Elita romilor cu facultate

Corina Avadanei, Elena Motas, Demostene Olariu si Gheorghe Mantu sint angajati in institutii ale statului si sint doar citiva dintre romii ieseni care au urmat o facultate sau chiar mai multe si care au ajuns in postura de a le explica si celorlalti din comunitatile rome ca nivelul de educatie pe care il au poate fi cu mult imbunatatit. Desi spun ca majoritarii au conceptii prestabilite despre romi, reprezentantii romilor recunosc faptul ca si ei au multe schimbari de facut si militeaza pentru ridicarea standardelor sociale si educationale.

Elena Motas are in CV doua facultati si un master

"Pe buletinul meu scrie Zece Prajini. Este e o comunitate de romi, e lesne de inteles ca vin dintr-o comunitate de romi vorbitori de limba romani", asa a inceput Elena Motas, inspector pentru problemele romilor din cadrul Inspectoratului Scolar Judetean, sa se descrie. 

Elena Motas are 40 de ani, este casatorita si are un baiat in clasa a VIII-a. A invatat in Zece Prajini, Dagita, Roman si apoi in Iasi. A urmat cursurile Liceului "Mihai Eminescu", cursuri de postliceala, a invatat la Colegiul de Institutori. Este absolventa, de asemenea, a doua facultati, de Drept si de Psihologie, dar si a unui Master in Psihologie Clinica in cadrul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza".

A invatat si a lucrat in paralel, intre anii 1990-2002 fiind invatatoare in Zece Prajini. In 2002 a revenit in Iasi pentru a fi profesor de limba romani la Scoala Normala. A fost apoi metodist pentru limba romani, a avut colaborari cu Inspectoratul Scolar, a fondat Asociatia Romilor Ursari si a lucrat cu ONG-uri. A promovat Fanfara din Zece Praijini, a invatat in cadrul unui curs de un an sa scrie proiecte pentru a atrage fonduri europene, lucrind ulterior in calitate de expert si coordonator de proiecte. A fost evaluator si in cadrul Cancelariei Primului Ministru, Calin Tariceanu pe atunci, si s-a ocupat de evaluarea institutionala in cadrul proiectului Grupul la Nivel Inalt pentru copiii Romaniei. A mers in institutii in care erau adapostiti copii cu dizabilitati si in centre de plasament, facind parte, astfel, din grupul de evaluatori externi al Emmei Nicholson, cea care a avut initiativa de a constitui Grupul.

Din anul 2006 lucreaza in cadrul Inspectoratului Scolar Judetean, acolo unde are o fisa dubla a postului: una de specialitate si una cu atributii specifice. Astfel, Elena Motas este responsabila si de relatia cu ONG-urile care se ocupa de romi, de relatia cu Directia de Minoritati, de elaborarea politicilor, programelor scoalare si a manualelor.

Este responsabila de accesarea de fonduri care sa rezolve problemele comunitatilor de romi si trebuie sa se implice si in dezvoltarea resurselor umane, in orientarea profesionala si vocationala a elevilor romi. In anul 2009 a primit premiul pentru Drepturile Omului de la Ambasada Frantei, pentru practicile pozitive in domeniul educatiei in Iasi si pentru infiintarea grupelor de gradinita cu abordare bilingva: romana si romani. Daca in 2006 existau in Iasi doar 3-4 profesori de limba romani, acum sint 16. Iar daca atunci nu existau mediatori scolari, acum exista zece si sint sanse de a mai avea, sustine Elena Motas. Acestea sint doar citeva dintre realizarile profesionale ale inspectorului care sustine ca a dorit sa faca ceva pentru romi, pentru ca le stia cel mai bine problemele.

"Fiind profesor am vazut cu ce se confrunta: segregare, clase de romi si clase de neromi, corpul romilor si corpul neromilor, romii cu sobe cu foc, neromii in corpul cu centrala. Si am zis ca e momentul sa fac ceva. Pentru ca problema e si la noi, am zis ca trebuie sa am la indemina mijloace, astfel ca ocup postul de inspector, cu toate ca a fost ceva nou pentru mine", a explicat Elena Motas.

"Bai cioara, lasa copilul ala ca il innegresti!"

