Viata atacatorului "X"

O casa linistita, plina de icoane, extrem de curata si aranjata cu mult gust este locuinta in care a crescut cel despre care s-a spus ca este bestia ce a terorizat doua orase. Cartea de rugaciuni si candela aprinsa ne intimpina inca de la intrare. Mama lui Lica Pletosu, Maricica, o femeie simpla si cu frica lui Dumnezeu, plinge si se roaga. Atmosfera calma din apartamentul cu numarul 43 de pe strada Frunzei, dintr-un bloc vechi din Galati, contrasteaza cu ceea ce se spune ca a facut individul supranumit "atacatorul «X»".
Sintem condusi in camera lui Lica si femeia se scuza ca a lasat patul nefacut, exact asa cum era cind, din somn, baiatul ei a fost luat de cagulisti. Povesteste ca miinile ei au refuzat, pur si simplu, sa mai deretice si ca nu mai are somn si liniste de cind politistii au descins in casa lor, arestindu-l pe Lica.
In acea zi de 7 februarie, la ora 6.00, Lica a fost trezit de o armata de politisti si a fost luat pe sus, fara explicatii, fara ca familia sa apuce sa vada vreun mandat. Parintii au deschis usa, stiind ca n-au nimic de ascuns si casa li s-a umplut de "mascati". I-au pus catusele! Buimac, la vederea cagulistilor, Lica a inceput sa plinga. N-a scos nici un cuvint, nu a opus rezistenta. Dupa zece ani de puscarie – 4 la noi, 6 la iugoslavi – Lica s-a invatat si cu politistii si cu gardienii, dar si cu modul de lucru al acestora. Din acea zi, 7 februarie, familia Pletosu nu l-a mai vazut, nu stie absolut nimic de el, n-a fost vizitata de nimeni, n-a fost intrebata nimic, nu i s-a dat nici o explicatie. Maricica Pletosu stie doar ceea ce au scris ziarele si, chiar daca a insistat sa-si vada fiul, sa se convinga singura ca acesta a refuzat sa se apere, nu i s-a permis. Plinge si se roaga. "Atit mi-a mai ramas", spune ea, si nu stie ce sa mai creada: este sau nu copilul acela plapind si firav, pe care l-a crescut, atacatorul care a lovit si jefuit mai multe femei din Braila si Galati?!
"Atacatorul" crede in Dumnezeu
Primul copil al sotilor Pletosu, Lica, a fost un pusti rasfatat si linistit. S-a inteles intotdeauna foarte bine cu fratele, Gabriel, mai mic cu trei ani, si cu mama sa. Tatal sau, macaragiu de profesie, a fost plecat citiva ani in Libia si copiilor nu le-a lipsit, niciodata, nimic. Mama, acum pensionara de la "Textila", si-a crescut ambii copii cu frica lui Dumnezeu, le-a indrumat calea spre biserica, i-a educat cum a stiut mai bine. "In adolescenta, era foarte atasat de mine. Imi povestea toate cuceririle lui de pe la scoala, toate nemultumirile, si imi cerea sfatul. Nu era un copil complexat, dar nici foarte sociabil. Era un copil normal. Mai avea iesiri, ca orice adolescent. In decembrie ’89 a participat la Revolutie, avea si certificat, din acela, de revolutionar. Si-a terminat scoala, de mecanici, avea o prietena, era cuminte. In ’90 a facut armata, la Pompieri, la Caracal. Apoi s-a angajat ca mecanic la o firma de aici. Imediat dupa aceea, a fost arestat. S-a zis ca pentru un viol in grup. De fapt, el s-a dus la o prostituata, i-a spus ca-i da dolari si nu i-a mai dat. Nu stiu care grup… Fiindca el a fost singur. Fata si concubinul acesteia l-au reclamat si a fost inchis la Penitenciarul Galati. A facut patru ani si a venit pornit de acolo sa plece in strainatate, sa munceasca, sa nu mai vada pe nimeni de aici", ne-a relatat Maricica Pletosu.
