Ucisi de singuratate

Doi septuagenari au fost gasiti morti in locuinta, la aproape trei saptamini de la deces. Barbatul a murit in baie, din cauza unui TBC pulmonar ajuns la final, iar femeia a facut stop cardiac, la o zi dupa, din cauza fricii, cazuta linga patul din camera. Din garsoniera cit cutia de chibrituri a sotilor Hristea, de pe strada Pietatii, Bl. A3, Ap. 71, in ziua de 2 ianuarie, a inceput sa razbata un miros greu. O vecina care le mai stia rostul casei a batut necontenit in usa, dar dupa citeva ceasuri a inteles ca cei doi sint morti in garsoniera. Neti si Stavar Hristea, de 77, respectiv 75 de ani, erau impreuna de peste 40 de ani, locuiau in Hipodrom din ’66 si nu aveau copii. Surorile batrinei Neti, una de la Ploiesti, cealalta din Hunedoara, erau singurele persoane care ii mai cautau, le mai trimiteau cite un pachetel cu alimente si le mai scapau cite un ban, de Sarbatori. Sotii Hristea au murit in singuratate, ucisi de boala si de batrinete.
N-au avut pe nimeni, n-au avut nimic
Ieri, pe palierul etajului patru din blocul A3 mirosea a ceva amestecat: otet, spirt… peste izul greu de cadavru. Usa garsonierei 71 era scoasa din titini, iar un vecin incerca sa repare urmele lasate de cei care au spart-o, pentru a scoate cadavrele din casa. Surorile batrinei Neti dereticau inauntru, printre scurte hohote de plins. Pe masura ce puneau lucrurile in ordine, depanau amintiri si plingeau.
"Stavar a fost gasit in baie, asezat pe scaunul de veceu, sprijinit cu capul pe chiuveta. Parea ca se odihneste, dar corpul lui era negru. Ea, surioara mea, era in camera, intre pat si zid, in dreptul oglinzii, prabusita. Se acoperise cu pernile si patura de pe pat. Probabil, i s-a facut frig si frica inaintea mortii…", povesteste Zamfira Oniga, sora mijlocie, de la Ploiesti.
Oniga este si singura din familie care i-a vazut ultima data in viata pe cei doi. In noiembrie, aceasta a trecut pe la sotii Hristea, la chemarea surorii care picase de pe un scaun si se lovise la picior: "Neti cazuse si avea o rana mare la picior. A stat si internata, dar tot nu i-a trecut. Stavar cazuse si el la pat, bolnav tare. Avea si TBC si era si cu inima. Sora mea era, de asemenea, bolnava cu inima. Ce sa mai… Erau batrini si singuri. Prin decembrie, cam pe 19, vorbisem din nou cu ei la telefon. Erau mai bine si se pregateau de Craciun. Aveau amindoi un milion de lei pensie, ce sa pregateasca asa mare lucru… Una dintre vecinele la care se mai ducea Neti, d-na Florescu, le-a dat, atunci, la rugamintea mea, niste bani, vreo 200.000 lei. Urma sa-i inapoiez eu banii, cind aceasta venea la Ploiesti, la nepoata ei. M-am intilnit cu d-na Florescu, inainte de Craciun, i-am returnat banii si cind ea trebuia sa se intoarca la Braila, pe 2, 3 ianuarie, i-am dat un pachet pentru Hristea", a adaugat Zamfira Oniga.
Cind a revenit la Braila, vecina Eugenia Florescu s-a dus pusca la usa sotilor Hristea, sa le dea pachetul. "Am batut cit am batut… In usa era un bilet lasat de la o familie cu care se mai vedeau cei doi, de dinainte de Craciun. Mi-am dat seama ca razbate si miros de cadavru. Am sunat atunci, seara, pe 2 ianuarie, la politie. Au venit politistii, dar niciunul n-a avut curaj sa sparga usa fara prezenta cuiva din familie. Noroc ca aveam telefonul surorii de la Ploiesti", a declarat Eugenia Florescu.
Pe 3 ianuarie, in prezenta celor doua surori, Oniga si Rafila Mic (de la Hunedoara), usa a fost sparta. Citeva ceasuri, usa n-a cedat. Era incuiata cu trei zavoare.
Zimbetul din tablou
Raportul medico-legal a stabilit ca Stavar a murit pe 22 decembrie seara, in urma unei crize de TBC, pe fondul mai multor tare. Plaminul sting ii era mincat de boala. In ultima vreme facuse si gripa si se misca greu. Batrina iesise pe 19 decembrie sa intrebe daca ceilalti au caldura in garsoniere, caci sotului ei ii este foarte frig. Atunci a fost vazuta pentru ultima data. Ea a murit pe 23 decembrie. A facut stop cardiac.
"Eu n-am putut intra in garsoniera. Am stat pe hol. Cine i-a vazut a zis ca erau amindoi negri. Geamurile erau si ele zavorite si mirosul nu s-a dus pe nicaieri. Barbatul era in baie, cu lumina aprinsa iar ea in camera, parca dormea pe podea, acoperita de perini si patura. Pe piciorul ranit inca mai avea urme ale unui unguent, sa se vindece…", si-a amintit Eugenia Florescu.
Femeia povesteste cu greu despre sotii Hristea: "El era un barbat ursuz si o batea din cind in cind. Nu stiu de ce… N-au vrut copii niciodata. El fusese lacatus mecanic la «Progresul», iar ea n-a lucrat deloc in Braila. Nici nu avea pe nimeni aici. Era o femeie tare curata, gospodina…"
Locuinta celor doi pastreaza si acum urmele ordinii impuse de batrina. Intr-un colt, rufele "proaspat" strinse, parca asteapta sa fie calcate. Bucataria luna… Balconul frumos carpetat si camera… Peretii sint impodobiti cu icoane. La capatul patului, incadrat de mobile vechi, sta si acum tabloul de la nunta celor doi. Chipuri palide, conturate stingaci zimbesc trist din spatele "pensulei" fotografului. (Nicoleta BUTNARU, Nicu MATEI)