Si ea l-a avut pe fratele mamei drept model in familie, unchiul ei fiind profesor universitar. Si ea s-a confruntat cu discriminarea inca din scoala. Atunci cind profesorii notau diferit, cind baiatul primarului sau cel al secretarei obtineau note mai mari, desi poate nu erau cei mai buni.

Cind a picat examenul de admitere la Liceul Sanitar, desi obtinuse nota 9.15, iar romanii cu nota 7 au intrat, doar pentru ca locurile pentru romani si pentru cei din mediul urban erau mai multe. Tatal ei cinta, fratele ei mai mare cinta si el, ca sa isi ajute parintele la intretinerea familiei. Mama ei se ocupa de cresterea celor sase copii, asa ca Elena Motas a plecat din start cu ideea ca daca vrea sa realizeze ceva, scoala este singurul mod. Iar felul in care a reusit sa depaseasca discrepantele a fost purtarea uniformei. "Uniforma pentru mine a fost foarte importanta pentru ca ma facea sa fiu egala cu ceilalti. Nu se observau diferentele de ordin social. Aveam in liceu in clasa copii ai caror parinti erau medici, profesori, or eu nu m-am simtit inferioara, datorita uniformei", a continuat Elena Motas.

Avea insa un bagaj dureros de amintiri si care, in ciuda evolutiei, nu a disparut nici astazi. "Am sa va spun o drama din propria familie. Fratele meu mai mare care s-a sacrificat pentru noi ceilalti sa ne fie bine e mai inchis la ten. Sintem trei frati mai deschisi, trei mai inchisi. Fratele meu mai mare, mai brunet fiind deci, il tinea in brate pe cel mai mic si care e blond. Si au trecut majoritari pe linga el, spunindu-i: «Bai tigane, hotule, de unde ai furat copilul? Bai cioara, lasa copilul ala ca il innegresti!» Asta se intimpla in Roman si erau frati: unul mai brunet, unul mai blond. Ce se poate petrece la nivel psihologic, in mintea unui copil, in astfel de cazuri?", se intreaba trista Elena Motas.

Dincolo de discriminari, de dificultatile intimpinate in evolutie, Elena Motas nu isi ascunde etnia, din contra, si-o asuma si o promoveaza. "Eu daca nu vorbesc intr-o zi limba romani nu sint om. E limba mea, de ce mi-ar fi rusine? Eu stiu ce sint. Nu am avut niciodata probleme cu identitatea sau de asumare, altii o au, inclusiv tinerii. Multi tineri romi isi doresc o cariera. Reusesc cei pe care ii sustine familia si cei care trec neobservati din punctul de vedere al culorii pielei. Dupa ce grupul l-a vazut ce poate ca om, isi asuma si el identitatea. Si grupul spune: dar tu nu esti ca ei. Eu sint ca ei, doar ca nivelul de educatie difera. Nu ma pot debarasa nici eu de prejudecati, dar incerc. Daca am incerca cu totii sa vedem si partile bune, sa promovam altfel comunitatea, prin comunicare, toate confllictele s-ar stinge. Pot sa va spun ca cei mai buni prieteni ai mei sint romani, iar asta nu este o gluma", a marturisit Elena Motas.

––

"Doamna Corina, ajutati-ma sa iau si eu un ban, am sase copii"

Pe Corina Avadanei, o tinara de 28 de ani care lucreaza la Primaria Tirgu Frumos, o cunosc toti din comunitatea roma. Ea este cea care le asculta problemele, care ii ajuta sa gaseasca o rezolvare. Este singurul om din Primarie care ii baga in seama, dupa cum spun ei.

Pe masura ce inaintam pe ulita in care se regasesc cele mai multe dintre casele romilor, femeile, barbatii si copiii se itesc de dupa poarta pentru a o saluta pe "Corinuta". Sigur, romii nu pierd nici o ocazie de a-i aminti femeii despre necazurile lor, poate, poate se va gasi mai repede rezolvarea. "Cu doamna Corina avem o relatie foarte buna, ne intelegem cu ea de multi ani. Corinuta ne-a ajutat cu buletinele, ne intelege mereu problemele si cu tot ce m-am dus la ea sa o rog, m-a ajutat. Chiar si cind mi-a lua apa casa a reusit sa ma ajute sa imi dea primarul o locuinta cu chirie. A vorbit tot timpul frumos cu noi, stiam ca daca ma duc la ea, ma ajuta. Inaintea ei a fost foarte rau, cind mergeam la Primarie cu copiii nu ne baga nimeni in seama", a povestit Claudia Udila, o femeie de etnie roma de 33 de ani.