Lica a plecat in Iugoslavia, cu inca doua persoane: o fata si un baiat. Imediat, mama lui a fost anuntata ca Lica si ceilalti doi au fost arestati, pentru un furt. "Iar nu pentru jaf armat", adauga mama lui. Au urmat sase ani grei in care sotii Pletosu si-au vindut aproape tot din casa, bijuteriile de familie, pentru a-l cauta pe el la Penitenciarul de Maxima Siguranta din Mitrovita. Acolo s-a inrait. "A prins doua razboaie acolo. A rabdat de foame si a fost batut. Era foamete in Iugoslavia, detinutii nu erau scosi la munca, iar strainii aveau cel mai prost regim. A facut tuberculoza, desi nu fumeaza, nu bea. Are un plamin mai mic, are probleme cu rinichii si a fost operat pentru ca facuse un ulcer perforat. Era bolnav in ultimul hal cind a venit, pe 22 decembrie 2000, avea un spate de copil si ramasesera numai oasele de el. Este foarte inalt, 1.80- 1.90, dar nu avea putere. Timp de o luna, cit a stat acasa, l-am tinut numai pe ceaiuri, bai de plante si-i dadeam argila pentru stomac. Se intilnise cu fata asta, Cristina, de 26 de ani, pe care o cunoscuse in scoala si ma bucuram ca si-au facut planuri de nunta. Le-am luat verighete si am facut imprumuturi ca sa le cumpar lucruri. Aveau locuinta aceasta si erau foarte fericiti impreuna. Se rugau la Dumnezeu sa le dea sanatate, ca sa poata pleca, la un moment dat, din tara. Voiau sa plece, sa-si aseze putin viata si apoi sa munceasca in strainatate, sa-si faca un rost", ne-a povestit Maricica Pletosu.
"Nici nu mai stim ce sa credem – sustine fratele lui Lica, Gabriel Pletosu- fiindca noi n-am fost primiti sa vorbim cu el, sa-l auzim cu urechile noastre ca nu vrea avocat. Stim doar ceea ce s-a scris prin ziare. Ori, eu refuz sa cred ca el este un psihopat, o bestie, cum s-a scris. Nici macar n-a facut vreodata in viata lui un jaf armat, precum spun politistii de aici. A picat. Poate c-o fi facut ceva rau, poate o fi atacat, dar nu cred ca a comis toate cele 12 tilharii. Teama mi-i ca a fost fortat sa recunoasca anumite lucruri, iar acum nici nu ni se da voie sa-l vedem. Pe noi nu ne-a cautat nimeni, in casele noastre nu s-au gasit nici bijuterii, nimic. Si politistii au cautat, slava Domnului."
"Din cauza tuberculozei transpira si nu se poate tine pe picioare"
Lica Pletosu avea un singur rind de haine cu care iesea in oras: o pereche de pantaloni din stofa verde, o geaca neagra din piele, scurta, pina in talie, nu purta niciodata caciula pentru ca nu avea, si o pereche de pantofi negri din piele. In buzunarele lui, la perchezitie, politistii au gasit ceasul de mina, o cutie de crema de fata – avea probleme cu tenul care i se usca de la vint – o oglinda mica, data de mama sa, 200 de lei, o cartela telefonica si o guma de mestecat. In locuinta sotilor Pletosu nu s-a gasit absolut nici un obiect din cele disparute de la victimele atacatorului de femei. Politistii au cautat pe sub pat, prin dulap, peste tot. N-au gasit nimic. Cel putin asa spune Maricica Pletosu.
Camera lui Lica, desi scotocita bine de cagulisti, pastreaza si acum ordinea si curatenia impuse de mama sa. In dulapuri, cearsafurile calcate si apretate, stau asezate aproape milimetric in teancuri. Patul din care a fost ridicat barbatul de 33 de ani, acuzat fiind de cel putin 12 tilharii in forma continuata, pastreaza si acum lenjeria imaculata. Dinspre rasarit, de pe perete, o icoana cu Sfintul Nicolae strajuieste trist.
