Spaga la putere!

De cind e lumea si pamintul, la doctor nimeni nu s-a prea dus cu mina goala. La tara e mai simplu: o gaina, o bucata de brinza, un ou, o sacosa cu mere, nuci, sau un kilogram de lapte deschid usor usa unui cabinet cind sanatatea nu ti-este prea buna. La oras, insa, situatia e cu totul alta. Pretentiile sint mai mari. Cel mai ieftin scapi daca ai nevoie de medicul de familie, unde mai lasi o punga de cafea, o ciocolata sau un buchet de flori. Nu ca ti-ar cere cineva, dar parca ti-e jena sa mergi cu mina goala. Daca afectiunea de care suferi necesita interventia unui specialist, problema devine putin mai complicata. Suma de care trebuie sa te debarasezi fie ca-ti convine sau nu, depinde de plata asigurarilor de sanatate. Daca esti asigurat si ajungi intr-o policlinica, "cotizezi" la fisier, sa prinzi un bon de ordine. Cotizatia este o suma modica, de citeva zeci de mii de lei, sau, daca esti mai cu dare de mina, o punga de cafea de calitate. Celui care te trateaza efectiv ii duci un buchet de flori, sau in cazul in care te tine portofelul, ii bagi o bancnota in buzunar, asta daca vrei sa fii tratat mai de Doamne ajuta. Daca nu esti asigurat si te duci la o policlinica de stat sa platesti consultatia la fisier, casiera iti sugereaza ca nu este musai necesar sa-ti taie chitanta, ca-i poti da direct domnului doctor. Daca esti iute de mina si ai norocul ca cel care te consulta sa nu se uite in buzunar sa vada cit a primit, ai sanse sa scapi mai ieftin decit o persoana care-si plateste luna de luna asigurarea de sanatate.
"Pina la Dumnezeu, te maninca sfintii"
Sint situatii in care trebuie musai sa ajungi in spital fie ca pacient, fie ca vizitator. In ambele cazuri, trebuie sa ai buzunarele pregatite, ca altfel, nu se stie daca ai acces inauntru. Sa te fereasca sfintu’ sa vrei sa intri in afara orelor de program, caci te ia pe sus paznicul de nu te vezi. Asta daca nu ai inspiratia sa fluturi sau sa-i strecori subtil o bancnota-doua de zece mii de lei.
Ajungi si sa te internezi. Grele zile te asteapta, mai ales daca mai trebuie sa fii si operat. Pina la "taiere" e drumul destul de lung, pentru ca intii esti "cazat". Daca ai pretentia sa ti se mai schimbe din cind in cind lenjeria trebuie sa-i dai infirmierei un "stimulent", care este o suma modica de citeva mii de lei. Urmeaza vizitele periodice ale asistentelor cu halate scurte, transparente si decolteuri adinci, care vin sa te "intepe". Daca nu esti "atent", ai sanse sa-ti amintesti toata viata de injectia pe care ti-a facut-o tinara. Tot "la mina" asistentei esti si dupa operatie, cind mergi la pansat, unde tarifele, neoficiale, de altfel, sint de citeva mii de lei.
Chirurgii, cei mai scumpi
Ajungi si la partea cea mai grea, cind trebuie sa afli, inainte de operatie, cit costa complicata interventie. Ai doua posibilitati: sa te interesezi la colegii de salon, sau sa intrebi direct medicul. Daca incerci sa afli de la cei de alaturi cit costa "taietura" e bine. Daca intrebi direct medicul, s-ar putea sa ai parte de o mare surpriza. Exista un doctor, recunoscut de altfel, care-ti spune frans ca o operatie de hernie, de exemplu, costa cinci milioane de lei. Majoritatea medicilor nu impun, insa tariful. Bolnavii se sfatuiesc intre ei si cad de comun acord. O operatie de apendicita, de exemplu, costa 1-1,5 milioane de lei, in timp ce pentru o operatie de prostata tariful neoficial variaza de la doua la patru milioane de lei. Exista insa si chirurgi, mai noi in bransa, care practica "preturi promotionale", stricind piata colegilor cu experienta. Mai toate operatiile sint "taxate" de acestia cu acelasi pret, adica, circa un milion de lei.
Numai femeie sa nu fii!
