Afacerile incredibile ale afiliatilor

Continuam sa prezentam continutul comentat al Legii noului Cod Fiscal cu „Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal”. Aliniatul al doilea se refera la „tranzactiile intre persoanele afiliate”. Este bine sa precizam ce inseamna „persoanele afiliate” asa cum le definesc Codul Fiscal. Astfel „o persoana fizica este afiliata cu alta persoana fizica, daca acestea sint rude pina la gradul al treilea inclusiv”. Afilierea intre o persoana fizica si o persoana juridica presupune detinerea de minimum 33% din valoarea sau din numarul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la persoana juridica. Cu alte cuvinte, un contribuabil, persoana fizica este afiliat cu o firma, daca acesta detine minim o treime din actiunile firmei sau din voturile consiliului de administratie. In aceeasi categorie se incadreaza si afilierile indirecte, dintre persoanele fizice afiliate anterior si persoana juridica la care se detine minim o treime din actiuni. In acelasi mod se constituie afilierile persoanelor juridice, in sensul ca persoana juridica ce are calitatea de afiliata trebuie sa detina minim o treime dintre actiunile celeilalte persoane juridice.
Contestarea tranzactiei
Sa presupunem ca un cetatean este actionar cu 33%, la o brutarie. La un moment dat, cetateanul cu pricina hotaraste sa-si vinda actiunile detinute pentru ca nu este multumit de dividendele primite. Pe de alta parte, patronul brutariei isi motiveaza dividendele scazute primite de cetateanul nemultumit, prin costurile ridicate pe care a trebuit sa le suporte la achizitia de faina, in anul trecut. Conform paragrafului (2) al articolului 11, „in cadrul unei tranzactii ?ntre persoane afiliate, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane”. Din context, contribuabilul ar trebui sa inteleaga ca nu conteaza la ce pret i-a vindut el actiunile patronului brutariei. Daca inspectorul fiscal nu crede ca este real pretul de vinzare din documentul prezentat, acesta poate contrazice valoarea declarata. Criteriul de apreciere al inspectorului cu pricina, pentru contestarea pretului tranzactiei, ar fi „dupa cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piata”.
Metodele de ajustare a preturilor contestate
Conform legii, una dintre metodele pe care le poate folosi organul fiscal pentru ajustare este compararea preturilor cu cele ale altor tranzactii similare. Alte metode ar fi majorarea pretului declarat fie cu marja de profit corespunzatoare, fie pe baza pretului de revinzare al bunului sau serviciului vindut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vinzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marja de profit. In ultima instanta, daca inspectorul apreciaza ca pretul declarat nu este real, el poate folosi orice alta metoda recunoscuta ?n liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.
In „pastiluta” viitoare vom aborda „Veniturile obtinute din Rom?nia, indiferent, daca sint primite ?n tara sau ?n strainatate”. (Doina DAMIEAN)

Publicitate și alte recomandări video