Lucica Oprea, o alta femeie de 39 de ani din comunitatea roma, cunoscuta ca fiind cea mai necajita, a inceput sa plinga atunci cind am intrat in casa ei impreuna cu angajata Primariei. "Doamna Corina, ajutati-ma sa iau si eu un ban, am sase copii. Am TBC, nu am unde sa ma duc in alta parte, am luat bani cu camata si trebuie sa ii dau inapoi. Sotul nu mai lucreaza, am gemeni nascuti anul trecut, nu am ce sa le dau de mincare. Stiu ca m-ati mai ajutat si in anii trecuti, poate ma ajutati si anul acesta cu un ban de la Primarie", a fost rugamintea femeii.

De Corina Avadanei nu am auzit nimic de rau de la romii din comunitate. Chiar daca le asculta problemele si le arata compasiune, femeia nu le-a promis niciodata nimic, daca nu a fost sigura ca va reusi sa ii ajute. A incercat insa mereu sa gaseasca solutii, iar romii au capatat astfel incredere in ea.

"De cele mai multe ori vin romii la Primarie, eu merg in comunitate doar daca sint probleme. Acum sint formati, educati, isi expun problemele. Iar eu ii consiliez, ii indrum si le spun de ce documente au nevoie, cum sa le obtina, unde trebuie sa se adreseze, eventual le caut in legislatie. Acum nu mai e bariera aceea cind merg in comunitate, cred ca rezistenta a durat un an, un an si jumatate. Si a fost o rezistenta justificata pentru ca s-a tot intrat in acea comunitate si s-au facut promisiuni neonorate apoi. Trebuie sa le explici de mai multe ori, sa te asiguri ca au inteles ce au de facut", a explicat angajata Primariei.

Chiar si pentru ea a fost greu sa patrunda in comunitatea romilor

Corina Avadanei lucreaza de mai bine de cinci ani la Primaria Tirgu Frumos pe functia de consilier pe problemele romilor, iar in ultimul timp s-a ocupat si de Relatia cu Publicul. A invatat la liceu in Tirgu Frumos, dupa care a urmat cursurile Facultatii de Asistenta Sociala din cadrul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" Iasi. Avea deja un model pozitiv in familie, unchiul ei urmase facultatea, iar ea era convinsa ca trebuie sa ii urmeze parcursul.

In timpul facultatii, Corina Avadanei a lucrat ca mediator sanitar in Zanea, acolo unde a vazut pentru prima data ce inseamna sa fii rom, sa lucrezi cu romii, si totusi sa te priveasca suspicios. "Acolo mi-a fost greu sa ma integrez, nu eram caldararita. Mai mult, am indraznit sa vin in pantaloni de citeva ori si am intimpinat, astfel, rezistenta. Am recurs si la trucuri, m-am imprietenit cu copiii. Erau in alai si roiau in jurul meu mereu. Apoi am reusit sa iau legatura cu o femeie in virsta si ea a intervenit pentru mine in comunitate, dupa aceea mi-a fost mai usor. Femeile din comunitate au fost reticente, nu stiau daca sotii lor sint sau nu de acord sa vorbeasca cu mine. Ca mediator, vorbesti cu ele si de copii si de anticonceptionale, inca e un subiect sensibil pentru romi prevenirea unei sarcini. Au inceput si ele sa isi dea seama ca lucrurile s-au schimbat, totusi", a povestit Corina Avadanei.