Aproape fiecare femeie ajunge, mai devreme sau mai tirziu, la Maternitate, sa aduca pe lume un bebelus. Si aici "cotizatia" variaza, dupa cum spun chiar pacientele, care au trecut pragul sectiei de Ginecologie, in functie de medic, sau de tipul nasterii. Daca alegi sa nasti doar cu asistenta primul pret pe care trebuie sa-l platesti ca familia ti se mai mareste cu un membru este de citeva sute de mii de lei. Daca vrei sa fii asistata de medic, o nastere normala te costa 1-1,5 milioane de lei. Cind trebuie sa nasti prin cezariana, ai grija sa ai puse deoparte peste doua salarii minime pe economie, ca altfel nu se stie ce se va intimpla. Iar daca proaspatul tatic sau bunicii vor sa vada bebelusul, sa mai aiba pregatite citeva zeci de mii de lei, pentru ca desi nu e voie, se mai poate din cind in cind. Ca vorba ceea: nu se cade sa mergi la doctor cu miinile in buzunar, pentru ca are atita carte, salariu atit de mic si te scapa de la moarte.
Statutul de pensionar se plateste cu bani grei
Pentru a ajunge pensionar ceva mai degraba decit permite mersul actelor prin institutia abilitata, trebuie sa fii cit mai atent cu doamna sau domnul de la ghiseu. Dosarul de pensionare trece prin gemuletul despartitor insotit, cel mai adesea de cunoscutele pachete de cafea, tigari sau ciocolate. Care de cele mai multe ori sint achizitionate direct de la magazinul din incinta institutiei in cauza, unde, culmea preturile sint cu mult mai piperate decit pe piata de profil. Ca micile atentii chiar se poarta in tagma "producatorilor" de pensionari acest lucru este vizibil cu ochiul liber, mai toate angajatele tratindu-se cu cafea de cea mai buna calitate sau tigari fine. Asta daca in dosarul de pensionare nu trebuie sa pitesti citeva sute de mii de lei menite a-l lumina pe angajatul implicat in rezolvarea dosarului. La un moment dat chiar se vorbea despre dosarul de pensionare si milionul de lei, o combinatie perfecta pentru rezolvarea tuturor problemelor din aceasta categorie. Traditionalele "atentii" nu lipsesc nici atunci cind trebuie sa rezolvi o problema de ordin financiar-fiscal. Totul devine mai usor atunci cind esti inarmat cu ceva produse, gen cafea, tigari sau ciocolata si de ce nu chiar un parfumel mai bun sau ness-ul de toate zilele. Imaginea functionarului obisnuit cu spaguta zilnica este data de unii finantisti care de doua ori pe an, respectiv lunile martie-aprilie si iulie pleaca acasa precum Mos Craciun, cu sacose doldora de bunatati. Cert este ca in aceasta brasa nu se practica decit atentiile in produse, cele in bani lipsind cu desavirsire.
Pasapoartele buclucase
Daca vrei sa pleci peste hotare si nu ai pasaport poti apela la sistemul suta de dolari si rezolvi. Aceasta in situatia in care chiar exista posibilitatea obtinerii rivnitului document, in caz contrar existind si posibilitatea inapoierii "stimulentului". Tot suta de dolari rezolva si nevoia de numere provizorii pentru o luna de zile. Bani pe care cel aflat in "dificultate" ii scoate din buzunar fara sa cricneasca. Daca punem la socoteala si sumele percepute si oferite pentru greselile de circulatie, cum ar depasirea neregulamentara, trecerea pe rosu sau multe alte greseli omenesti, putem spune ca bunastarea din breasla oamenilor legii este garantata. Pentru ultima situatie insa, sumele se stabilesc la "mica intelegere", lucru cunoscut de altfel in lumea soferilor.
Handicapul se capata cu dolari
Umbla vorba ca atunci cind vrei ca sa te dai handicapat spagile se masoara dupa virsta. Astfel, pentru internarea intr-un camin, cu cit e omul mai sanatos dar cu sustinatori mai in parale, spaga urca pina la 2-300 de verzisori. Scade insa vertiginos cu cit omul e mai sarac si mai necajit, pentru ca sa dispara de tot, ca prin farmec, atunci cind intervine presa. In ceea ce priveste trecerea prin comisie, "atentia" se zice ca nu trece de citeva sute de mii lei. Despre sfintele pungi de cafea, tigari ori ciocolate, se zvoneste ca au devenit ceva mai mult decit obisnuit si mereu eficient pentru "indulcirea" situatiei. La capitolul "spaga", in primarii pare ca nu a trecut vremea "micilor atentii" care pot urgenta de pilda eliberarea unei adeverinte. Strins cu usa, micul contribuabil care nu dispune de relatii poate apela in ultima instanta la batrinul pachet de cafea, de preferinta "Jacobs", si la fel de banalul cartus de tigari. Inarmat cu sacosa de rigoare, cetateanul in nevoie mai are curaj sa emita pretentii. De genul vizarii favorabile si in timp util a adeverintei sau certificatului de care are mare nevoie.
