Maiorul Gheorghe Pastia: „Copiii mei, Teatrul si Ateneul”

Povestea focsaneanului filantrop pina la extrem, care a lasat posteritatii doua lacasuri de cultura cum putine exista, nu este nici acum cunoscuta indeajuns. Desi e greu de crezut, inca mai exista vrinceni care habar n-au de istoria Teatrului si Ateneului si care cred ca numele dat acestor edificii – „Maior Gheorghe Pastia” – reprezinta cine stie ce personalitate din vremea razboaielor. „O fi fost vreun erou in lupte”, spunea deunazi o tinara focsaneanca. A fost mai mult de atit… Fara pretentii de atotstiutori, am incercat, din acest motiv si nu numai, sa reconstituim atit cit se poate, un strop din viata si personalitatea celui ce a fost maior Gheorghe Pastia. A omului care si-a daruit intreaga avere si putere de munca pentru realizarea Teatrului si Ateneului, cladiri ce dau personalitate indiscutabila Focsaniului si pe care ii placea sa le numeasca „copiii mei”.
Daca-i intrebi, o parte dintre concetateni iti vor raspunde doar ca maiorul Gheorghe Pastia a fost cel care si-a dat toti banii pentru construirea Teatrului si a murit in mizerie. Si acestia sint – culmea! – de doua categorii: cei care sint de parere ca „asa-i trebuia, dac-a fost prost sa-si dea toti banii” si cei care il compatimesc. Mai sint unii care habar n-au ca acesta a donat si suma necesara construirii Ateneului iar altii nu cunosc absolut nimic despre istoria cladirilor ridicate prin sacrificiul maiorului. Ce-i drept, despre viata acestui om nu se stiu multe lucruri, el devenind cunoscut din momentul in care si-a surprins concetatenii, donind bani pentru Teatru. Tot de atunci figureaza si in documentele aflate in arhiva Directiei Judetene Vrancea a Arhivelor Statului. Date complete despre viata si personalitatea acestui om, care prin gestul sau a dat vrincenilor sansa dezvoltarii culturii si spiritualitatii, se regasesc in lucrarea semnata de Horia Dumitrescu si Ionut Iliescu si intitulata „Ctitori de teatru”. Potrivit scrierilor, Gheorghe Pastia s-a nascut intr-o familie bogata si nobila, se pare ca in 1847. Tatal sau, Tache Pastia, cunoscut de focsaneni sub numele de „Cap bun”, era proprietarul unor mosii de dimensiuni semnificative, cuprinse intre dealurile comunei Urechesti si riul Milcov. Militar de cariera, Gheorghe Pastia a urmat cursurile Scolii Militare, in 1877 era locotenent, iar la Razboiul pentru Independenta la care a participat (1877 – 1878) a fost comandantul Companiei I din Regimentul 5 Linie. Decoratiile cu care i-a fost rasplatita vitejia au fost numeroase. Pe front a primit „Steaua Romaniei – gradul de cavaler”, „Virtutea militara de Aur”, „Crucea Trecerii Dunarei” si medalia ruseasca „Sfinta Ana”. Totodata, dupa razboi, Gheorghe Pastia a fost decorat cu „Coroana Romaniei in gradul de mare ofiter” si „Steaua Romaniei in gradul de Comandor”. In 1886 isi da demisia din armata si se ocupa de vastele sale mosii. A fost membru in Partidul Conservator, trei ani subprefect de Rimnicu-Sarat, apoi senator de Rimnicu-Sarat in timpul echipei guvernamentale conduse de Lascar Catargiu, iar in 1911 devenea deputat.
Avere in slujba neamului
„Subscrisul Maior G. Pastia, ca urmas al unei vechi familii din Focsani, in dorinta de a lega si mai mult numele meu de orasul in care m-am nascut si al carui cetatean sint, vazind necesitatea viu simtita de toti concetatenii mei de a avea un local propriu de teatru, cladire care pe linga ca ar fi o podoaba a orasului, dar va fi si un templu de educatiune si cultivare a sufletului. In acest scop donez prin acest act orasului Focsani, reprezentat cum mai sus s-a spus, suma de trei sute mii lei”, spunea maiorul Gheorghe Pastia in actul de donatie facut la 3 martie 1908. In schimbul acestei donatii, maiorul dorea ca terenul necesar constructiei sa fie pus la dispozitie gratuit de „comuna”, teatrul sa poarte vesnic inscriptia „Teatrul Maior Gheorghe Pastia” si familiei sale sa-i fie destinata o loja pe care sa o frecventeze descendentii pina la a cincea generatie. Totodata, in schimbul donatiei „comuna” trebuia sa-i plateasca o renta viagera de 8% lui sau sotiei sale, in caz ca ar fi murit primul iar dupa decesul amindurora, edificiul sa devina si sa ramina proprietatea „comunei Focsani”.
