Dumnezeu si l-a ales inger

Marian Lungu, mezinul familiei care si-a vazut retezate intr-o singura zi ambele vlastare, a fost inmormintat simbata in Cimitirul Nordic. Ultimul act al tragediei de pe strada Miron Costin a adunat impreuna peste 300 de persoane, venite sa-l mai vada o data pe adolescentul de 14 ani, ucis fara mila de propriul frate. Pentru ca parintii sai se afla inca in spital, Marian a fost condus pe ultimul drum de rudele de la Timboiesti si Dumitresti, de prieteni si colegi de scoala, de profesori, vecini sau de focsanenii impresionati de nenorocire. Inainte ca sicriul tinarului sa fie acoperit de pamint, cineva a dat drumul unui porumbel alb, care s-a rotit de citeva ori pe deasupra oamenilor. "Sa-l mingiiati pe obraz, atunci cind va veni la voi, in vis", a spus preotul multimii nemingiiate ca destinul unui copil s-a frint fara mila.
"Mai mult decit poate duce un om", par a fi cuvintele care vorbesc de la sine despre o tragedie ce a infricosat un oras intreg. O familie ramasa fara urmasi, parintii si bunica internati in spital cu rani grave, toate din cauza ratacirii unui tinar care a ridicat mina asupra celor care i-au dat viata si, in nebunia lui, si-a omorit fratele, dupa care s-a sinucis. Marian Lungu trebuia sa implineasca 14 ani anul acesta, pe 29 mai. Ar fi trebuit sa aflam acest lucru de oriunde altundeva decit de pe o cruce, pe care era gravata, nemilos de devreme, si data mortii: 22 ianuarie 2002. Ziua in care cineva a hotarit ca elevul dintr-a VII-a C, al Scolii nr. 5 "Anghel Saligny" va trece «dincolo».
Este de nedescris durerea familiei care l-a condus pe ultimul drum pe Marian. De inmormintare s-a ocupat fratele tatalui sau, venit din Italia special pentru acesata tragedie si Directia Silvica Vrancea, al carei angajat este tatal baietilor. Coroanele aduse de elevi au acoperit pur si simplu mormintul. Preotul care i-a binecuvintat trecerea din lumea aceasta in "Imparatia lui Dumnezeu" marturisea ca abia si-a stapinit lacrimile, ca si colegii de clasa care i-au vorbit la capatii, inecindu-si cu greu emotia. "Nu te vom uita niciodata", i-au spus pustii cu care pina mai ieri se juca, baiatului pe care il conduceau acum spre mormint cu trupul acoperit de flori. Cortegiul funerar a trecut la citiva pasi de mormintul care a inghitit de curind un alt membru al framiliei, pe Auras. Marian a plecat si el din sinul familiei, lovite diabolic de raul cuibarit in sufletul fratelui sau, datorita loviturilor de secure primite in noaptea de 22 ianuarie. Si a luat cu el, ca si fratele criminal, detaliile grozaviei petrecute in acea noapte. "Ne rugam lui Dumnezeu sa-l primeasca in imparatia sa", a spus preotul, in vreme ce copii si adulti, deopotriva, plingeau, neputind sa inteleaga cum de s-a putut ca un copil sa moara atit de tragic.
Inainte ca sicriul cu trupul neinsufletit al baiatului sa fie acoperit cu pamint, unul dintre cei veniti sa fie alaturi de familia greu incercata a dat drumul unui porumbel alb, tinut pina atunci sub haina. Pasarea s-a rotit, ca intr-o legenda, de citeva ori pe deasupra multimii si a disparut in ceata. Asemeni sufletului de copil al lui Marian, despre care nu stim unde, si de ce a plecat. (C.B.)