faptei) cu impresiunea (amprenta luata de la banuit in laborator).
"Chiar daca infractorul isi taie buricele degetelor, si le frige cu fierul de calcat sau isi baga degetele in substante corozive, nu-si poate indeparta amprentele digitale. Acestea se refac in scurt timp, n-ai cum sa scapi de ele. Doar sa-si taie degetele infractorul, dar nici atunci nu scapa, intrucit mai sint amprentele palmare (…) Nu exista doi oameni pe acest pamint care sa aiba aceleasi caracteristici dactiloscopice. Nici macar fratii gemeni nu au impresiunile digitale identice. Daca ti-au gasit amprentele la locul faptei, esti terminat. Se face excluderea impresiunilor ridicate de la victima si de la alte persoane scoase din cercul banuitilor si ramin urmele tale, care te acuza de la sine. Si o urma cit de mica, un fragment infim din impresiunea digitala este fructificat de criminalisti. Ei reconstituie intreaga amprenta si infractorul e prins. Asta este un fel de carte de identitate a raufacatorului", a mai declarat mr. Balan.
Ca sa intareasca cele spuse anterior, seful Serviciului Criminalistic a dezvaluit modul in care echipa sa, care are o medie de virsta de circa 26 de ani a reusit sa descilceasca itele unor cazuri complicate. Astfel, ofiterii criminalisti au descoperit autorul omorului comis pe 16 ianuarie asupra pensionarului Popa Fana.
"Asasinul, Colcer Fanel l-a jefuit pe batrin, insa acesta a trebuit sa se lupte din greu cu victima, care i-a opus o rezistenta disperata. In toiul bataliei, Colcer a cazut si a atins involuntar portofelul victimei. S-a gasit pe acel obiect o urma digito-palmara, de fapt o portiune mica din amprenta, situata intre degetul mare si aratator", a specificat mr. Balan. Tot pe baza ridicarii de urme papilare de la locul faptei a fost capturat grupul Marius Gansar – Florentin Dudau, spargatori care au jefuit circa 20 de firme pe raza localitatilor Bordei Verde, Mircea Voda, Movila Miresii, Tepes Voda, Ianca etc.
Referitor la imprudenta sau prostia de care dau dovada hotii, mr. Balan a exemplificat un caz rezolvat cit ai zice peste: "In cartierul Obor s-a comis un furt. Prin metode specifice, s-au stabilit datele antropometrice ale faptasului. S-au recoltat probe de pe un bec si, surpriza, s-au gasit amprentele faptasului. Deci s-a lucrat cu capul, baietii mei au gindit si au luat in calcul si posibilitatea ca intrusul sa fi umblat la sistemul de iluminare."
"Nici Hristos nu poate spune ca nu-s bune expertizele noastre"
Desi din rindul celor care incalca legea se ridica adesea voci care contesta expertizele criminalistice, nemultumirile si demersurile lor in justitie esueaza lamentabil.
"Chiar daca infractorul contesta expertizele noastre, ale criminalistilor braileni, in final tot noi avem dreptate. Au fost avocati care au incercat sa atace concluziile formulate de noi, insa nu au putut administra probe care sa invalideze expertizele Serviciului Criminalistic al IPJ Braila. La mine, maiorul Balan, poate sa vina si Hristos sa spuna ca nu-i buna expertiza, ca nu tine. Noi nu ne jucam cu libertatea si cu viata omului. O expertiza eronata l-ar putea azvirli dupa zabrele pe un om nevinovat. Ori asa ceva nu exista la Politia Braila", sustine mr. Balan.
"Daca toata populatia ar fi amprentata nu s-ar mai intimpla cazuri ca, in urma unui accident rutier, spre exemplu, sa ramina neidentificat un cadavru, luni de zile. Macar la atit sa ne gindim…", este de parere seful Serviciului Criminalistic.
Demn de remarcat este ca, in primele 7 luni ale anului, serviciul condus de mr. Balan a efectuat peste 225 de expertize criminalistice, adica una pe zi. Dintre acestea, 130 au avut ca obiect activitati de dactiloscopie, pentru identificarea infractorilor dupa amprente. Si toate acestea in conditiile in care Serviciul Criminalistic de la Braila lucreaza cu aparatura de pe vremea lui tata mare. "Cu toate acestea, noi reusim sa ne facem datoria cu brio. Si asta pentru ca ne place meseria. Mai spun doar atit: criminalistul lucreaza mai mult cu creierul. El este politistul care face obiectele sa vorbeasca." (Nicu MATEI)