Teatrul a fost terminat si inaugurat in noiembrie 1913, insa despre cladirea in sine si despre istoria ei, vom reveni cu amanunte. Pina la inaugurare insa, vazind ca Primaria nu mai face fata cheltuielilor, Gheorghe Pastia revine cu o noua donatie, de 100 mii lei, pe care o face in august 1910. Iar in 17 septembrie 1911 a urmat al treilea act de donatie in valoare tot de 100 mii lei, donatorul precizind ca „aceasta suma va servi pentru constructiunea teatrului si facerii mobilierului”. Se adunasera deja 500 de mii lei, insa banii nu erau suficienti. Maiorul dorea insa sa-si vada visul implinit, asa ca generozitatea sa s-a materializat inca o data in 1913 cind in aceeasi zi, a facut inca doua donatii: una de 60 mii lei si alta de inca 10 mii lei.
„Posteritatea ii va venera memoria asa cum se cuvine…
.. unui om devotat binelui obstesc si desbracat de lacomia de avere. Noi insa, care traim astazi in jurul sau sintem fericiti ca-i putem aduce cele mai sincere si mai vii multumiri pentru opera sa si ii dorim sa traiasca multi ani ca sa-si vada singur rasplata demnei si patrioticei sale abnegatiuni”, spunea primarul Focsaniului, Th. M. Bassarabianu, in 1913, la inaugarea Teatrului, maiorului Gheorghe Pastia. Modestia si generozitatea acestuia au fost, pare-se, uitate cu timpul iar conditiile pe care donatorul le-a impus au fost trecute cu vederea. In martie si aprilie 1923, sala Teatrului incepuse sa fie folosita pentru intruniri cu caracter religios, profesional si politic. Totodata, Primaria hotarise in acelasi an, ca Teatrul sa devina duminicile cinematograf, ceea ce l-a determinat pe Gheorghe Pastia sa ia atitudine, trimitind un memoriu edililor orasului. „Regret din tot sufletul ca mi-am sacrificat avutul meu, muncind din greu, ca sa las orasului meu de nastere un templu de cultura, iar nu o taverna de infectie cum a ajuns acum teatrul, descurajindu-ma complect de a mai face ceva pentru desavirsirea acestei opere de lumina, cum aveam si inca am de gind. Va rog sa luati masuri cit mai urgente pentru suprimarea cu desavirsire a cinematografului care este daunator teatrului din toate punctele de vedere”, se revolta maiorul Pastia. Filantropul a atentionat primarul, de asemenea, asupra gravelor abateri savirsite de administratorul Teatrului, fara nici un rezultat insa. Nemultumit de modul de administrare al teatrului, Gheorghe Pastia a cerut primariei, in 1928, dreptul de a controla aceasta activitate. El atentiona asupra starii deplorabile „de murdarie si de neingrijire ce se afla la acest edificiu cultural. La galerie este o murdarie de nedescris, miros de urina, mucuri de tigari, seminte de dovleac… nici o supraveghere, nici o ingrijire, daca se rupe ceva la loc nu se mai pune, publicul sare din galerie in balcon, trec in staluri si in loje. Teatrul pe care l-am creiat pentru cultura si lumina poporului cu averea mea, fara sa ma fi gindit vreo data, in viata fiind, sub ochii mei chiar, sa vad acest templu al artei pe care l-am facut cu tot sufletul si cu toata dragostea ce ma leaga de oras, sa-l vad transformat intr-o taverna, in birt cu abonament si intr-o casa de rendez-vous si de urgii”. Peste masura de suparat ca autoritatile nu dau curs celor semnalate de el, maiorul Pastia a revenit in 1929 cu un ultim document, prin care spera sa trezeasca indolenta si reaua vointa a celor cu care era contemporan. Si-a scris testamentul, pe care il redam alaturat in intregime. Cititorii sint cei care pot aprecia daca ceea ce a lasat ctitorul Teatrului focsanean, cu limba de moarte, a fost respectat. (Laura BREANA)
Testament
„Subsemnatul Maior Gheorghe Pastia, domiciliat in Focsani, in dorinta de a contribui intr-o masura cit de mica la luminarea si educatia Neamului Romanesc si care m-am devotat cu tot sufletul, prin munca cinstita, mai intii in rindurile ostirei pe care am servit-o ca un bun patriot, luptind chiar dupa ce am fost ranit in razboiul independentei, fapt ce mi s-a recunoscut prin acordarea mai multor decoratii intre care si virtutea militara de aur, pusa pe piept de insusi MS Regele Carol, pe cimpul de lupta in Bulgaria, iar dupa ce am iesit din rindurile armatei, m-am ocupat cu agricultura, unde muncind din greu, cu incordare si privatiuni zi cu zi mai bine de 40 de ani, vazind necesitatea pentru orasul Focsani de a avea un templu al artei, am gasit cu cale din economiile agonisite si dupa staruinta cetatenilor mei, sa construiesc in anul 1908 un Teatru, asezat in centrul orasului Focsani, orasul meu de nastere, pentru a servi ca locas de cultura si educatie nationala.