"Daca el a comis faptele acelea, nu pot sa inteleg de ce? Daca e bolnav psihic, cum s-a spus, am vrea sa stim si noi, sa fie dus la doctor, sa fie testat cu detectorul de minciuni. Vrem sa-i angajam avocat dar, deocamdata, uite ca nu ne-au venit nici pensiile. Vom vinde aurul de pe noi, ceea ce mai avem prin casa si vom angaja pe cineva. Cel mai mult ma doare ca nu mi se permite sa-i duc medicamente si ceaiuri. Are nevoie disperata de medicamente pentru stomac, maninca de regim, este foarte bolnav. Din cauza tuberculozei transpira si nu se poate tine pe picioare", a adaugat mama lui.
Sa fie, sa nu fie?
Reamintim ca in Braila s-au consumat opt atacuri in decurs de o luna de zile. Femeile erau pindite pina in scarile blocurilor sau in locuri intunecoase, atacate pe la spate, lovite brutal si tilharite de bijuterii si posete. Autorul acestor fapte a fost descris de victime ca fiind un tinar, 20-22 de ani, de 1.70-1.80 inaltime, blond-saten, tuns scurt, cu ochii caprui, inchisi la culoare. Politia braileana a intocmit trei portrete robot, a prelevat amprente de la locurile atacurilor, a audiat victimele, a verificat citeva sute de suspecti. La Galati, in aceeasi perioada, 2 ianuarie – 5 februarie, s-au consumat, de asemenea, sase tilharii cu lovirea victimelor. Nu stim daca galatenii au intocmit vreun portret robot, dar s-a anuntat ca "atacatorul «X»" a fost identificat si retinut, ca se numeste Lica Pletosu si ca a recunoscut 12 dintre fapte, ca este un recidivist international care refuza sa se apere si sa stea de vorba cu presa. Se pare ca, pina la aceasta data, nici familia lui n-a putut obtine vreo "declaratie" de la Lica. Mai mult: "In citeva dintre zilele in care s-a spus ca el a atacat femei, fiul meu era acasa. Nu iesea din casa. A iesit pentru prima data in data de 3 ianuarie din casa. Nu cunostea Braila, nici Galatiul nu-l prea cunostea. Avea bani de cheltuiala, iar atunci cind pleca in oras ne suna, ne spunea ca vine acasa, sa nu fim ingrijorati. Asta fiindca noi il tineam din scurt. Sincer, nu prea mai aveam incredere in el. Taica-su i-a zis, cind s-a intors din Iugoslavia, ca pune lantul pe usa daca iese si nu spune tot ce face, daca se apuca iar de prostii. Il cautam in buzunare si nu gaseam decit guma de mestecat. Dar el era cu fata aia, voia sa se insoare si noi l-am luat in serios. Ascultau muzica din asta de se poarta acum (manele lente – n.n) si stateau seara cu noi la televizor, dormeau aici. Ma bucuram ca-i vad impreuna", a declarat Maricica Pletosu.
Intr-adevar, Lica Pletosu este inalt, blond-saten, astenic… Are ochii albastri, dar parul lui e mai lung decit spuneau victimele. Este inalt de 1.80-1.90 m, are 33 de ani, iar nu 20-22, si, mai ales, nu cunoaste Braila si cotloanele ei. A lipsit 10 ani si nici macar Galatiul nu-i este foarte cunoscut. Intr-adevar, locuieste (locuia) in apropierea unei artere circulate de tramvai.
Anchetatorii galateni sustin ca nu au nimic nou in cazul "Pletosu" pentru presa. Doar ceea ce s-a spus: ca individul a recunoscut 12 fapte si ca bijuteriile s-au gasit in citeva case de amanet. Nimic despre amprente. Pina la aceasta data, nimeni n-a sustinut explicit faptul ca amprentele prelevate de anchetatorii braileni "se pupa" cu cele ale lui Lica Pletosu. Oricum, daca individul a recunoscut si citeva fapte din Braila, ceea ce s-a spus clar, el va trebui adus si aici, pentru ancheta, reconstituire, eventual testul poligraf. Mai multe despre acest caz veti putea citi in ziarul de miine. Vom reveni cu citate din scrisorile "atacatorului" si cu amanunte privind acest caz rarisim din analele politistilor braileni. (Nicoleta BUTNARU)