Pina si in Tirgu Frumos, intr-un oras in care o cunosteau toti romii si ii stiau familia, a fost privita ca fiind de cealalta parte a baricadei, dupa ce a terminat facultatea si a inceput sa lucreze in Primarie. In timp insa, romii s-au convins ca rolul ei este cel de liant intre ei si institutii. In ceea ce priveste apartenenta la etnia roma, Corina Avadanei sustine ca si-a asumat-o intotdeauna, insa a fost ca un handicap ascuns. "Eu am avut o sansa in plus pentru ca nu am locuit in comunitate, ci am locuit printre romani si m-am asimilat majoritatii. Faptul ca eram de etnie roma ma tinea insa in alerta, trebuia sa fiu atenta la cum ma imbrac. Daca era ceva in neregula, trebuia sa repar, sa am grija la vocabular, pentru a nu fi catalogata drept tiganca si atit. Devenise ca o rutina sa fac mai mult, sa ma tin departe de greselile gramaticale pentru care sint etichetati romii", a continuat femeia.

A fost indignata atunci cind mama ei a sfatuit-o sa candideze pe locurile pentru romi la facultate, pentru ca stia ca are aceleasi capacitati ca majoritarii. A inteles apoi ca acest lucru poate fi un avantaj si i-a urmat sfatul mamei. In facultate a facut parte insa dintre cei pusi sa ridice mina sus pentru ca sint romi, sa se prezinte, ca restul colegilor sa ii evite apoi. Asimilarea s-a realizat totusi, atunci cind ceilalti au realizat ca si romii se pot ridica la acelasi nivel cu ei.

"Sotul meu mergea efectiv in fata mea. Era aceea idee ca femeia merge in spate"

Tot etnia a reprezentat o problema si cind iubitul ei a cerut-o in casatorie, iar viitoarea soacra s-a opus, logodna fiind rupta. "Au fost situatii in care mi-as fi dorit sa nu fiu de etnie roma. Nu am putut suporta presiunea psihica, de exemplu, ca mama baiatului care ma ceruse in casatorie in perioada facultatii nu imi suferea etnia. Nu voiam sa imi numeasca copiii «pui de tigan». Atunci a fost un moment in care mi-am urit etnia. Nu conta ca eram curata, ca eram la facultate, ca il iubeam, nu a contat nimic. Tata a murit la 5 ani ai mei, iar mama imi spunea mereu ca atunci cind va fi timpul sa ma marit, sa nu ma marit niciodata cu un roman, pentru ca oricit de bine ar fi, la un moment dat tot o sa ma faca tiganca", a marturisit Corina Avadanei.

Asa ca s-a casatorit cu un rom, un barbat cu o diferenta totala de viziune si educatie. "El avea acea gindire traditionala ca barbatul conduce, a acceptat foarte greu sa lucrez. Dar nici el nu lucra, nici eu nu lucram, cineva trebuia sa aduca bani acasa. Asa ca am facut un pact si am zis ca cine se angajeaza primul, acela pastreaza serviciul si am reusit sa ma angajez eu prima. Era si gelos, am divortat dupa trei ani, iar fetita noastra a ramas la mine, are sase ani acum. Prietenii mei chiar observau ca sotul meu pe atunci mergea efectiv in fata mea, chiar daca era vorba de o jumatate de pas sau un pas. Era aceea idee ca femeia merge in spate", si-a amintit Corina.

Pina si fostii profesori din liceu si care au realizat abia dupa angajarea ei in Primarie ca este de etnie roma s-au declarat uimiti, pentru ca o stiau de copil bun. Ca si cum etnia i-ar fi anulat din start toate sansele de a fi un elev sau un angajat model.

Cu toate ca a intimpinat dificultati in dezvoltarea profesionala si sociala din cauza etniei, Corina Avadanei sustine ca nu si-ar ascunde vreodata apartenenta. "Mi-a fost greu sa stiu ca am un handicap si sa nu il vad, ca sint de etnie roma si ca ceva ma impiedica sa evoluez normal. Acum nu mai am nici o problema cu etnia. Nu pot sa fiu ipocrita sa spun ca ma mindresc cu ea, dar ma mindresc cu faptul ca sint in concordanta cu normele sociale. Sigur ca, atunci cind majoritarii le spun copiilor de mici ca daca sint rai vin tiganii si ii iau le inoculeaza ideea ca tiganii sint oameni rai. Inca mai trebuie schimbata mentalitatea majoritatii si asta prin exemple pozitive", a mai spus Corina Avadanei.

Femeia incearca, astfel, sa le explice romilor din comunitate ca studiile sint extrem de importante si ca toti ar trebui sa faca o facultate, chiar daca multi dintre ei nici la liceu nu ajung.