Intrucit aceasta institutie are nevoie de venituri mari si sigure, cit si pentru a fi ferita sa nu fie supusa tuturor umilintelor, m-am hotarit sa mai construiesc in orasul Focsani inca o opera de cultura numit Ateneul Popular „Maior Gheorghe Pastia”, ce l-am donat Primariei Focsani, cu obligatiunile stipulate intr-insul ca din venitul lui sa formeze un fond inalienabil si achitabil conform art.3 din acel act, a caror venituri vor servi pentru marirea si intretinerea Teatrului „Maior Gheorghe Pastia”, fara ca sa i se poata schimba vreodata destinatia si fiindca n-am mostenitori directi si sint in virsta inaintata, las toata averea mea mobila si imobila ce se va gasi la incetarea mea din viata Executorilor mei Testamentari ca impreuna cu Primarul Orasului Focsani sa administreze aceasta avere pentru intretinerea Teatrului „Maior Gheorghe Pastia”, institutiune de cultura ce-am construit cu propriile mele mijloace, in acest oras.
„Fondul Maior Gheorghe Pastia”
Indata dupa incetarea mea din viata Primaria Orasului Focsani impreuna cu Executorii mei testamentari, vor intra in drept in stapinirea intregei mele averi, care sint in Bonuri ale statului si actiuni a diferitelor societati romanesti, precum si a diferitelor creante ce sint de incasat si care se gasesc toate notate in caetele ce se gasesc in casa, scrise si notate de mine. Toata aceasta avere va forma un Fond inalienabil si neatacabil numit „Fondul Maior Gheorghe Pastia” a carui venit va servi pentru intretinerea, marirea si infrumusetarea teatrului. Pentru aducerea la indeplinire a tuturor dorintelor mele cuprinse in acest testament institui Executori Testamentari pe bunii mei prieteni: Paraschiv Chirita avocat, I.P.Radulescu Ramnic profesor si pe Dr. Campeanu, toti din Focsani, pe care ii rog din tot sufletul sa primeasca aceasta sarcina si sa execute intocmai cele hotarite de mine. Executorii Testamentari impreuna cu un membru al consiliului comunal iubitor de cultura si de teatru, desemnat anume pentru aceasta, va forma un comitet (Efori) care va aduce la indeplinire legatele din acest testament si avind intreaga administrare a teatrului, trebuie sa se adune obligator la 1 ale fiecarei luni sub presedentia d-lui I.Radulescu – Ramnic in cancelaria teatrului, pentru a controla lucrarile si gestiunea teatrului, buna lui intretinere si conducere, cum si pentru a lua masuri ce vor crede necesare, iar la 1 aprilie a fiecarui an se vor aduna asemenea obligator pentru incheierea socotelilor anului expirat si alcatuirea bugetului anului ce incepe. Pentru toate sedintele ce se vor tine, executorii testamentari vor primi un jeton de prezenta (o diurna) de 50 lei (cincizeci lei) de sedinta din bugetul teatrului, afara de lunile iunie, iulie si august, cind stagiunile teatrului vor fi inchise si reparatiunile ce se vor face la teatru. Asemenea, au cu totii dreptul de a se folosi de Loja „Maior Gheorghe Pastia” anulindu-se dispozitiunile art.11 – din actul de donatie a teatrului in privinta lojii familiei Pastia, raminind aceasta loja executorilor mei testamentari asa cum am mentionat mai sus; asemenea se va anula si art.16 prin care se prevede de a servi rudelor fara mijloace o pensie viagera, iar la art.10 se va mentine numirea de „Teatrul Maior Gheorghe Pastia”, asa cum se prevede in actul de donatie. Executorii testamentari vor starui la Primarie sa formeze un registru separat al teatrului in care se va trece toate veniturile si cheltuielile cu verificarea si aprobarea executorilor testamentari, care bani se vor varsa in casa comunei, trecuti intr-un registru separat al teatrului, formind un fond care, cu venitul de la Ateneul Popular vor servi celor desemnate de mine in acest testament.