"Protectorii" Consumatorilor cara din greu la "sfintele" sacose
Gurile rele spun ca Protectorii Consumatorilor indura deseori, pe propria piele, riscul de a servi masa in localul care tocmai a fost amendat. Si ca valoarea sumelor trecute pe procesele verbale se cam negociaza, functie de starea vremii, a indicelui inflatiei si a zilelor ramase pina la leafa. Se pare ca, unele dintre controale sint anuntate, in mod civilizat, pentru a nu crea panica. Un telefon dat la timp previne complicatiile ulterioare, legate de alte telefoane, de refacerea unor acte oficiale sau chiar de cerutul "scuzelor pentru deranj". Numai cei cu adevarat indrazneti, sau de-a dreptul inconstienti ar recunoaste, si in nici un caz in fata instantei, ca au vazut cu ochii lor chinul indurat de "Protectori" la caratul sacosele pline de produse "confiscate". Si cum orice institutie are un principiu fondator, se cam practica urmatorul: valoarea amenzii este invers proportionala cu marimea firmei si pozitia patronului in ierarhia sociala.
Despre magistrati numai de bine
Celor care au, din nastere, un simt mai accentuat al dreptatii le recomandam sa se adreseze instantei, doar … "in ultima instanta". Despre judecatori, numai de bine, ca si despre procurori. Te poti trezi oricind cu un NUP (neinceperea urmaririi penale) sau cu sfatul de a te impaca crestineste cu cel pe care il deranjeaza existenta ta. Cel cu care te judeci are oricum mai multe drepturi decit tine, desi te-a furat, te-a batut, sau te-a lasat pe drumuri. Sa nu te mire suspendarea din senin a procesului, desi ati fost si tu si avocatul la toate termenele, sau achitarea inculpatului. Masinile schimbate periodic, fireste, din leafa de bugetar, sau vilele despre care se spune ca ar fi ridicate din atentii sint doar birfe rautacioase. Ajutat de un avocat bun, poti pierde in procese vreo citiva ani din viata, dar ramii cu satisfactia ca ti-ai infundat adversarul pentru totdeauna. Asta daca nu se da cumva vreo gratiere. Legea nu lasa loc de interpretare, decit cunoscatorilor, astfel ca singurul antidot la sentintele dubioase sint medicamentele tari. Luate in doze de soc. Numai sa nu ajungi pe mina medicilor…
Bidonul de vin trece anul
Nici invatamintul nu este scutit de atentii, care de cele mai multe ori reusesc sa salveze de la corigenta pe cei mai multi dintre elevi. Cea mai practicata moda este cea a meditatiilor fortate, puse in coasta elevilor fie buni sau mai putin silitori. Vrei nu vrei, are nevoie sau nu de meditator, trebuie sa iti trimiti copilul la pregatire pentru ca altfel nu reuseste sa-si termine scoala. De corigenta se scapa cu binecunoscutele tigari, cafele, parfumuri sau invitatii la masa iar bidonul de vin sau gainile, mai ales in mediul rural, trec anul scolar. Nu trebuie omise in acest domeniu nici atentiile de sfirsit de an sau Ziua Femeii, care adeseori sint dintre cele mai consistente. Acestea sint doar partial micile spagi care se poarta in aceasta perioada in peisajul vrincean.
Realitatea este ca atentiile difera in functie de bunastarea clientului, fara a fi eliminate in vreun fel din aceste domenii de activitate. Pentru a-si justifica asa-zisele suveniruri multi dintre cei care le primesc dau vina tot pe cel care le ofera "cu atita insistenta, incit cu greu poti refuza". Ca de "insistenta si darnicia" clientului sau pacientului tine in mare masura si bunastarea celor de care depinde rezolvarea problemelor noastre de zi cu zi, aceasta este cu totul alta chestiune. Asa cum invocata diferenta dintre marile spagi, obtinute in cu totul alte ipostaze, si micile atentii depinde doar de omul potrivit aflat la locul potrivit. (Carmen ANTON)