–––

Demostene Olariu a dus romii violenti la un club de arte martiale

Demostene Olariu are 42 de ani, este casatorit, are doi copii si lucreaza la Prefectura pe postul de consilier pe problemele romilor. Este, de asemenea, presedintele Partidei Romilor la nivel judetean. A absolvit Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din cadrul Universitatii  "Petre Andrei", a participat la cursuri de marketing si management in Norvegia, dar si la diferite seminarii in Romania. A fost presedinte al Asociatiei romano-norvegiene Hope si director al unei societati, pina in anul 2009 cind s-a angajat la Prefectura, iar cumulul de functii nu era permis.

S-a implicat in ajutorarea romilor inca din anul 2000, cu ajutorul ONG-urilor, iar pentru copiii romi a gasit drept solutie de integrare infiintarea unui club de Tae Kwon Do care isi desfasoara activitatea prin autofinantare. "Artele martiale reprezinta un hobby al meu, in acest moment in clubul Taesdoo fiind inscrisi 60 de copii din municipiu, nu doar romi, ci si majoritari. Din punctul meu de vedere este un proiect de educatie nonformala prin sport, Tae Kwon Do oferind un alt mod de viata. Am realizat si o campanie in scoli pentru identificarea copiilor romi violenti si care si-ar putea manifesta aceasta latura prin sport si am reusit sa adun campioni chiar din rindul acestor scoli. Printre cei recrutati de acolo se numara si o fata de 13 ani care a luat centura neagra la aceasta virsta frageda. Se vehicula peste tot ca romii sint violenti si atunci am zis ca trebuie sa ii preiau eu si sa dovedesc faptul ca romii pot cistiga medalii si cupe, la fel ca si majoritarii. Am avut chiar si campioni europeni in urma concursului din Suedia", a explicat Demostene Olariu.

"Caldararii au mentalitatea ca pot tine copiii acasa, ca nu au nevoie de scoala"

In ceea ce priveste activitatea sa din Prefectura, consilierul sustine ca incearca sa combata rezistenta primarilor de a angaja mediatori si experti pe problemele romilor in institutii. "Toata lumea vorbeste despre proiecte de incluziune, educatie, bani europeni, dar foarte putine institutii vorbesc despre excluziunea sociala si probleme care duc la excluziune. Realitatea este ca primarii refuza sa angajeze experti, mediatori sanitari si scolari, inspectori pe problemele romilor, chiar daca ar avea numai de cistigat. Impactul asupra romilor si increderea se formeaza atunci cind in comunitate merge unul de-al lor, un expert de aceeasi etnie. Primarii vor proiecte, dar nu vor romi. Pai cum sa realizezi proiecte, daca nu accepti romii in comunitate?", a afirmat indignat Demostene Olariu.

Pentru ca stie cu ce probleme se confrunta cei de etnie roma, ca presedinte al Partidei Romilor, Demostene Olariu sustine ca are in vedere implementarea unor proiecte de educatie si incluziune sociala. Isi doreste sa implice mai ales tinerii in proiecte, pentru ca in viitor sa nu mai existe situatii de discriminare, marginalizare sau chiar automarginalizare a romilor.

"Marginalizarea a fost cea care m-a determinat sa ajung aici, de unde pot face ceva pentru cei aflati in situatia aceasta. Depinde si din ce categorie a romilor fac parte cei in cauza, daca sint caldarari, ceaunari, lingurari, pentru ca avem de-a face si cu o slaba informare, dar si cu traditia. Caldararii, de pilda, au mentalitatea ca pot tine copiii acasa, ca nu au nevoie de scoala. Si atunci e nevoie sa te implici, sa le explici, sa le oferi modele. Eu, de exemplu, nu m-am lovit de marginalizare si discriminare in institutii, m-am inteles bine cu toata lumea. Peste tot sint si animozitati, dar ce nu te darima, te construieste. Dar am identificat marginalizarea in comunitati si incerc sa fac tot ce pot pentru a o face sa dispara", a precizat Demostene Olariu.