„Locuri de favoare strict necesare persoanelor oficiale”

Executorii testamentari vor alcatui un regulament la Teatrului, dezvoltind in mod amanuntit normele dupa care sa functioneze regulat, modul de intretinere si conducerea teatrului, atributiunile fiecarui functionar pina la servitori. Casierul cu vinzarea biletelor si cu afisajul se va plati de catre trupele serale, pentru a nu se mai face specula ca astazi la Teatru. Garderoba se va inchiria prin licitatie publica si se va aseza in vestibul, lasind foayerul de sus pentru public, dupa cum i-a fost menirea, iar pentru redactarea unui regulament al teatrului in care sa se mentioneze toate dispozitiunile aratate intr-insul se va insarcina o persoana competenta pentru formarea acestui regulament de va fi nevoie, acordind un premiu de 600 de lei din venitul teatrului.
Deoarece teatrul este mic, se vor mentine locuri de favoare strict necesare persoanelor oficiale, adica un loc rezervat sefului politiei pentru mentinerea ordinei in sala de spectacol, un loc pentru parchet, un loc pentru comandantul pietei pentru buna orinduiala a militarilor, un loc Directorului Liceului spre a observa buna orinduire a elevilor, un loc unui subcomisar sau agent de politie in Balcon, pentru a observa buna orinduiala a publicului in Balcon si Galerie, spre a nu face stricaciuni si desordine. Acest regulament se va tipari in brosuri si se va imparti persoanelor oficiale si publicului spre stiinta si a se respecta dispozitiunile prescrise intr-insul.
Bilete de intrare in teatru nu se vor elibera de casier decit pentru cite locuri sint in planul teatrului.
„Sa nu fie utilizat pentru banchete si intruniri politice”

Cind vor fi fonduri disponibile executorii testamentari vor consulta un arhitect special pentru marirea galeriei, balcoanelor si sa se prelungeasca in fata inca pentru doua rinduri de locuri, asemenea daca se poate in staluri sa se creeze inca un rind de loji, prin scoborirea parterului in linia orchestrei, asemeni si scena, bine-nteles de va fi posibil, in orice caz si in orice mod se va putea mari teatrul care nu mai poate corespunde astazi cerintelor publicului.
Suma de 202.400 – in bonuri de 5% a inpropriet. – ce sint in casa comunala donate de mine prin act. autent. Trib. Putna Nr.662 – din 11 aprilie 1913 – care din venitul lor va servi la imbunatatirea si marirea teatrului se va adauga in bugetul teatrului, iar in ceea ce priveste bursa ce se prevede in acel act a unui elev sau eleve care se va dovedi ca are aptitudine pentru teatru, se anuleaza, deoarece aceste burse s-au prevazut in actul de donatie al Ateneului Popular „Maior Gheorghe Pastia” la punctul A.
Donatia care a purtat pina acum numele „Teatrul comunal Maior Gheorghe Pastia” avind dorinta de a raspunde intru totul unui scop cultural national, va purta de acum inainte numirea de „Teatrul National Maior Gheorghe Pastia”, iar pentru ca in realitate sa-si ajunga menirea ce-i destinez, executorii testamentari cari au si conducerea lui culturala, nu vor ingadui sa se reprezinte pe scena lui decit spectacole ce vor crede serioase si morale cu conditia sa indeplineasca un scop cultural, educativ si national, asemenea hotarasc ca sub nici un cuvint sa nu fie utilizat pentru banchete si intruniri politice.
„Administrator fara culoare politica”
Executorii testamentari sint obligati prin acest testament sa-si desemneze urmasi succesori din persoane serioase si cu dragoste de teatru, in caz cind unul dintre ei s-ar retrage din aceasta sarcina sau ar inceta din viata, ceilalti doi sint in drept sa desemneze pe cel de-al treilea. Executorii testamentari, intruniti in comitet de conducere al teatrului, vor lucra intotdeauna sub presedentia d-lui I.Radulescu Ramnic, astfel ca dinsii impreuna cu primarul vor hotari inchirierea teatrului si fixarea preturilor cu care urmeaza sa se inchirieze, tinind seama de felul spectacolului, vor numi un administrator si personalul strict necesar al teatrului fara culoare politica si cu avizul Primarului. Executorii testamentari sint datori a starui pe linga Ministerul Cultelor si Artelor, sa recunoasca caracterul de Teatru National si sa acorde o subventie anuala pentru intretinere ca la celelalte teatre din tara, sau sa intervie la autoritatile in drept, Ministerul Finante si Artei, spre a da sanctiune memoriului iscalit de fruntasii cetateni focsaneni, inaintat Primariei in luna Iunie 1923 – in sensul ca prin derogare la art. 15, alin.B de la legea teatrelor, taxa de timbru pentru spectacolele ce se vor da la „Teatrul Maior Ghorghe Pastia” si chiar de la cinematografe in Focsani, sa revie de drept Primariei Focsani, in ajutorul Teatrului, care este pus la dispozitia publicului pentru conferinte, serbari scolare, de binefaceri, in mod gratuit, fara sa fie subventionat de nimeni, deoarece cheltuielile de intretinere sint foarte mari pentru a se putea mentine acest templu al Artei mai mult timp fara a se ruina.
In caz cind primaria orasului Focsani n-ar voi sa accepte donatiunile ce se fac prin acest testament in formele si stipulatiunile prescrise mai sus si care formeaza ultima mea vointa, atunci executorii testamentari fiind oameni energici si cu dragoste pentru cultura Neamului Romanesc, au datoria sa lupte pe toate caile ca teatrul sa fie recunoscut ca persoana morala si juridica, ca astfel sa se conduca ca institutie de sine statatoare si dupa normele ce in mod sumar le-am indicat mai sus, formind in acest caz o fundatie culturala numita „Fundatia Culturala Maior Gheorghe Pastia” din Focsani, anulind toate donatiile facute de mine Primariei. Rog pe executorii testamentari a starui sa obtie scutire de taxe succesorale, deoarece donatiile sint facute in mod si in scop cu totul cultural si national.
„Sa se faca la timp un monument funerar”
Doresc ca executorii testamentari sa faca toate cheltuielile necesare pentru inmormintarea mea la Cimitirul „Sfintul Gheorghe” din Focsani in cavoul matusei mele Maria Botescu, nascuta Pastia, si din banii ce se va gasi in casa sa se faca la timp un monument funerar, care se va aseza deasupra cavoului si care nu va trece de suma de 50 mii lei.
Un codicel se va atasa la acest testament si va indica anume averea mobila si imobila ce las prin acest testament si alte indicatiuni ce vor necesita.
Orice testament facut anterior acestuia este nul si fara nici o valoare. Acest testament este scris, subscris si datat de mine astazi, in Noembrie 1928 in dublu exemplar, din care unul se va pastra in arhiva Primariei iar al doilea exemplar se va pastra de unul din executorii mei testamentari.”
1928 Noembrie 1 ss/ Maior Gheorghe Pastia
Focsani
Proces – verbal
Anul 1929 luna octombrie 17 zile
„Subsemnatul I.Macovei, jude supleant Trib. Putna s.II-a, constat prin prezentul proces verbal ca prezentul testament scris pe sase fete si jumatate, hirtie coli, semnat Maior Gheorghe Pastia Focsani, datat 1928 Noembrie 1, s-a gasit de noi in miinile d-lui Al. Radulescu ajutor de Primar al orasului Focsani, intr-un plic deschis de marimea 1/8 din coala si pe care se gaseste adresele I.P.Radulescu-Ramnic profesor si Paraschiv Chirita avocat si semnat Maior Ghe. Pastia, nu are adaugiri, totodata ne-a prezentat un codicel datat 1929 August 20.”
Jude supleant, ss/I.Macovei
Grefier, ss/ G. Petrescu
Primar, ss/ Al. Radulescu
Dosar 1871/929
Trib. Putna s.II-a