––-

Gheorghe Mantu: "Nu ar fi avut rost sa imi neg etnia. As fi fost un paria daca as fi negat"

Gheorghe Mantu are 43 de ani, lucreaza ca inspector in cadrul Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca si se ocupa, in special, de consilierea romilor in cadrul Agentiei. Absolvent al Liceului Industrial Nr. 1 "Mihai Sturdza", a ramas in cartea de aur a liceului pentru ca avea o singura absenta in patru ani.

Dupa absolvirea stagiului militar nu a reusit sa intre la facultate, asa ca s-a angajat la Fortus pina in anul 1990, urmaritor de productie. Intre 1990 si 1998 a avut propria afacere in comert, in anul 1998 absolvind Facultatea de Jurnalism din Budapesta prin intermediul Roma Press Center. In anul 1998 s-a inscris si la Facultatea de Filosofie, Asistenta Sociala, din cadrul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" Iasi, pe care a absolvit-o in anul 2002. A fost membru fondator al Asociatiei Studentilor si Tinerilor Romi-Romanitin, iar din 2003 a lucrat ca asistent social si expert pe problemele romilor in cadrul Primariei Ciurea.

Din 2005 a inceput sa lucreze in cadrul AJOFM ca inspector, atunci cind angajarea sa a coincis cu lansarea unui megaproiect ce continua si astazi, "Caravana Ocuparii in comunitatile rurale si de romi", Gheorghe Mantu fiind cel care merge in comunitatile rome pentru a-i ajuta pe cei fara un loc de munca. Ii invata cum sa scrie un CV, cum sa se prezinte la un interviu, cum sa se comporte intr-o institutie si, nu de putine ori, romii au reusit sa se angajeze si sa isi pastreze locul de munca datorita relatiei pe care o aveau cu inspectorul.

In ceea ce priveste apartenenta la etnia roma, atit in scoala cit si in facultate sustine ca a reprezentat nucleul oricarui grup, avind prieteni atit romi, cit si majoritari inca din copilarie cu care mentine legatura, in ciuda faptului ca ei au avut o evolutie spectaculoasa anterioara lui. "Ei erau asistenti universitari, ingineri, profesori, oameni care nu facusera pauze intre liceu si facultate. Cu toate acestea, nu s-au ferit sa dea noroc si sa discute cu mine, chiar daca eu eram imbracat intr-o tinuta de munca. Provin dintr-o familie cunoscuta ca fiind de etnie roma, nu ar fi avut rost sa imi neg etnia. As fi fost un paria daca as fi negat, de altfel nu m-am simtit marginalizat. Si casatoria mea este una mixta. Sotia mea este jurista", a afirmat Gheorghe Mantu.

"Barbatii romi spala rufele, dar nu le intind niciodata pentru a nu fi vazuti"

Pentru ca avea experienta unei vieti traite in comunitate, s-a bucurat de respectul profesorilor sai care au realizat adesea ca stia mai multe decit ei. "Am avut profesori care mi-au spus ca cei 30 de ani de studiu ai lor in spatele biroului nu egaleaza nici cit sase luni ale mele traite in comunitate. Am demontat mituri despre comunitatile rome. Am fost prima serie intrata pe locurile pentru romi, eu aveam 30 de ani atunci. Si au pariat toti ca vom rezista maximum doua semestre, dar s-au trezit la final ca am terminat toti cei trei romi printre primii zece absolventi. De multe ori, pentru ca noi aveam si alte burse pentru etnie, am renuntat la bursa noastra de merit pentru ca cei din urma sa o poata lua. Stiam ca sint colege care fara acea bursa nu ar putea supravietui in facultate, asa ca renuntam toti trei astfel incit colegele noastre sa obtina bursa", a marturisit Gheorghe Mantu.

Inspectorul sustine ca a reusit sa aduca in atentia profesorilor sai si a colegilor aspecte din viata romilor pe care majoritarii nu le cunosc. "Lucrarea mea de licenta a imbogatit chiar cele stiute de cei din comisie, pentru ca evidentia cutumele familiilor rome, unde patriarhatul e la putere, dar in care matriarhatul domina. Odata cu aparitia casatoriilor mixte, nu a mai fost posibil ca barbatul sa fie sef. A fost foarte hazliu pentru cei din comisie sa afle, de exemplu, ca barbatii romi spala rufele, dar nu le intind niciodata pentru a nu fi vazuti", a continuat Gheorghe Mantu.

Chiar daca era de etnie roma, inspectorul sustine ca a fost nevoit si el sa recurga la trucuri pentru a se apropia de comunitatile rome. "De-a lungul carierei am gasit noi si noi metode de lucru cu persoanele de etnie roma. A trebuit, de pilda, sa botez un copil in Zanea pentru ca din consilierul de la Primarie sa devin cumatru. Accesul meu in comunitate a fost, astfel, unul facil, pentru ca oamenii, caldararii, sint apropiati de traditie. Iar eu fiind ursar, pentru ei un paria care renuntasem la portul traditional si meserie in favoarea scolii, mai putin la limba, nu prea aveam sanse de apropiere altfel", a mai spus Gheorghe Mantu.

Barbatul sustine ca toti tinerii, indiferent de etnie, pot sa realizeze o cariera daca incep, continua si termina cu scoala. "Sa invete toata viata, daca vor sa fie printre cei mai buni. Este sfatul pe care il dau si fetitei mele de 15 ani. Apartenenta la etnia roma poate fi un avantaj sau un dezavantaj, depinde de la individ la individ. In cazul meu a reprezentat un avantaj pe care l-am folosit profesional si pentru familia mea", a incheiat Gheorghe Mantu.

–––

"Romii au supravietuit de milenii tocmai prin pastrarea traditiilor"

Prima atestare documentara a existentei unei comunitati de romi este din 1068, din vremea Imperiului Bizantin. Romii au fost denumiti in diferite feluri de catre popoarele cu care au intrat in contact: arami (pagin, armean), gypsi (egiptean), saracin (arab), athinganoi (de neatins, tigan).

Despre locul de origine al romilor exista mai multe teorii. Unii specialisti (romanologi) considera ca acestia ar proveni din Egipt, in timp ce altii spun ca ar proveni din nord-vestul Indiei, din provincia Punjab. Este sigur insa ca migratia romilor catre Europa s-a facut treptat cu opriri in Grecia, Bulgaria, Serbia, Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania, dar si in vestul continentului.

"Romii au fost recunoscuti ca minoritate nationala la scurta vreme dupa rasturnarea regimului comunist. Desi acest lucru a presupus cistigarea unor drepturi politice si civile, deteriorarea situatiei economice si sociale a romilor a continuat. Romii au supravietuit de milenii tocmai prin pastrarea traditiilor. Chiar si acum, in secolul al XXI-lea, cei aproape opt milioane de romi care traiesc in Europa constituie o etnie distincta, cu reguli si legi proprii. Totusi, in rindul romilor se face simtita schimbarea, adaptarea la viata moderna", a declarat Demostene Olariu, consilier pe problemele romilor in cadrul Prefecturii Iasi.

Nu existe cifre exacte cu numarul romilor din tara

Diferitele comunitati de romi din tara (circa 40 existente) au infiintat numeroase formatiuni politice si organizatii civice, dintre care amintim: Partida Romilor, Federatia Etnica a Romilor, Partidul Democrat al Romilor, Lautarilor si Rudarilor din Romania, Asociatia Studentilor Romi, Asociatia Femeilor Rome din Romania, Fundatia Pheonix, Comunitatea Etniei Romilor etc.

Recensamintul din 1992 arata ca in Romania sint 401.087 de persoane (1,8%), iar cel din 2002 numara 535.250 de oameni (2,5%). Diferenta dintre datele celor doua recensaminte nu exprima cresterea fizica exacta a populatiei de romi, partial ea continind si o variatie greu de determinat a identificarii ca rom in cele doua recensaminte.

Totusi, estimarile Institutului de Calitate a Vietii arata ca in 1998 erau in jur de 1,5 milioane de romi, adica 6,7%. In aceasta estimare sint cuprinse atit persoanele care s-au identificat a fi romi, cit si cei care au fost heteroidentificati ca provenind dintr-un mediu social-economic si cultural rom.

Estimarea facuta de Institutul de Calitate a Vietii a utilizat o metodologie statistica cu un grad ridicat de siguranta, pe un esantion de aproximativ 20.000 de persoane identificate a fi romi.